RevistaMURMUR.info

Lenesul mereu isi gaseste scuze

Cel lenes pune pricini si zice: „Afara este un leu, as putea sa fiu sugrumat in mijlocul ulitelor” (Pildele lui Solomon 22, 13)

Ca sa-si indreptateasca lenea lui, cel lenes scoate mereu in fata greutatile si impedimentele sarcinilor pe care trebuie sa le duca, marindu-le fara de masura gravitatea. Daca il supara vecinul, el va zice ca il supara intreg satul; daca observa un tremur al frunzelor, el va zice ca nu iese la camp deoarece furtuna aproape ca a si izbucnit; daca in fata pragului lui se afla un iepure, el va zice ca afara este un leu care asteapta sa-l insface! Dar el nu zice toate acestea decat pentru ca nu vrea sa iasa din casa, si pentru ca vrea sa isi amane mereu munca.
Lenea este ceva cu totul nenatural omului. Natura insasi a omului este permanenta activitate; omul mereu cauta sa se indeletniceasca cu ceva, sa fie mereu ocupat, sa lucreze, sa zideasca. Lenea este semnul sigur al desfigurarii naturii omului. Ca lenea este un pacat si un viciu se vede limpede din aceea ca omul activ nu il invidiaza niciodata pe cel lenes, pe cand cel lenes intotdeauna il invidiaza pe cel activ; tot asa cum omul cumpatat nu il invidiaza niciodata pe cel betivan, pe cand betivanul il va invidia intotdeauna pe omul caruia nu-i plac destrabalarile. O Stapane Doamne lisuse Hristoase, Lucratorule Cel de-a pururea, mantuieste-ne pre noi de cea intunecata si pacatoasa patima a lenii care ne instraineaza de chipul ce Tu ne-ai daruit, spre asemanarea cu Tine, o Stapane a toate! Insufla intru noi pre Duhul Tau Cel Sfant, Cel pururea lucrator si de viata si bucurie datator, Caci tie se cuvine toata slava si multumita in veci, Amin.

(Din Proloagele de la Ohrida, Predica, 22 iunie, Sfantul Nicolae Velimirovici)