0
SF. PARASCHEVA
Aceast? cu adev?rat mare ?i vestit? între femei, Cuvioasa ?i pururea pomenita Parascheva s-a n?scut într-un sat al Traciei, numit ?i din vechime ?i acum Epivata. P?rin?ii fericitei erau de neam bun ?i m?ri?i, înavu?i?i cu multe averi; mai mult îns? îi m?rea ?i îi îmbog??ea dreapta credin?? în Dumnezeu ?i vrednicia de a se numi cre?tini. Ace?tia dar, aducînd la lumin? pe Cuvioasa, întîi au ren?scut-o prin sc?ld?toarea cea dumnezeiasc? a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o înv??ar? toat? îmbun?t??irea ?i a?ezarea cea dup? Dumnezeu.Dup? ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei N?sc?toare de Dumnezeu ?i a auzit aceste dumnezeie?ti binevestiri: “Cel ce voie?te s? vin? dup? mine, s? se lepede de sine ?i s? ridice crucea sa ?i s? urmeze Mie”. Îndat? fiind cuprins? de aceasta ?i ie?ind din biseric?, a întîlnit un s?rac; ascunzîndu-se de maica sa ?i dezbr?cînd hainele str?lucite ?i luminate ce le purta, le-a dat lui ?i ea a îmbr?cat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare me?te?ugire în?eleapt?.
Dup? ce a venit acas? ?i au v?zut-o p?rin?ii într-un astfel de chip, s-au îngrozit ?i au b?tut-o ca s? nu mai fac? a?a. Ea îns? nu numai de dou? ori, ci de trei ori ?i de multe ori se zice c?, dezbr?cînd hainele sale, le-a dat s?racilor, întru nimic socotind pentru aceasta oc?rile, îngrozirile ?i nesuferitele b?t?i ale p?rin?ilor. ?i acestea, în casa p?rinteasc?, erau ca ni?te preîntîmpin?ri ale roadelor ce, pe urm?, erau s? odr?sleasc? în ea ?i p??iri spre trecerea peste om. Apoi, fiindc? nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, f?r? ?tirea p?rin?ilor ?i a celor de un sînge cu ea ?i a mul?imii slugilor, a ajuns la Constantinopol.
Aici, gustînd toate bun?t??ile cele dup? Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeie?tile ?i sfin?itele biserici ?i moa?tele sfin?ilor ?i, fiind binecuvîntat? de sfin?ii b?rba?i cei de acolo ?i înt?rindu-se cu rug?ciunile lor, a ie?it din cetate ?i a trecut în Calcedon de cealalt? parte ?i de acolo a venit la Iraclia din Pont, c?l?torind cu picioarele sale.
Iar p?rin?ii ei în?i?i ?i prin al?ii, c? nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se ?i locuri din locuri schimbînd ?i cet??i ?i sate c?lcînd ?i neaflînd-o, s-au întors acas?. Iar preafericita fecioar?, venind la Iraclia din Pont ?i sosind la un oarecare loca? dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu ?i intrînd în el cu bucurie duhovniceasc?, s-a a?ezat pe p?mînt ?i l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat ?i, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt loca?, tot felul de bun?t??i s?vîr?ind. C?ci întru rug?ciunile ei de toat? noaptea f?cea st?ri statornice ?i de diamant, ajun?ri neîncetate, b?t?i de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fa?a p?mîntului, cine dup? vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împ?cat, cur??enia inimii ?i plecarea ei spre Dumnezeu.
De acestea, destul desf?tîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duc? la Ierusalim; c?ci aceast? dorin?? o avea ?i ruga pe Dumnezeu ?i pe Maica Lui de aceasta. Deci a?a preg?tit? a ie?it din biseric? ?i îngr?dit? cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim ?i îndestulîndu-se de toate cele sfinte ?i bune ale Ierusalimului, unde ?i “blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au c?lcat” ?i s?turîndu-se ?i zburînd prin pustiul Iordanului ca o pas?re, a nimerit la o via?? cinstit? de c?lug?ri?e pustnice ?i a intrat aici. Îns?, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vr?jma?ul diavol pîn? în sfîr?it l-a stins, care mai înainte cu ispite multe ?i de tot felul a n?v?lit pornindu-se asupra ei, pu?ine oarecare din nevoin?ele ei spre pomenire le vom ad?uga aici.
B?utur? întrebuin?a apa de izvor, ?i de aceasta foarte pu?in?; trebuin?a a?ternutului o împlinea cu o rogojin?, iar îmbr?c?mintea era o hain? ?i aceasta foarte zdren??roas?, cîntarea pe buze neîncetat?, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bun?t??ilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.
Deci mul?i ani r?bdînd în ar?tata m?n?stire a c?lug?ri?elor ?i nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ie?it de aici ?i a venit la Iope ?i intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre cas? ?i a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dup? ce a suferit multe primejdii ale sf?rîm?rii de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol ?i dup? ce a cercetat dumnezeie?tile loca?uri ?i pe sfin?ii b?rba?i, a plecat ?i a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, ?i acolo la biserica sfin?ilor ?i întru tot l?uda?ilor Apostoli s-a s?l??luit, nesocotind petrecerea p?rin?ilor de neam bun ?i batjocorind în?elep?e?te uneltirile vicleanului în?el?tor.
Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbi?? ?i din potopul acestor curg?toare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredin?înd sfînt sufletul s?u mîinilor îngere?ti ?i prin ei loca?urilor celor ve?nice ?i dumnezeie?ti. Iar trupul cel din p?mînt ?i înfrumuse?at cu dumnezeie?ti îmbun?t??iri l-a ascuns în p?mînt.
Mult? vreme dup? aceasta a trecut cineva, r?u cheltuind via?a ?i ob?teasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarec?ruia din b?rba?ii sfin?i ar?tîndu-i-se în vis i-a zis: “Ridic? trupul acesta ?i-l îndep?rteaz? c? roab? a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul ?i necur??ia”. Îns? z?bovind acel dumnezeiesc b?rbat, divina ar?tare a cuvioasei socotind-o vedere obi?nuit? sau vis normal, a doua ?i a treia oar? iar??i sfînta l-a strigat ?i cumplit l-a îngrozit. Dup? ce c?lug?rul ?i-a venit în sine, cum se cuvine, ?i dup? porunca sfintei, care îi arat? cu degetul locul, degrab? s-a sculat ?i cu sîrguin?? a descoperit poporului vedenia de acolo, c?tre care cu to?ii alergînd ca la o visterie foarte înavu?it? au s?pat p?mîntul. Iar dup? ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasm?, ?i acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul p?zit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfin?ilor Apostoli, umplînd aerul de miresme ?i t?mîieri ?i cîntînd dumnezeie?ti psalmi.
Îns? cîte minuni a s?vîr?it Dumnezeul minunilor prin ea, dup? a?ezarea moa?telor ei aici, ?i pîn? acum s?vîr?e?te, cu neputin?? este în scris a le da; c?ci covîr?esc, ca s? zicem a?a, ?i num?rul stelelor ?i nisipul m?rii. De vreme ce vindec? ?chiopi, surzi, ciungi, ologi ?i tot felul de boli, înc? ?i cele ating?toare de moarte; ?i în scurt a zice, dep?rteaz? toat? neputin?a nevindecat?, numai cu atingerea raclei, care nu înceteaz?, nici nu va înceta s? verse t?m?duiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a pream?rit-o.
Sfintele moa?te ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capital? oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au str?mutat de aici la Belgrad, ?i de acolo în ora?ul Constantinopol, cum povestesc Eftimie ?i Rafail; asemenea ?i Meletie al Atenei ?i Dositei patriarhul Ierusalimului.
Tot la acela?i loc afl?m ?i povestirea de str?mutare a moa?telor ei din ora?ul Constantinopol aici la Ia?i. Adic?, “Patriarhul Constantinopolului Partenie b?trînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca s? pl?teasc? datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moa?te ce se p?zeau de Patriarhie, le-a trimis aici c?tre st?pînitorul Moldovei”. Iat? ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: “Sfînta Parascheva, precum afl?m din c?r?ile biserice?ti, era st?pîn? a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cî?tigat Apocavcos, voievodul însu?i st?pînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, s? mute sfintele ei moa?te din biserica patriarhal? a Constantinopolului. Le-a cî?tigat acestea pentru cele multe ?i mari binefaceri ?i slujbe f?cute Sfintei Biserici celei mari; c? din îns??i veniturile sale a pl?tit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor ?i cre?tinilor. Îns?, fiindc? la turci este interzis a str?muta mort peste trei mile, afar? de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otoman?, ca s? ia voie pentru str?mutarea sfintelor moa?te ?i ca s? ia porunc? c?tre un Capugiba?a, ca s? le înso?easc? în Moldavia. Toat? povestirea aceasta a str?mut?rii acesteia este zugr?vit? pe peretele de amiaz?zi al bisericii Sfin?ilor Trei Ierarhi, unde se afl? sfintele ei moa?te. Între alte lucruri se înf??i?eaz? acolo ?i Capugiba?a cu ofi?erii lui mergînd la petrecerea sfintelor moa?te”.
Aceast? str?mutare de atunci este descris? ?i de marmura cuvucliului unde sînt a?ezate sfintele moa?te, pe care scrie a?a: “Cu voia Tat?lui, cu binepl?cerea Fiului ?i cu conlucrarea Sfîntului ?i de via?? f?c?tor Duh, a Dumnezeului celui m?rit ?i închinat în Sfînta ?i cea de o fiin?? ?i nedesp?r?it? Treime, binecinstitorul ?i de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toat? Moldavia, fiind rîvnitor ?i ap?r?tor al sfintei credin?e r?s?ritene, dup? dumnezeiasc? îngrijire a str?mutat din Constantinopol cu mult? osîrdie ?i prea mult? dorin?? aceste cinstite moa?te ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Aceast? str?mutare a fost a treia. Iar preasfin?itul ?i fericitul a toat? lumea patriarh Partenie, cu toat? bun?voin?a ?i sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moa?te ca pe o visterie dumnezeiasc?, cu preaferici?ii trei mitropoli?i: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei ?i Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfin?itului Varlaam mitropolitul Sucevei ?i a toat? Moldavia. Iar binecinstitorul ?i de Hristos iubitorul ?i cu mila lui Dumnezeu st?pîn al nostru ?i domnitor a toat? Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acas? ie?ind cu evlavie ?i cu tot sufletul primind aceast? nepre?uit? visterie, potrivit le-au pus ?i le-au p?strat în cea nou? zidit? biseric? a Sfin?ilor Trei Ierarhi ?i ai lumii dasc?li: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvînt?torul ?i Ioan Gur? de Aur, spre cinstirea ?i m?rirea lui Dumnezeu celui l?udat în Treime ?i spre ve?nic? solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru l?sarea p?catelor sale ?i a tot str?lucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acela?i an s-a n?scut ?i preaiubit fiul lui, Ioan ?tefan Voievod, c?ruia s?-i dea Domnul zile îndelungate ?i via?? de mul?i ani. Amin”.
Din tradi?ie avem povestiri de multe minuni s?vîr?ite de Cuvioasa în anii dinaintea noastr?, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna ?i a le publica spre lauda lui Dumnezeu sl?vitorul sfin?ilor S?i; înc? ?i în zilele noastre nu contene?te a face minuni celora ce cu credin?? alearg? la ea. C?ci cî?i neputincio?i au evlavie la sfintele moa?te, alergînd cu credin??, sau din acoper?mintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd ?i purtînd, dobîndesc vindecare. ?i la neploare sau alt? nevoie mare, f?cînd litanie cre?tinii cu sfintele moa?te, nu se lipsesc de cerere. ?i ?i în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei p?rinteasc? a fost pref?cut? în biseric? cu numele ei, ?i în Catedrala Mitropolitan? de la Ia?i, Cuvioasa face multe minuni pîn? ast?zi.
Nenum?rate sînt minunile ?i vindec?rile de boli ce s-au f?cut cu credincio?i care au alergat cu rug?ciuni ?i lacrimi la moa?tele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cînd ocrote?te Moldova ?i ?ara noastr?. S? amintim doar cîteva dintre ele, publicate în Patericul românesc, p. 77-84:
Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este îns??i pream?rirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindec?rii de boli ?i al izb?virii de multe nevoi ?i primejdii. Din cauza aceasta a fost luat? ca protectoare de toate ??rile ortodoxe din Balcani. Ba ?i turcii se cucereau de minunile ce se f?ceau cre?tinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credin?? ?i evlavie.
O alt? minune care a uimit Moldova ?i ?ara noastr? a fost izb?virea f?r? nici o v?t?mare a moa?telor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul m?n?stiri Sfin?ii Trei Ierarhi, din Ia?i. C?ci, aprinzîndu-se de la un sfe?nic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbr?ca racla, dar lemnul ?i sfintele ei moa?te, de?i erau înv?luite în jeratic, au r?mas întregi ?i nev?t?mate spre înt?rirea credincio?ilor ?i uimirea tuturor. Ca o m?rturie a acestei mari minuni, se p?streaz? pîn? ast?zi racla dogorit? de foc, în care se aflau moa?tele Sfintei Parascheva. Îndat? dup? aceast? minune, moa?tele Cuvioasei au fost str?mutate în noua Catedral? Mitropolitan? din apropiere.
Spre sfîr?itul secolului al XIX-lea, so?ia preotului Gheorghe Late? din comuna R?d??eni-Suceava suferea la cap de o boal? grea ?i incurabil?. Alergînd la Sfînta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moa?tele ei ?i-i cerea ajutorul. Apoi i s-a f?cut Sfîntul Maslu ?i s-a reîntors acas?. Noaptea i s-a ar?tat aievea Sfînta Parascheva în haine albe str?lucitoare ?i i-a spus: “Nu mai plînge, c? de acum te faci s?n?toas?!” A doua zi, femeia s-a sculat s?n?toas? ?i l?uda pe binef?c?toarea ei.
În anul 1950, o student? din Ia?i s-a îmboln?vit de leucemie. Bolnava împreun? cu p?rin?ii ei au alergat la Sfînta Parascheva ?i cu multe lacrimi îi cereau ajutor ?i s?n?tate. Dup? dou? luni de rug?ciuni st?ruitoare ?i Sfîntul Maslu, tîn?ra s-a vindecat de aceast? boal? f?r? leac ?i ?i-a continuat studiile.
O femeie dintr-un sat de lîng? Ia?i era greu bolnav?. Fiind internat? pentru opera?ie, s-a rugat mai întîi la Sfînta Parascheva, cerîndu-i, cu credin?? ?i lacrimi, ajutor ?i vindecare. Timp de trei zile dup? internare i s-au f?cut toate analizele. La urm? i-au spus medicii: “Femeie, du-te acas? c? nu ai nimic!”
În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o cre?tin? din Ia?i preg?tea conserve pentru iarn?. Mama ei o îndemna: “Fat?, s? nu faci una ca aceasta, c?ci ast?zi este ziua Sfintei Parascheva!”. “Mam?, a r?spuns fiica, în fiecare zi este cîte un sfînt, dar eu n-am timp s?-i pr?znuiesc pe to?i!”. Dup? o or? femeia ?i-a trimis copila în ora? s?-i cumpere ceva. Pe strad? a fost lovit? grav de o ma?in? ?i apoi internat? în spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfînta Parascheva ?i, dup? ce ?i-a recunoscut p?catul, a cerut cu lacrimi iertare ?i salvarea fiicei ei accidentate. Dup? trei zile copila s-a întors s?n?toas? acas?.
Un inginer bolnav de pl?mîni a fost internat în spital pentru opera?ie. Mama sa a mers atunci la moa?tele Cuvioasei Parascheva ?i i-a cerut cu credin?? s?n?tate pentru fiul ei. Timp de dou? s?pt?mîni doctorii au amînat opera?ia. Apoi s-a observat c? leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: “Domnule inginer, a?i sc?pat de opera?ie. Întorce?i-v? s?n?tos acas?. Este cineva care se roag? lui Dumnezeu pentru dumneavoastr?!”
Unui copil de trei ani ?i jum?tate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în bra?e ?i a venit s? cear? ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cînd se ruga ea cu lacrimi, deodat? copilul a strigat: “Mam?, mam?! Aici este Doamne, Doamne!”. Mul?umind din inim? Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acas? cu copilul s?n?tos.
În anul 1955, doi so?i din Ia?i nu aveau în?elegere în cas?. Într-o sear?, femeia disperat? a p?r?sit c?minul. Zadarnic au c?utat-o so?ul ?i fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tat?l ei a alergat la Sfînta Parascheva ?i s-a rugat cu lacrimi s?-i întoarc? so?ia cu bine în familie. Ajungînd so?ul acas?, dup? o or? a b?tut cineva în u??. Era so?ia. Avea chipul palid ?i îngîndurat. “Unde ai fost femeie? Ce ?i s-a întîmplat?” a întrebat-o so?ul. “Diavolul mi-a dat în gînd s? m? sinucid. De aceea m-am a?ezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cînd venea un tren cu vitez?, fiica noastr?, îmbr?cat? în alb, a venit la mine, m-a apuncat repede ?i m? arunc? afar? de pe linie. A?a am sc?pat de moarte ?i de osînda iadului. Dup? ce m-am înt?rit pu?in, am mul?umit lui Dumnezeu c? m-a izb?vit de acest cumplit p?cat ?i m-am întors acas?. “Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastr? era culcat?, iar eu m? rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastr?, ci îns??i Sfînta Parascheva! S?-i mul?umim ei, c?ci ea te-a sc?pat de aceast? cumplit? ?i dubl? moarte, trupeasc? ?i sufleteasc?”. De atunci este mult? armonie ?i bucurie duhovniceasc? în aceast? familie cre?tin?.
Pe timpul celor dou? r?zboaie mondiale ora?ul Ia?i a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitan?, unde se p?streaz? cinstitele moa?te ale Sfintei Parascheva, nu a fost atins? de nici un obuz. C?ci Cuvioasa ocrote?te Moldova ?i ora?ul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun b?trînii c? osta?ii vedeau noaptea, în timpul r?zboiului, o femeie uria?? îmbr?cat? în alb deasupra Ia?ilor, ocrotindu-l de ocupa?ie ?i bombardamente. A?a ?tie s? ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptiv? pentru credin?a poporului nostru binecredincios!
În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii ?i animalele de foame, s-au scos moa?tele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincio?i le a?teptau ?i le întîmpinau cu lacrimi de bucurie ?i cu f?clii în mîini. În urm? veneau nori de ploaie bogat? ?i ad?pau p?mîntul. Drept mul?umire credincio?i se rugau ?i în?l?au cîte o troi?? cu icoana Sfintei Parascheva.
Cel mai mult alearg? ?i cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ??ranii, c?lug?rii ?i studen?ii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plin? de c?r?i, caiete de ?coal? ?i pomelnice. Putem afirma c? moa?tele cele mai iubite de credincio?ii din ?ara noastr? ?i din afar? sînt, f?r? îndoial?, moa?tele Sfintei Parascheva, numit? “cea grabnic ajut?toare ?i mult folositoare”.
M?rturisesc p?rin?ii b?trîni care au fost martori oculari, c?, odat?, de hramul ei, pe cînd oamenii a?teptau la rînd s? se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit ?i dou? cre?tine b?trîne din Foc?ani. V?zînd lume mult?, au zis preotului de la racl?: “P?rinte, d?-ne voie s? ne închin?m la Cuvioas? f?r? s? mai st?m la rînd ?i s?-i punem sub cap aceast? pern? nou? pe care i-am adus-o de acas? drept mul?umire pentru ajutorul ce ni l-a dat”. “Dumnezeu s? v? binecuvînteze, cre?tinelor, a zis preotul. Merge?i ?i v? închina?i!”. În clipa aceea preo?ii ?i credincio?ii au v?zut un lucru sfînt ?i cu totul minunat. Cuvioasa ?i-a ridicat singur? capul, iar dup? ce femeile i-au pus perna adus? ?i s-au închinat, Sfînta Parascheva ?i-a l?sat iar??i capul pe c?p?tîi ca mai înainte. Iat? cît de mult iube?te Preacuvioasa pe cei ce se roag? lui Dumnezeu ?i sfin?ilor Lui cu smerenie ?i credin??.
Sfînta Parascheva de la Ia?i se bucur? în ?ar? de un cult deosebit, mai mult decît to?i ceilal?i sfin?i care au moa?te în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitan? din Ia?i, de diminea?? pîn? seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincio?i de toate vîrstele ?i din toate locurile, veni?i la rug?ciune. În mod deosebit, în s?rb?tori, în posturi ?i în fiecare vineri, considerat? ziua Cuvioasei Parascheva, vin mul?i credincio?i ?i se închin? la racl? cu credin??, aducînd flori, daruri ?i îmbr?c?minte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, s?n?tate ?i binecuvîntare.
Dar cea mai mare zi de pr?znuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ?ara noastr?, la care particip? închin?tori de la sate ?i ora?e, din toate col?urile ??rii. În aceast? zi are loc un adev?rat pelerinaj bisericesc na?ional, care dureaz? pîn? la trei zile. Înc? din ajun se scot în fa?a Catedralei moa?tele Sfintei Parascheva ?i timp de dou? zile ?i dou? nop?i credincio?ii stau la rînd pentru închinare.
În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o mi?c?toare procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, împreun? cu clericii ?i credincio?ii, cu lumîn?ri în mîini poart? racla cu moa?tele sfintei, în sunetul clopotelor ?i al frumoaselor cînt?ri biserice?ti. Dup? aceea se a?az? moa?tele în biseric? la locul lor, se cînt? paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet ?i cu mîngîierea Duhului Sfînt în inim?. Cu ale c?rei sfinte rug?ciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-ne pe noi. Amin!
Popularity: 3% [?]
