RevistaMURMUR.info

Calvarul manastirilor basarabene (I)

Dinu RUSU

Profanate, distruse, transformate in spitale, tabere de pioneri, cluburi de distractii, muzee etc., asta a fost soarta manastirilor basarabene o data cu venirea sovieticilor in spatiul dintre Prut si Nistru. Ei au pasit pe acest pamant cu ideea lui Lenin: „religia este opiu pentru popor”. Multi reprezentanti ai clerului si crestini au luptat intru apararea credintei stramosesti, chiar daca unii au fost amenintati, iar altii persecutati.
Acum cateva luni, poposind impreuna cu membrii unei delegatii la o manastire basarabeana, a carei istorie o stiam, am ramas stupefiant cand staretul acesteia a „mormait” multe inexactitati, confundand ani si fapte, grabindu-se sa se laude cu crama pe care o are, uitand sa vorbeasca despre calvarul prin care a trecut manastirea, despre cimitirul fetelor bisericesti, transformat in teren de dans. M-am intrebat de ce oare se trece cu tavalugul, de ce oare si reprezentatii clerului fug de adevarul istoriei?
Scenariul diabolic incropit de mintile ateilor bolnavi, ani in sir, a fost unul plin de crime odioase impotriva credintei neamului romanesc din Basarabia - distrugerea de lacasuri sfinte, deportarea de fete bisericesti si personalitati. Sovieticii aveau o mare frica, or manastirile erau un bastion al credintei si culturii romanesti, luptand impotriva a ceea ce este strain acestui neam. Exista un program concret de distrugere a manastirilor, altfel, cum ar fi putut intra Uniunea Sovietica, cu mare tam-tam, in perioada luminoasa a comunismului. Chiar daca „opera” de inchiderea a lacasurilor sfinte apartine ateilor, cand rasfoiesti unele documentele nu-ti vine sa crezi ca mai multe manastiri au fost distruse cu ajutorul fidel al unor calugari sau chiar stareti, inregimentati in KGB-ul rusesc. in 1947 in fruntea Arhiepiscopiei Chisinaului si a intregii Moldove este numit rusul Nectarie Grigoriev, o „personalitate” fidela guvernatilor, prin deciziile si aportul careia au fost inchise mai multe manastiri, acesta invocand precaritatea economica a lacasurilor sfinte.
In anul foametei planificate de dusmanii neamului, 1947, manastirile erau intr-o stare dezastruoasa, chiar si cele mai puternice centre monahale abia de mai puteau exista – Harbovat, Rudi, Raciula, Hancu. Cu toate acestea, manastirile nu au fost scutite de impozite, autoritatile avand „motive”, create tot de ele, pentru a le inchide pe cele care nu-si onorau obligatiile fata de stat. Plus la asta, mai apare o decizie impertinenta prin care platile fata de stat sunt majorate de doua ori. Daca staretii de manastiri solicitau ajutor din partea autoritatilor, atunci arhiepiscopul Nectarie indica inchiderea locasului.

Frumoasa distrusa cu bestialitate

La 1947 este inchisa manastirea Frumoasa, calugarii au fost fortati sa o paraseasca, iar peste un an aceasta este transformata in casa de copii, apoi, prin 1965, aici s-a instalat scoala pentru surdomuti. Din 1973 pana la 1985 a fost o colonie de fete, iar din 1986 pana in 1994 - scoala pentru copii cu handicap mintal.
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” a trecut prin doua incendii, unul la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, iar altul in iarna lui 1985. A doua biserica, cu hramul „Sfanta Treime” nu a trecut prin parjol, in schimb a fost profanata cu nerusinare. Potrivit istoricilor, aceasta a fost clubul casei de copii, ulterior al coloniei si, apoi al scolii. Acum 12 ani, scoala a fost evacuata, iar complexul monastic distrus cu bestialitate.

Minciunile ateilor

Autoritatile fabricau fel de fel de minciuni, lansau zvonuri si invinuiau pe nedrept. Intimidarea era cea mai sigura arma a ateilor ca fetele bisericesti sa plece de la manastiri. Scenarii din cele mai scarboase si rusinoase erau regizate de cinovnici. „…intr-o informatie datata cu cinci octombrie, 1949, despre manastirea Capriana, se afirma ca aceasta se prezenta ca o casa a celui mai desantat desfrau si ca o pepiniera a tot felul de boli contagioase. Organele de ocrotire a sanatatii au „depistat” si au inregistrat oficial 15 cazuri de boli venerice, printre cei contaminati numarandu-se fostul staret al manastirii, egumenul Ioachim Plesca, si ieromonahul Efrem Barca”. („Politica statului sovietic fata de cultele din R.S.S. Moldoveneasca (1944 - 1965) de Ludmila Tihonov, Editura „Prut International”, 2004)
Sovieticii erau maestrii in arta denigrarii si defaimarii. Potrivit documentelor, la cinci octombrie, 1949, calugarii de la manastirea Harjauca au fost anchetati de Procuratura raionului Calarasi, acestia fiind invinuiti de violarea unor femei din localitate. Manastirea, insa, dupa cum afirma, in 1952, un oarecare Romenski, imputernicitul Moscovei pentru problemele Bisericii Ortodoxe pentru R.S.S.M., este inchisa din cauza numarului mic de calugari si necesitatea pastrarii acesteia ca monument de arhitectura.

Manastirea rastignita

Un tablou zguduitor e la aceasta manastire. Este incredibil sa vezi cu cat cinism a fost distrusa. Ramai inmarmurit la imaginea bisericii de iarna „Sfantul Spiridon”, in care se afla icoana Mantuitorului, batjocorita de topoarele ateilor misei. Totodata, profunde emotii te cuprind in biserica de vara „inaltarea Domnului” cand observi cu cata cruzime „maestrii” tirului au ochit in peretele pe care era pictat chipul lui Iisus Hristos. Manastirea Harjauca a trecut durut prin timpurile cand sufletele oamenilor erau ruinate de necredinta, cand cei care il slaveau pe Domnul erau prigoniti, iar lacasele sfinte transformate in cuiburi ale dezmatului si distractiei. Cinovnicii uitau ca aici era un mare centru de cultura si spiritualitate, era istoria unui loc de sfintenie si pietate. in anii de trista faima vechea catepeteasma din lemn, poleita cu aur, multe icoane, obiecte de pret au fost arse langa satul Raciula. Din cele peste 300 de volume de carti, iconostasele de la ambele biserici s-a ales scrumul, fiind arse pe cimitirul preotilor si ctitorilor, devenit mai apoi teren de dans. Manastirea este transformata in casa de odihna. Biserica de vara, timp de patru ani, este folosita drept club. in momentul inaugurarii statiunii balneoclimaterice „Moldova Sovietica” (1959), in biserica „inaltarea Domnului” se dansa si se tragea la tinta. Gardurile contemporane au inlocuit zidurile vechi, ridicate pe timpul lui Spiridon Filipovici. Chiliile au fost transformate in saloane confortabile pentru cei care veneau sa se trateze si sa odihneasca la sanatoriu.
Tragica a fost soarta bisericii de iarna „Sfantul Spiridon”. Pentru a pune tencuiala au fost ciopliti peretii pe care erau pictate icoane ce descriau intreaga viata a Mantuitorului. Dupa „reparatia” ideologica, biserica de iarna „Sfantul Spiridon” este transformata in club, mai apoi in sala de sport. in anul 1993 s-a produs un incendiu, care a provocat caderea tencuielii si a descoperit vechile icoane. Acum biserica, in forma de Arca lui Noe, este data uitarii, insa crestinii au sperante ca intr-o buna zi vor putea participa la serviciile divine oficiate in ea.

Lacasul pangarit

Ateii transformau manastirile in institutii „utilitare”. Sovieticii aveau agenti implicati peste tot, fete bisericesti care riscau cu viata pentru a face fata mofturilor meschine ale comunistilor. Potrivit unor informatii, la vecernia din zece iulie, 1955, la manastirea Suruceni, un grup de persoane l-a atacat pe staretul Iosif Cargaliuc si pe ceilalti calugari, pretextand ca nu vor sa paraseasca lacasul. Istoricii presupun ca aceasta actiune ar fi fost organizata chiar de Cargaliuc, agent al KGB-ului, cu numele conspirativ „Florea”. in 1959, prin implicarea directa a lui Caragaliuc, arhiepiscopului Nectarie si asa-numitul delegat pentru problemele bisericii ortodoxe ruse din R.S.S. Moldoveneasca Oleinic, este inchisa manastirea de la Suruceni. Calugarii au fost alungati de catre cinovnicii raionali. Mai bine de 30 de ani aici a fost un spital narcologic, cu regim inchis si pazit de militie. Biserica de iarna a fost transformata in club, iar cea de iarna in spital. Culmea nerusinarii si dezmatului ateist la Suruceni, unul dintre altare devine sala de operatii. Clopotele au fost date jos, cimitirul pangarit si bisericile profanate.

Credinta vanduta

Oleinic confirma cu mult entuziasm conlucrarea dintre eparhie si autoritatile sovietice. Potrivit istoricului Ludmila Tihonov, la acea vreme, in Eparhia Chisinaului erau persoane care puteau fi usor manipulate sau care detineau unele functii pentru a servi interesele Partidului Comunist. insusi Nectarie propune autoritatilor sovietice comasarea de manastiri si organizarea de controale pentru descoperirea „neregulilor”. Astfel un protoiereu Badareu, servil puterii, este trimis la manastirea Tabara pentru a „studia” situatia. Evenimentele se deruleaza conform scenariului la scrierea caruia participa si fete bisericesti.
In 1960, „binevoitorii poporului” tabarasc ca niste talhari in manastire, prezenta fiind doar o maica, restul lucrau pamantul. Au smuls icoanele, au luat si cartile bisericesti si cica le-au dus la un muzeu. Dar… a fost o minciuna sfruntata, ateistii au facut un rug pe unul din cele mai mari dealuri ale satului. Manastirea a fost o victima a ideologiei sovietice, biserica de iarna fiind transformata in scoala, iar cea de vara – in club. In lacasul Domnului timp de aproape 30 de ani s-a topait si s-a vorbit impotriva Celui de Sus. Maicile batrane de la Tabara spun ca au suferit foarte mult, au suportat cu greu faptul ca manastirea a fost transformata intr-un loc al dezmatului ateist.

Apararea credintei

La manastirea Raciula sunt trimisi spre „limpezirea” apei alti doi agenti KGB – protoiereii Belous si Vustean. Fideli cauzei comuniste, acestia relateaza despre faptul ca enoriasii si maicile au reactionat ostil. in acest sens sunt chemate fortele de ordine, pentru ca autoritatile comuniste trebuiau sa-si faca mendrele. Dorinta oamenilor de a-si apara credinta stramoseasca a fost mai mare decat interesul fariseilor, astfel autoritatile au parasit manastirea. Potrivit istoricilor, maicile si enoriasii au luptat timp de zece zile, nepermitand inchiderea lacasului. Clopotele au rasunat necontenit chemand lumea sa apere manastirea. Autoritatile mobilizeaza cateva sute de militieni carora le ordona sa traga in multime. Razmerita s-a soldat cu trei crestini impuscati, mai multi raniti, stareta manastirii Sebhora si opt barbati sunt condamnati la detentie, pentru ca ar fi organizat revoltele. Peste catva timp, in biserica de vara a inceput a canta muzica, aceasta fiind transformata in club, iar cea de iarna devine depozit de cereale.

Icoane si carti sfinte pe rug

Si in cazul manastirii Harbovat, trebuie sa mentionam „dorinta” clerului inregimentat in KGB de a o inchide. La acest lacas veneau mii de pelerini, de aceea autoritatilor le era frica sa nu provoace o razmerita. Precum scrie istoricul Ion turcanu in „Cugetul”, nr.2, 2003: „inchiderea manastirii Harbovat a fost un proces de durata ce a parcurs cateva etape. S-a inceput cu studierea situatiei la fata locului si a atmosferei in care activa manastirea. Apoi staretul manastirii Evtihie Andronache, agent KGB cu nume conspirativ „Scurtu”, a primit ordin de la conducerea securitatii ca, in colaborare cu aceasta si sub directa ei indrumare, sa creeze in manastire climatul adecvat lichidarii acesteia”. 52 de calugari din 94 au parasit manastirea. Apoi a sosit agentul „Florea”, adica Iosif Gargaliuc, staretul manastirii Noul Neamt, care a organizat mutarea la Chitcani a monahilor. „Despre rolul arhiepiscopului Nectarie in aceasta diversiune aflam din raportul KGB-ului: „Agentul Kazantev, care detine functie de conducere in eparhie, a contribuit activ la inchiderea manastirii”. („Cugetul”, nr.2, 2003).
In 1962 agenti KGB au furat cheile manastirii, iar mai multi ostasi au distrus subsolurile bisericii „Pogorarea Sfantului Duh”, unde erau inmormantate fetele bisericesti. De asemenea, au fost distruse altarul si catapeteasma. Cele sase clopote au fost duse cu trei camioane intr-o directie necunoscuta, iar din cartile si icoanele manastirii a fost facut un rug. Totusi, printr-o minune dumnezeiasca, egumenului Veniamin i-a reusit sa salveze mai multe vase sfinte, carti si icoane. Aproape 30 de ani, in locul manastirii a functionat o scoala pentru copii cu handicap. Biserica „Pogorarea Sfantului Duh” a fost transformata in club, apoi in grajd.

Manastirile basarabene trecute prin focul ideologiei comuniste, tradate de oamenii care ar fi trebuit sa le pazeasca, pastreaza si acum, durut, paginile triste ale istoriei. Marete odinioara, devastate cu miselie, astazi, aceste lacasuri sfinte ne indeamna sa le stergem rana, sa avem grija de ele, sa intram cu sufletele curate la rugaciunea catre Domnul.