Revista MURMUR

Unirea de la 1 decembrie 1918 reprezint? evenimentul principal al istoriei României ?i totodat? realizarea unui deziderat al locuitorilor grani?elor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Ziua de 1 decembrie a devenit dup? evenimentele din decembrie 1989 ziua na?ional? a României.

Alba Iulia, faimoasa cetate a B?lgradului, fusese aleas? de c?tre Consiliul Na?ional Român Central, care avea sediul la Arad, pentru a ad?posti între zidurile ei pe reprezentan?ii poporului românesc din Transilvania, în cea mai mare zi din istoria acestui popor, pentru dou? pricini. La 1 noiembrie 1599, Mihai Viteazul, biruitor la Selimb?r, î?i f?cuse intrarea triumfal? în Alba Iulia în fruntea unui alai m?re?. Ea a fost Capitala str?lucitului domn în timpul scurt cât el reu?ise s? s?vâr?easc? cea dintâi unire a ??rilor Române. La 1784, pe acela?i platou al Cet??ii, marii mucenici ai neamului, Horia ?i Clo?ca, sufereau supliciul frângerii pe roat?, pentru c? avuser? curajul s? cear? o via?? mai bun? pentru neamul lor.

Amândou? aceste date istorice erau adânc s?pate în inimile românilor. Erau dou? etape importante în drumul greu spre mântuire. Aici era locul unde trebuia s? se adune norodul la Marea Unire. Duhurile marilor înainta?i ?i mucenici ai libert??ii ?i unirii românilor vor lumina gândurile celor strân?i aici si-i vor face vrednici de înalta lor chemare.

Preg?tirea politic? a Adun?rii a întâmpinat dificult??i. ?edin?ele preparatoare din cele dou? zile, care au precedat Adunarea, au fost foarte însufle?ite. Discutându-se textul Rezolu?iei Unirii, redactat de Vasile Goldi?, unii sus?ineau ca Unirea s? se fac? pe baza proclam?rii autonomiei Ardealului. Tineretul, la care se ad?ugaser? ?i delega?ii sosi?i din Bucovina ?i Basarabia, sus?ineau unirea f?r? condi?ii. Sociali?tii, lucrând sub influen?a Budapestei, cereau republica ?i-?i exprimau temerea de st?rile politice din vechiul Regat al României. În cele din urm? s-a stabilit o în?elegere, renun?ându-se la toate p?r?ile la punctele de vedere prea intransigente ?i adoptându-se formula unei autonomii provizorii. Iuliu Maniu a explicat c? e necesar? o epoc? de tranzi?ie, deoarece “nu se poate ca într-o singur? zi, sau într-o singur? or?, sau într-un moment dat, s? punem la o parte o stare de lucruri veche ?i s? înf?ptuim una nou?”. Deci, nu e vorba de a pune condi?ii la Unire, ci a constata necesitatea unei epoci de tranzi?ie.

Adunarea de la Alba Iulia s-a ?inut într-o atmosfer? s?rb?toreasc?. Au venit 1228 de delega?i oficiali, reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 comitate române?ti, apoi episcopii, delega?ii consilierilor, ai societ??ilor culturale române?ti, ai ?colilor medii ?i institutelor pedagogice, ai reuniunilor de meseria?i, ai Partidului Social – Democrat Român, ai organiza?iilor militare ?i ai tinerimii universitare. Toate p?turile sociale, toate interesele ?i toate ramurile de activitate româneasc? erau reprezentate.

Dar pe lâng? delega?ii oficiali, ceea ce d?dea Adun?rii înf??i?area unui mare plebiscit popular, era afluen?a poporului. Din toate unghiurile ??rilor române de peste Carpa?i, sosea poporul cu trenul, cu c?ru?ele, c?l?ri, pe jos, îmbr?ca?i în haine de s?rb?toare, cu steaguri tricolore în frunte, cu table indicatoare a comunelor ori a ?inuturilor, în cânt?ri ?i plini de bucurie. Peste o sut? de mii de oameni s-au adunat în aceast? zi spre a fi de fa?? la actul cel mai m?re? al istoriei românilor. Spectacol simbolic ?i instructiv: cortegiile entuziaste ale românilor ce umpleau drumurile spre Alba Iulia se încruci?au cu coloanele armatei Mackensen care, umilite ?i descurajate, se scurgeau pe c?ile înfrângerii spre Germania.

Mul?imea imens? urc? drumul spre Cet??uie printre ?irurile de ??rani români înve?mânta?i în sumanele de p?tur? alb? ?i cu c?ciulile o?tenilor lui Mihai Viteazul. Pe por?ile cet??uii, despuiate de pajurile nem?e?ti, fâlfâie Tricolorul român. Poporul trece pe sub poarta lui Mihai Viteazul ?i se adun? pe Câmpul lui Horea. De pe opt tribune, cuvânt?torii explic? poporului m?re?ia vremurilor pe care le tr?iesc.

În acest timp, în sala Cazinei militare, delega?ii ?in adunarea. Pe podium, între steagurile tuturor na?iunilor aliate, care au contribuit cu sacrificiile lor de sânge la des?vâr?irea acestui act m?re?, iau loc frunta?ii vie?ii politice ?i intelectuale a românilor ?i delega?ii Bucovinei ?i Basarabiei, care au ?inut s? aduc? salutul ??rilor surori, întrate mai dinainte în marea familie a statului român.

Într-o atmosfer? în?l??toare, în mijlocul aprob?rilor unanime ?i a unui entuziasm f?r? margini, ?tefan Cicio Pop arat? împrejur?rile care au adus ziua de ast?zi, Vasile Goldi? expune trecutul plin de suferin?e ?i de glorie al na?iunii române de pretutindeni ?i necesitate Unirii, Iuliu Maniu explic? împrejur?rile în care se înf?ptuie?te Unirea , iar socialistul Jumanca aduce adeziunea la Unire a muncitorimii române, care se simte una cu întreg neamul românesc.

Rezolu?ia Unirii e citit? de Vasile Goldi?:

“Adunarea na?ional? a tuturor românilor din Transilvania, Banat ?i ?ara Ungureasc?, aduna?i prin reprezentan?ii lor îndrept??i?i la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, decreteaz? unirea acelor români ?i a tuturor teritoriilor locuite de dân?ii cu România. Adunarea proclam? îndeosebi dreptul inalienabil al na?iunii române la întreg Banatul, cuprins între Mure?, Tisa ?i Dun?re.”

Restul rezolu?iei cuprinde programul de aplica?ie: autonomia provizorie a teritoriilor pân? la întrunirea Constituantei, deplin? libertate na?ional? pentru popoarele conlocuitoare, deplina libertate confesional?, înf?ptuirea unui regim curat democratic pe toate terenurile vie?ii publice, reforma agrar? radical?, legisla?ie de ocrotire a muncitorimii industriale. Adunarea na?ional? dore?te ca Congresul de pace s? asigure dreptatea ?i libertatea atât pentru na?iunile mari cât ?i pentru cele mici ?i s? elimine r?zboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor interna?ionale. Ea salut? pe fra?ii lor din Bucovina, sc?pa?i din jugul monarhiei austro-ungare, pe na?iunile eliberate cehoslovac?, austro-german?, iugoslav?, polon? ?i rutean?, se închin? cu smerenie înaintea acelor bravi români care ?i-au v?rsat sângele în acest r?zboi pentru libertatea ?i unitatea na?iunii române, ?i în sfâr?it exprim? mul?umirea ?i admira?ia sa tuturor puterilor aliate care, prin luptele purtate împotriva du?manului au sc?pat civiliza?ia din ghearele barbariei.

La ceasurile 12 din ziua de 1 decembrie, prin votarea unanim? a rezolu?iei, Unirea Transilvaniei cu România era s?vâr?it?.

Preluare Ro.Wikipedia

Popularity: 17% [?]