Revista MURMUR

Dinu Rusu

Citeste partea I si partea a II-a a articolului

Motto:„Dusmanul a pustiit totul in lacasul tau cel sfant. Potrivnicii tai au mugit in mijlocul Templului Tau, si-au pus semnele lor drept semne. Parca erau niste oameni care ridica toporul intr-o padure deasa: in curand au sfaramat toate podoabele sapate cu lovituri de secure si ciocane.
Au pus foc sfantului Tau locas; au daramat si au pangarit locuinta Numelui Tau. Ei ziceau in inima lor: „Sa-i prapadim pe toti!”. Au ars toate locurile sfinte din tara…” (Psalm 74, 3-8)

Toate manastirile basarabene au fost rastignite de regimul sovietic, o miopie spirituala care a pus in genunchi sfintele lacasuri. Ateii au distrus coloanele de spirit din aceasta parte de romanime. Acestia au savarsit acte criminale nemaiintalnite in istoria Bisericii, ei si-au pus scop sa inabuse tot ce nu corespundea ideologiei marxist-leniniste. Ion Pelivan spunea: „Istoria nu a cunoscut un regim mai salbatic si mai diabolic, decat regimul Sovietelor”.

Crucile ingropate

Pe timpul sovieticilor, in 1948, manastirea de la Veverita a devenit temporar schitul manastirii Capriana, iar peste patru ani a fost inchisa definitiv. Toate cartile si icoanele au fost distruse, insa, se spune ca pentru a fi salvate mai multe cruci au fost ingropate in padure. In acei ani, unii calugari au fost intemnitati, altii s-au refugiat. Acum mai bine de patru decenii, doi calugari au avut cel mai mult de suferit din cauza ca nu au dorit sa se lepede de Hristos. Parintele Anatolie a fost impuscat, iar parintele Tarasie – dus intr-o directie necunoscuta.
Pe teritoriul manastirii a fost tabara de odihna, biserica fiind transformata in sala de dansuri si concerte. Ea a mai fost folosita drept depozit, iar mai tarziu prefacuta in grajd. In anul 1985, niste insi, fiind in stare de ebrietate, au aprins focul in podul bisericii, lacasul fiind cuprins de flacari.
Bijuteria furata
Potrivit unor documente, la 15 noiembrie 1948, staretul manastirii Rudi, Gheorghe Vasilache, il ruga pe Romenski, imputernicitul moscovit pentru problemele Bisericii Ortodoxe Ruse la Chisinau, sa sustina demersul adresat organelor de resort pentru a fi scutiti de achitarea unei restante de o treime din impozitul fata de stat, ce echivala cu 943 de kg de grau, din cauza starii materiale dificile survenite de pe urma secetei si foamei din 1946-1947. A doua zi, arhiepiscopul Nectarie vine cu un „mare ajutor” – solicitand oficialitatilor inchiderea manastirii Rudi. Calugarii s-au refugiat pe la alte manastiri, iar „binevoitorii” au confiscat averea sfantului lacas. Pe teritoriul bijuteriei arhitecturale a Basarabiei, este deschisa o casa pentru copii, iar mai apoi un spital de ftiziologie pentru copii. Biserica „Sfanta Treime” a fost folosita drept depozit.

Zlotii anticristului

Manastirea Zloti, intemeiata de egumenul Serafim Dabija, la 1941, a avut o istorie foarte scurta, pentru ca peste opt ani de fost inchisa de regimul sovietic, iar staretul a fost deportat de autoritatile bolsevice in Siberia. Cinovnicii atei au hotarat, asa cum le era catarul, sa inchida manastirea de la Zloti, pentru ca aici, potrivit lor, era un dezastru, iar starea economica in decadere. Cu totul alta era situatia a spun si cei care au fost martori oculari, dar prea mare era rautatea miseilor scrantiti de lupta contra lui Dumnezeu. Iarasi scenariul de razbunare asupra credintei neamului, suna prea romaneste slova liturghiei si venea prea multa lumea. Oricat de mult si-ar fi dorit enoriasii sa salveze sfantul lacas, forta diabolica era una care trecea peste tot ce este sfant. Biserica a fost transformata in grajd, iar chiliile – in depozite. Se mai spune ca in santul lacas au fost crescuti si porci. Astazi nu poate fi gasita nici o urma a vechii manastiri, pentru ca acum mai bine de trei decenii aceasta a fost stearsa de pe fata pamantului.

Steaua ateilor

Imputernicitul Moscovei pentru problemele Bisericii Ortodoxe pentru R.S.S. Moldoveneasca, Oleinik solicita autoritatilor inchiderea in 1959 a manastirii Pripiceni-Curchi, ci nu in primul semestru al anului 1960, dupa cum fusese preconizat. Acesta sustine intr-un demers oficial ca „Manastirea Pripiceni este cea mai mica, avand 9 calugari batrani, starea sa tehnica este dezastruoasa, iar colhozul din localitate are nevoie de cladirile manastirii pentru o maternitate, punct medical, gradinita de copii, camin cultural”. [“Politica statului sovietic fata de cultele din R.S.S. Moldoveneasca (1944-1965)”] de Ludmila Tihonov, Editura “Prut International”, 2004”. Zis si facut, autoritatile sovietice, pun lacat manastirii la 27 octombrie 1959. Stapani devin cei de la colhozul din localitate, care transforma biserica in depozit de cereale. Peste doi ani, la Pripiceni-Curchi, pe teritoriul manastiri este inaugurat un spital pentru cei bolnavi de tuberculoza. In biserica de vara se afla cantina, iar in altar – bucataria. In biserica de iarna au fost deschise si amenajate cabinete medicale. Mai tarziu, biserica de vara a fost devastata, iar la intrare, de-asupra usii, cineva desenase o stea mare cu cinci colturi. [„Manastiri Basarabene”, Chisinau, 1995]
„Credinta” din inima codrului
In „Proiectul de inchidere a manastirilor din R.S.S. Moldoveneasca”, elaborat in septembrie 1949, Romenschi referindu-se la starea de lucruri de la manastirea Hancu, mentioneaza lipsa spiritului gospodaresc si aflarea intr-o stare jalnica a constructiilor. De asemenea, acesta remarca faptul ca pamanturile manastirii sunt rau lucrate, viile si livezile sunt distruse. „Docladurile” erau in spiritul vremii si dorintei ideologice. Dupa fel de fel de legi stupide adoptate de sovietici, care puneau pe butuci manastirile, acelasi Romenski spune ca inca un argument de inchidere a lacasului de la Hancu este starea economica precara si descoperirea unor boli contagioase. Scenarii diabolice, lipsite de logica, puse in practica doar ca asa spune ideologia comunista, care nu este compatibila cu religia. Ateii sovietici doreau cu orice pret inchiderea Manastirii Hancu. Ei vedeau un real pericol in existenta acestui lacas in inima codrului, pentru ca aici veneau mii de enoriasi. In 1944, a inceput rafuiala cu Manastirea Hancu, astfel acesteia ii sunt luate toate pamanturile. Peste 12 ani, calugarii care nu doresc sa paraseasca manastirea sunt alungati, iar sfantul lacas este inchis. Autoritatile hotarasc deschiderea unei statiuni de odihna. Bisericile au fost profanate, apoi devastate si transformate in depozite. In anul, 1978, ansamblul monastic devine proprietate a Institutului de Medicina din Chisinau. Astfel, aici este inaugurat un sanatoriu pentru cei bolnavi de tuberculoza. De asemenea, este deschisa o statiune de odihna pentru studenti si angajati. Biserica de vara „Sfanta Cuvioasa Parascheva” este transformata in club, mai-marii avand grija de educatia ateista, astfel sunt organizate lectii de promovare a invataturilor marxist-leniniste, serate in care sunt luati in deradere cei care frecventeaza lacasurile sfinte, sunt prezentate scenete care-l batjocoresc pe Dumnezeu si caricaturi cu reprezentanti ai clerului, etc.
Actiunilor satrapilor comunisti
Chiar daca nu apar in rapoarte speciale ale cinovnicilor de la Biserica Ortodoxa Rusa si a responsabililor de culte din guvernul sovietic, toate manastirile devin victimele comunismului, inchise rand pe rand, devastate sau profanate. Manastirea Condrita, inchisa in 1947, devine scoala de silvicultura. Pe parcursul pe teritoriul acesteia se afla un club si un depozit, apoi o tabara de odihna. Manastirea Tapova devine victima regimului sovietic incepand cu 1949. Biserica acesteia este transformata in depozit de tutun, iar schitul a fost jefuit si distrus, evident actiunile au fost regizate de satrapii comunisti. Acum 47 de ani este desfiintata manastirea de la Hirova. Biserica „Sfantul Nicolae” devine depozit de carbuni, apoi depozit agricol, iar biserica „Sfantul Simion Stalpnicul” – spital pentru copii cu handicap. In 1958, Manastirea Bocancea este condamnata la tacere. Acestia dau foc icoanelor si altor obiecte cult. Biserica a fost transformata in depozit de cereale, apoi – uscatorie de tutun. In staretie devin stapani cei de la brigada de tractoare, iar in chilii este inaugurata gradinita. Din cauza unei neglijente totale, fermele schitului, aflate in gestiunea colhozului, au fost distruse pana la temelie. Acum 17 ani complexul monastic ramane in ruine. Manastirea Noul Neamt este inchisa in 1962, fiind transformata in spital pentru cei bolnavi de tuberculoza, iar clopotnita gazduieste muzeul gloriei militare. Manastirii Saharna i se pun lacat in 1964, aici instalandu-se un spital pentru copiii cu handicap. Lacasul sfant a fost devastat si profanat.

“Tot poporul poseda doua istorii, una mincinoasa care se invata la scoala si pe care guvernul (Statul) isi bazeaza puterea. A doua istorie, adevarata, se ascunde de elevi si de popor caci odata stiuta adevarata istorie sistemul se prabuseste”, spune Balzac in „Comedia umana”. Trebuie sa perseveram in cunoasterea adevarului despre tragismul existential al manastirilor basarabene. S-ar putea ca maine unii pretinsi istorici sa ne spuna doar ceea ce le convine cinovnicilor prezentului, urmasi ai ateistilor care au pus in lanturi manastirile basarabene. Comunistii de astazi, ramasite ale regimului sovietic, daca sustin ca nu sunt ca cei de altadata, ar fi cazul sa condamne greselile predecesorilor. In caz contrar, parafrazandu-l pe parintele basarabean Mina Dobzeu, putem spune ca acestia accepta sa se vesteasca ciuntit Cuvantul lui Dumnezeu, numai atat cat sa nu aduca atingere ideologiei lor.

Popularity: 8% [?]