0
Gândind, mereu, mereu
de Radu Botis
Orbec?im adesea cuprin?i de indiferen?? . Uit?m s? iubim r?s?ritul soarelui într-o diminea?? dulce de var? , când fiorul r?corii î?i dezvele?te de sub geana unei noi zile minun??ia a tot ce ne înconjoar? .Uit?m s? ne închin?m adânc Atotputernicului Dumnezeu mul?umind pentru un nou r?s?rit vie?ii noastre . Pare-se ca ceva de rutin? ?i prea neânsemnat? , o clip? de reculegere în preajma Atotprezen?ei Divine . Treburile zilnice ne cheam? gr?bi?i tumultului vie?ii acestea cu atâtea ?i atâtea preocup?ri ?i griji. Suntem stresa?i, nervo?i, neâng?duitori, reci, parc? neavând aproape nimic în comun unii cu al?ii.Dar totu?i avem: chipul ?i asem?narea lui Dumnezeu, suntem rev?rsarea Trinit??ii(Tat?l,Fiul ?i Duhul Sfânt) în noi fiecare.O extraordinar? întrep?trundere a divinului (sufletul) cu umanul(corpul ca materie).P?rt??ia vie?ii ve?nice o avem asigurat? prin R?scump?r?torul Hristos-Dumnezeu, prin jertfa Lui sângeroas? drept moment culminant.Undeva, peste aceast? fr?mântare a zilei de ieri, de azi ?i de mâine r?mâne în veghere Creatorul cerului ?i al p?mântului. A fi ateu este simplu:negi tot ce întrece puterile tale.Se întâmpl? s? negi de dragul de a te contrazice cu cineva, persistând în mod interminabil în aceast? înc?p??ânare. Se înt?mpl? s? ai tot ce î?i dore?ti ?i totu?i aceasta nu este suficient. Oare atunci când vei ajunge la pasul acela , poate neant îl nume?ti ,nu vei gîndi la ceva salvator ? Momentul acela trebuie s? fie critic , înfior?tor chiar. S? vezi c? e?ti cuprins de neputin??, avu?iile tale nefiind de nici un ajutor, prietenii neputând s?-?i întind? o mân?.Cum concepi oare momentul acela?Chiar nu exist? o Putere salvatoare pentru acest proces existent? Pentru mine Aceasta este Dumnezeu. Dar pentru tine? Pentru mine ?ansa de salvare este El,c?l?uza prin via?? este El, scopul unei vie?i eterne este El.
Via?a proprie poate s?-mi creeze o garan?ie ve?nic?, dar totodat? ?i insucces prin necredin??. Exist? îns? ?i o for?? a r?ului, pânditoare, meschin?, de a c?rei viclenie atârn? soarta pl??ii p?catului-acesta este diavolul. Cel mai bun antidot împotriva lui este rug?ciunea. Prin rug?ciune câ?tig?m o conduit? moral? irepro?abil?, poruncile Decalogului, adev?rat cod pentru a r?mâne chip ?i asem?nare a lui Dumnezeu.Sunt un cod de legi prin care Dumnezeu caut? s? perfec?ioneze fiin?a uman? pân? la des?vâr?ire. Aplicabilitatea lor….? Aici r?mânem împ?r?i?i. Unii mai cred în zei, pretinse puteri peste care îns? a ajuns s? se depun? colbul învechit al timpului. Acestor neputincio?i se închin?, le cer ajutorul, în zadar. O parte din noi avem acest necuprins Dumnezeu al?turi de Salvatorul Iisus Hristos care caut? împ?carea cu noi oferindu-ne c?ldura p?cii Sale,c?utând îns?, dependent de noi un înnoitor proces de sfin?ire. Unii accept? întru totul, al?ii într-o oarecare m?sur?. Dar: ori totul ori nimic, la Dumnezeu nu merge cu jum?tate de m?sur?. Iar totul înseamn? fericirea etern?. Iubirea fa?? de Dumnezeu ?i fa?? de aproapele ar trebui s? ne caracterizeze, ar trebui s? excel?m în aceste direc?ii.
Când vom ajunge s? iubim pe Dumnezeu cu tot ceea ce avem, iar pe aproapele ca pe noi în?ine, vom fi foarte, foarte aproape de des?vâr?ire.
Popularity: 1% [?]
