Recenzie la cartea: Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de alt? dat? Vol I
În convorbirile pe care le purta în temni?? Ioan Ianolide cu Valeriu Gafencu, acesta la un moment dat îl întreab?: “Valeriu, care ar fi modalit??ile de ie?ire din criz??” La care Valeriu Gafencu îi r?spunde: “Întoarcerea la Hristos. Este necesar? o elit? cre?tin? care s? nu p?r?seasc? poporul, ci s? lupte cu îndr?zneal? contra tuturor formelor de împilare ?i înrobire a lui. Poporul nu poate fi ap?rat numai prin rug?ciuni ?i pomeni, adic? prin formalism sec, ci prin lupt?, îndr?zneal? ?i putere. Lumea asta e în st?pânirea lui Hristos ?i cre?tinii nu au voie s? o p?r?seasc?. Nu exist? nici o acuza?ie mai grav? decât s? se spun?, c? Biserica a p?r?sit poporul, c?ci atunci L-a p?r?sit pe Hristos, oricare dogme ar fi stabilit ?i respectat ea.”
Credem, c? necesitatea public?rii unei asemenea culegeri de texte, ca Oamenii lui Dumnezeu din Basarabia de alt? dat?, ce adun? împreun? mai mul?i oameni ai lui Dumnezeu de pe acest multp?timitor p?mânt al Basarabiei, spre a servi drept pilde de modele vii, pentru crearea unei noi elite cre?tine, s-ar putea înscrie în obiectivul expus tinerelor genera?ii de atunci (dar mai ales celor de azi, din care ?i Mihail Bort?, autorul acestui îndr?zne? proiect face parte), de c?tre un atât de scump vl?star al Basarabiei noastre, mucenicul ?i m?rturisitorul lui Hristos, în cumplitele temni?e comuniste din România: Valeriu Gafencu.
C?ci de la sfâ?ierea trupului sfintei noastre Moldove, ?ara de Jos, a?a cum se numea în vechime acest petec de p?mânt sfânt, dintre Prut ?i Nistru, guvernat în vremile Domniei cre?tine dup? cum ne arat? Mihail Eminescu, în poemul Drago? Vod? cel B?trân, de: Citeste restul articolului »
de Maria-Lucia Cornea
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, Pavle, a decedat duminica la varsta de 95 de ani intr-un spital din Belgrad, informeaza agentia Beta, citata de AFP.
de Maria-Lucia Cornea
O veste tare trista pentru tot crestinul ortodox: 
Te-ai gandit vreodata la tine cu adevarat ?… Ai cautat vreodata intelesuri mai mult decat subintelese din fiinta ta ? Cum reusesti sa ajungi acolo unde-ti e harazit fara sa te umpli de naprasnicul vifor al societatii post-comuniste, capitaliste, atunci cand sti si vezi pe unde o iau cararile tale ? Vezi, observi si investighezi fiecare detaliu ce compune lumea in care te afli, cauti raspunsuri la care replicile stau in suspans sau pur si simplu nu vor sa coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existentei. Este greu, din ce in ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu carti pe care atent le-ai selectionat pentru a-ti forma gandirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vietii si poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parca fortat din bagajul cultural al unei perioade neinsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o patrundere fortat filozofica a dilemei constiintei sau a nelinistilor sufletesti, este pur si simplu o incurajare, un indemn la solidaritate si credinta, cea adevarata, menita a te sustine pe un drum sigur, din care nu te vei intoarce automat la primul obstacol intalnit. Vad, esti nehotarat… o iei ba in stanga, ba in dreapta si nu te poti decide. Te vezi scufundat in personalitatea ta formata de perioada tulbure a copilariei, adolescentei si ti-e frica sa nu te schimbi cu 180 de grade fata de ce erai. Nu, nu accept resemnari… nu vor face decat sa te duca la amanari si intreruperi ce vor schimba radical progresul tau. Il vor intoarce la faza incipienta sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primesti lovituri, esti inconjurat de atata informatie incat simti ca nu mai faci fata si te inchizi in propria carapace pana cand furtuna se mai linisteste. Iti dau un sfat: aduna-te ! … Este singurul mod in care pot face ceva pentru nelinistea ta si felul meu de a-ti fi alaturi. Incepe prin a face progrese marunte si durabile, observa-ti mersul si consolideaza-ti-l prin credinta, roaga-te de fiecare data cand cedezi sau simti ca dai inapoi… indura greutatea si ai speranta, gandeste-te la cat de mult bine poti face atat tie cat si celor din jur si nu astepta recunoastere imediata, fiecare are la randul sau un drum greu. Vezi si partea plina a paharului si scoate orice fel de indoiala din mintea ta (adu-ti amite ca cine se indoieste de Dumnezeu nu respecta Crezul, nu respecta poruncile Lui si deci nu crede cu adevarat). Foloseste credinta ca pe o arma sigura si mergi inainte fara nici un fel de teama, din greselile pe care le vei face vei invata, iar Domnul este bun si nu te va lasa sa gresesti amarnic ! Dupa fiecare progres du-te si roaga-te Lui, si cere-I mai mult, du-te la slujbe si tine canoanele bisericesti ! Impaca-te cu lumea si deschide-te cu sufletul celor din familia ta ! Vei observa ca mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om ! Este greu, stiu, este atat de greu incat simti ca nu poti razbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune si la jumatatea drumului, pentru ca te vei obeserva, vei vedea ca esti altcineva iar valorile tale vor fi altele ! Te vezi cum erai si cum esti acum, sunt doua persoane diferite, dar negura in care te aflai, in care nu credeai si te amarai a fost luminata de ceva, o licarire ce te-a scos treptat si te-a adus aici, la viata, unde respiri un aer curat si zidurile cetatii tale sunt de neclintit… La polul opus… un graunte de speranta !
Email
FluxRSS
