Revista MURMUR

Sfintenia crestina este un lucru mare si greu, dar ea nu este peste putinta crestinului, si dovada aceasta este dintru inceput facuta: cei dintai crestini se numeau Sfinti (FA 9, 15,52), si traiau ca sfintii.
Istoria isihasmului si monahismului romanesc are multe pagini de aur. Nume de mari cuviosi ai tarii noastre, au fost inscrise in Cartea Vietii, spre lauda Preasfintei Treimi: Sfantul Daniil Sihastrul de la Voronet, Sfantul Paisie de la Neamt, Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului si altii multi si nestiuti, pana in zilele noastre.
Calugarii si egumenii manastirii Vorona, au lasat si ei file deosebite in istoria monahismului “sporind rostul “spiritual al manastirii. intre acesti numerosi parinti care au sfintit pamantul in jurul manastirii noastre, la loc de cinste se afla Sf.Cuv. ONUFRIE, considerat cel mai mare sihastru de pe meleaguri botosanene. Care pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, si-a legat numele de manastirea Vorona.

Succint, vor fi relatate evenimentele care au marcat viata Sfantului Onufrie, cat si a celor de dupa trecerea sa la cele vesnice. in anul 1749 era guvernator al unei provincii din Rusia, apoi datorita persecutiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit in Moldova, unde s-a calugarit, petrecandu-si tot restul vietii in cea mai adanca cugetare duhovniceasca. in anul 1763, l-a cunoscut pe Sf. Paisie la manastirea Dragomirna. La 7 martie 1774, cuviosul Onufrie a fost imbracat in schima mare de staretul Paisie, la Dragomirna. Cuviosul Onufrie a intretinut o bogata corespondenta cu staretul Paisie. Din aceasta corespondenta ne-a parvenit doar o scrisoare datata 6 iunie 1776 de la Secu. Restul corespondentei dintre staretul Paisie si soborul manastirii Vorona, implicit si cu schimnicul Onufrie a fost descoperit in anul 1931 la manastirea Rila, in Bulgaria.
Sf. Cuvios Onufrie a avut si-a dus viata pustniceasca in codrii din jurul schitului Sihastria Voronei, intr-o pestera din malul Bahluiului, nu departe de izvoare, unde s-a nevoit 25 de ani in desavarsita ascultare, in tacere si neincetata rugaciune.
A avut si preocupari carturaresti, copiind un numar de opere ale Sf. Parinti, dupa traducerile si redactarile staretului Paisie.
Sf. Cuvios Onufrie este considerat ctitorul duhovnicesc al manastirii Sihastria Voronei, lucru confirmat de PS Arhiereu Chesarie Sinadon (1789-1888), intr-un “Cuvant de indemn la ajutorarea zidirii Sahastriei Voronii “.

Numele Cuviosului Onufrie ajunsese cunoscut alaturi de numele marelui Paisie, pana in centrul Rusiei, intarire data de ierom. rus Partenie care calatoreste prin Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Invrednicindu-se de darul preotiei, cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte si duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei.
Savarsind calatoria acestei vieti si cunoscand dinainte sfarsitul sau, si-a dat fericitul sau suflet in bratele lui Hristos in primavara anului 1789, la 29 martie, in zilele sarbatorii invierii Domnului.
Dupa unele semne si minuni savarsite de Sf.Cuvios Onufrie, in anul 1846 i-au fost dezgropate osemintele sfinte, care pana in ziua de astazi se pastreaza in manastirea Sihastria Voronei.

Demn de remarcat este faptul ca sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie, si-au pastrat culoarea atat de clar de peste 150 de ani, cat si faptul ca ele raspandesc un miros placut, asemenea Sfantului si Marelui Mir. Existenta lor tainica si purcederea lor in timp pana in zilele noastre, constituie o marturie in plus a sfinteniei lui. Toate aceste conditii de fond, au dus la crearea unui cult local al Sfantului. PF Teoctist, afirma ca in perioada vietuirii in obstea schitului Sihastria Voronei, se faceau rugaciuni si procesiuni cu sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie de ziua hramului “Buna Vestire”, cu ocolirea bisericii in cantari si in glasul clopotelor.