Revista MURMUR » ATITUDINI

Nicolae Steinhardt – Ce-i datorez eu lui Hristos

mihai — Sat, 09 Jan 2010 16:00:28 +0000

Exista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau, Israel. Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit figureaza vorbele “dai lanu”, ce se talmacesc “de ajuns noua”. De n-ar fi decat ca Domnul ne-a scos din pamantul Egiptului, destul ar fi pentru a-L binecuvanta si a-I aduce slava. De n-ar fi facut decat ca a prefacut marea in uscat, destul e spre a-L blagoslovi si a nu inceta sa-I multumim. De n-ar fi decat ca ne-a hranit in pustie…..Si asa mai departe. Fiecare fapta a divinitatii, fiecare minune ajunge spre a starni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia : “dai lanu !”.

Tot astfel, gandesc,orice evreu trecut prin sfanta Taina a Botezului, caruia Domnul i S-a revelat si care acum, se numara printre “iudeii care au crezut in El” poate de asemenea striga : “de ajuns facut-ai, Hristoase Dumnezeule pentru mine !”.

Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii,iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si toata vartutea mea. Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi :”dai li !”.

Pentru a-mi fi dat putinta sa-mi cunosc propria pacatosenie, nimicnicie si ticalosie, Iti aduc laude si multumiri, si de s-ar margini doar la atata darul facut mie, tot prea destul e ca sa repet :”dai li !”.

Pentru a-mi fi ingaduit sa Te pot ruga, sa Te iubesc si sa ma inchin Tie- de ajuns, prea de ajuns ca sa binecuvantez Sfant Numele tau.

Pentru a fi sadit in mine nadejdea iertarii si a fi inceput sa intrezaresc putinta mantuirii -fii, Doamne, preamarit !

Pentru a-mi fi dat indrazneala sa concep stabilirea unor relatii de tip eu-tu cu Tine, Domnul si Dumnezeul meu, ma minunez si, nepricepandu-ma a spune altceva, strig :”dai li !”.

Si tot asa, fiindca de acum ma pot inchipui printre acei carora le-ai grait :”Daca veti ramane cu cuvantul Meu, sunteti cu adevarat ucenici ai Mei. Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.” (Ioan 8, 31-32)

Recunoscator peste orice posibilitate de exprimare in slabele si banalele noastre vorbe omenesti iti sunt, Hristoase al meu, si pentru a fi dobandit calitatea de “prieten” al Tau, pentru a fi fost, altfel spus, inobilat, caftanit prin credinta si apa Botezului si focul Duhului Sfant.

Pentru a fi iesit din tristete, mohoreala, jale, descumpanire, acedie (exista o acedie a laicului, a necredinciosului), deznadejde si a ma fi apropiat de starea fericirii.

Si fiindca, indeosebi, m-ai socotit in masura a intelege si a fi cu desavarsire convins ca Tu esti Adevarul, Calea si Viata.

De nu-mi va fi dat a ma mantui, si inca aceasta absoluta convingere imi este cu totul suficienta spre a cunoaste linistea si a gusta neingrijorarea.

Mi-ai daruit, Doamne, in nespusa Ta marinimie, sa aflu tot adevarul -atroce- despre mine insumi; m-ai slobozit din robia pacatului, care slujitor mai ferecat decat mine nu cred sa fi avut.

Mai mult decat atat (caci nu daruiesti niciodata putin, cu parcimonie, dupa dreptate, ci numai clatinat si indesat, har peste har, nu imparti bacsisuri, ci poftesti la cina imparateasca) : datorita bunatatii si milostivirii Tale mi-am putut insusi spusa lui Dostoievski : de mi s-ar dovedi in modul cel mai indubitabil, ca adevarul e altul, pe patul de moarte fiind, ca nu Hristos este adevarul, ca adevarul e altul- daca demonstratia ar fi incantabila si covarsitoare- n-as sta nici o clipa la indoiala : as alege sa raman cu Hristos, nu cu adevarul.

Dai li !

Din rob, si schilod m-ai facut om liber si senior; din fricos si misel, om indraznet; din fiinta a intunecimii, un ahtiat dupa lumina si slobod a incerca senzatia ca nu-mi este interzis sa ma port efectiv potrivit cu invatatura si vrerea Ta.

Pentru ca nu numai ca m-a descoperit pe mine mie insumi intru toata mizeria si josnicia si nimicnicia mea, ci mi-a dezvaluit mie insumi latentele bune si priincioase dinlauntrul meu;

mi-a aratat ca nu sunt definitiv si iremediabil pierdut;

m-a scos din cloaca, ingustime si bezna;

mi-a tradus existential si pe a mea seama cutremuratoare (si mangaietoarea) fraza : “Qui Mariam absolvisti mihi quoque spem dedisti” si nu mi-a cerut sa ma anihilez, sa mor, ci- dimpotriva- sa mor pacatului si zadarniciilor si sa viez puternic intru El- cu dragoste si bucurie- adica intru libertate, voie buna si calm. (Caci El pretuind pe om nu vrea – zice Staniloae- confundarea lui cu Sine,ci mentinerea si ridicarea lui intr-un dialog etern al iubirii).

Mi-a descoperit si o alta mare (si vreme indelungata cu totul nepresupusa) taina, anume ineluctabila univarsala lege a paradoxului,inlesnindu-mi sa inteleg ca nevinovatia nu se poate obtine decat pe calea aceasta a recunoasterii propriei culpabilitati.

Mi-a dat de asemenea voie sa ma impartasesc cu prea curatul Sau Trup si scump Sangele Lui si sa-mi pot da seama ca orice fapta josnica imi este numai izvor de amaraciune si tulburare, iar ca actele de marinimie, curaj si detasare- “faptele bune si frumoase” ale atat de hulitei morale practice- sunt singurele creatoare de pace si multumire.

Il chemi pe Hristos la telefon ? ironiza Andre Gide. Nici nu e nevoie de o chemare, e mereu prezent, gata sa intre pe usa (deschisa) a inimii si capabil numai de actele caracteristice nobletei launtrice, pe care si noua ni le propune, propovaduindu-ne ca ne sunt mereu accesibile : discretia, iertarea, uitarea, degajarea dintre meschinarii si maruntisuri, alungarea tinerii de minte a raului, sila de razbunare, ura, susceptibilitatea, irascibilitatea, tafna si multe alte stupiditati a caror jalnica inferioritate si acuta nocivitate ne-a destainuit-o o data pentru totdeauna si ne-o dezvalui de fiecare data mai dureros.

In cele din urma m-am putut convinge ca libertatea se cucereste numai prin omorarea pacatului si m-am trezit in stare sa descifrez formula “fac ce vreau” : ea nu inseamna ca dau ascultare neconditionata viscerelor si tropismelor mele, pornirilor si instinctelor mele dobitocesti, constituindu-ma prizonier al egoismului, turpitudinilor si plagilor firii mele, ci supunandu-le pe acestea vointei, ratiunii si constiintei mele, partii bune (curatite) a eului meu, supra-eului meu. Fac ce vreau, credinciosul si smeritul ucenic al lui Hristos, iar ce nu i-ar placea demonului salasluid inlauntrul meu sau tarcolind in juru-mi sa fac in numele asa-zisei libertati instinctuale, in temeiul careia ma ispiteste spre a ma indemna sa ma dau rob lui si duhurilor celor rele.

Nefiind botezat in pruncie ci in deplina maturitate, am putut experimenta botezul totodata ca Sfanta Taina si taina, ca moarte si inviere, ca izvor nesecat de apa vie si de senzationala fericire. Covarsitoarea majoritate a crestinilor n-au cum sti ce simte cel botezat si ce este in adevar actul acesta fulgerator; dar cei aflati in situatia mea stiu cum nu se poate mai limpede ca nu e forma, ritual, o ceremonie, un simbol; e o lucrare directa a Dumnezeului celui viu.

(Nicolae Steinhardt, Daruind vei dobandi, Editura Dacia 2000)

La polul opus… un graunte de speranta !

alexk — Mon, 21 Sep 2009 10:52:23 +0000

Te-ai gandit vreodata la tine cu adevarat ?… Ai cautat vreodata intelesuri mai mult decat subintelese din fiinta ta ? Cum reusesti sa ajungi acolo unde-ti e harazit fara sa te umpli de naprasnicul vifor al societatii post-comuniste, capitaliste, atunci cand sti si vezi pe unde o iau cararile tale ? Vezi, observi si investighezi fiecare detaliu ce compune lumea in care te afli, cauti raspunsuri la care replicile stau in suspans sau pur si simplu nu vor sa coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existentei. Este greu, din ce in ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu carti pe care atent le-ai selectionat pentru a-ti forma gandirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vietii si poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parca fortat din bagajul cultural al unei perioade neinsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o patrundere fortat filozofica a dilemei constiintei sau a nelinistilor sufletesti, este pur si simplu o incurajare, un indemn la solidaritate si credinta, cea adevarata, menita a te sustine pe un drum sigur, din care nu te vei intoarce automat la primul obstacol intalnit. Vad, esti nehotarat… o iei ba in stanga, ba in dreapta si nu te poti decide. Te vezi scufundat in personalitatea ta formata de perioada tulbure a copilariei, adolescentei si ti-e frica sa nu te schimbi cu 180 de grade fata de ce erai. Nu, nu accept resemnari… nu vor face decat sa te duca la amanari si intreruperi ce vor schimba radical progresul tau. Il vor intoarce la faza incipienta sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primesti lovituri, esti inconjurat de atata informatie incat simti ca nu mai faci fata si te inchizi in propria carapace pana cand furtuna se mai linisteste. Iti dau un sfat: aduna-te ! … Este singurul mod in care pot face ceva pentru nelinistea ta si felul meu de a-ti fi alaturi. Incepe prin a face progrese marunte si durabile, observa-ti mersul si consolideaza-ti-l prin credinta, roaga-te de fiecare data cand cedezi sau simti ca dai inapoi… indura greutatea si ai speranta, gandeste-te la cat de mult bine poti face atat tie cat si celor din jur si nu astepta recunoastere imediata, fiecare are la randul sau un drum greu. Vezi si partea plina a paharului si scoate orice fel de indoiala din mintea ta (adu-ti amite ca cine se indoieste de Dumnezeu nu respecta Crezul, nu respecta poruncile Lui si deci nu crede cu adevarat). Foloseste credinta ca pe o arma sigura si mergi inainte fara nici un fel de teama, din greselile pe care le vei face vei invata, iar Domnul este bun si nu te va lasa sa gresesti amarnic ! Dupa fiecare progres du-te si roaga-te Lui, si cere-I mai mult, du-te la slujbe si tine canoanele bisericesti ! Impaca-te cu lumea si deschide-te cu sufletul celor din familia ta ! Vei observa ca mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om ! Este greu, stiu, este atat de greu incat simti ca nu poti razbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune si la jumatatea drumului, pentru ca te vei obeserva, vei vedea ca esti altcineva iar valorile tale vor fi altele ! Te vezi cum erai si cum esti acum, sunt doua persoane diferite, dar negura in care te aflai, in care nu credeai si te amarai a fost luminata de ceva, o licarire ce te-a scos treptat si te-a adus aici, la viata, unde respiri un aer curat si zidurile cetatii tale sunt de neclintit… La polul opus… un graunte de speranta !

P.S.: Am scris aceste randuri in speranta ca vor ajunge la cei care percep mesajul lor, in care se ragesesc si din care vor putea lua ceva. Nu fac decat sa impartasesc niste randuri unor oameni care poate au nevoie de ele, dintre acestia, si eu fac parte !

sursa foto

Exista Dumnezeu?

admin — Mon, 25 May 2009 07:59:18 +0000

MARSUL PENTRU FAMILIE. PASTRATI VALORILE TRADITIONALE! NU NE UCIDETI VIITORUL!

admin — Mon, 18 May 2009 09:30:44 +0000

Mai multe organizatii nonguvernamentale, intre care Federatia Pro-Vita, Alianta Familiilor din Romania si Forul Ortodox Roman organizeaza vineri 22 mai, ora 17, in Piata George Enescu (langa Ateneul Roman) un Mars pentru Familie. Scopul acestuia este de a afirma valorile traditionale ale familiei, de a trage un semnal de alarma referitor la presiunile tot mai puternice la care sunt supuse familiile si copiii lor, de a spune NU libertinajului, incurajarii avorturilor si propagandei homosexualitatii.

Pentru noi, oamenii, familia si copiii sunt dintotdeauna elemente esentiale ale vietii sociale. Ele confera stabilitate sociala, un sistem de raportare in care ne-am gasit mereu echilibrul si singura posibilitate de a ne continua existenta ca fiinte omenesti.
In ultimii ani insa, sub pretextul unor „valori alternative”, suntem asaltati de tendintele sinucigase ale speciei.
Nu ne recunoastem in ele, nu ne regasim in ele, sunt straine de spiritul romanesc, sunt impotriva firii si militeaza pentru disparitia omenirii. Propaganda impotriva vietii duce la pervertirea deprinderilor, la disolutia reperelor noastre, la anarhie si bezna. Mineriadele avorturilor, ale homosexualilor si ale libertinajului nu planteaza panselute in viata noastra!
Veniti, aveti curaj, militati pentru viata.
E timpul sa proclamam impreuna firescul, normalitatea, viata. E marsul impotriva mortii. E marsul pentru familie. E marsul pentru copii. E marsul pentru nepoti si stranepoti. Pentru ca ei sa apuce sa mai existe…

Nu lasa lumea sa se termine odata cu tine!

Va invitam sa participati la un eveniment pentru afirmarea valorilor in care credem, care ne-au facut posibili pana aici si de aici incolo: familia formata din barbat si femeie, familia in firescul ei, familia zamislitoare de copii, dreptul la viata al fiecarui copil, din prima clipa a conceptiei.
Pentru ca suntem prea multi cei care stam deoparte, pentru ca propaganda mortii e din ce in ce mai puternica, va invitam vineri, 22 mai, ora 17:00, in fata Ateneului Roman, din Piata George Enescu sa spunem DA vietii, impreuna!
Impreuna la „Marsul pentru familie”.

Organizatori:
Federatia Organizatiilor Ortodoxe Provita din Romania reuneste asociatiile care promoveaza valorile familiei si dreptul la viata de la conceptie pana la moartea naturala, conform cu invataturile de credinta ortodoxe.
Alianta Familiilor din Romania este o asociatie civica dedicata promovarii valorilor vietii si familiei conform cu traditiile social-culturale si religioase ale poporului roman.
Forul Ortodox Roman (F.O.R.), o structura federativa fara personalitate juridica, fondata la 29 noiembrie 2008, prin consensul reprezentantilor a 60 de organizatii civice cu caracter cultural si social, care au participat la Conferinta Asociatiilor Laicatului Ortodox Roman.
F.O.R. este coordonat de liderii organizatiilor: Fundatia „Sfintii Martiri Brancoveni”, Asociatia Pro Vita – Bucuresti, A.R.T.R.I., Asociatia „Christiana” si Asociatia „Rost”.

Persoane de contact:
Claudiu Tarziu
tel. 0740.103.621

http://c-tarziu.blogspot.com/

Rafael Udriste
tel. 0748.034.951

http://rafaeludriste.blogspot.com/

www.protejarea-familiei.com

Parintele Iustin – Despre falsii pastori

admin — Mon, 18 May 2009 09:25:21 +0000

ARTUR SILVESTRI A PLECAT DINTRE NOI

admin — Mon, 01 Dec 2008 20:53:46 +0000

Anuntam cu sufletele indurerate ca în zorii zilei de 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, Artur Silvestri ne-a parasit, reîntâlnindu-se cu al sau Înger Tacut. Raman in urma lucrurile sale ca scriitor, istoric al civilizatiilor si promotor cultural cu activitate enciclopedice si mai ales credinta ca exista acea «Românie Tainica» despre care vorbea neincetat.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca!

Artur-Silvestri.com

Cinstita mutare a Preaslavitei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria

admin — Thu, 14 Aug 2008 09:49:28 +0000

In luna august Revista Murmur implineste 4 ani de existenta online. Tot in luna aceasta, mai precis pe 15 august praznuim Cinstita mutare a Preaslavitei Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria
CU aceasta ocazie Revista Murmur va ureaza tuturor celor care purtati numele Preacuratei: La Multi Ani! si Maica Domnului sa ne ocroteasca pe toti!

Troparul
Intru nastere fecioria ai pazit, intru adormire lumea nu o ai parasit, de Dumnezeu Nascatoare. Mutatu-te.-ai la viata, fiind Maica vietii, si cu rugaciunile tale izbavesti din moarte sufletele noastre.

… si Condacul
Pe Nascatoarea de Dumnezeu, cea intru rugaciuni neadormita si intru folosinta nadejdea cea neschimbata, mormantul si moartea nu au tinut-o; caci ca pe Maica Vietii, la viata a mutat-o Cel ce S-a salasluit in pantecele ei cel pururea fecioresc.

Inaltarea Domnului

admin — Wed, 04 Jun 2008 12:02:13 +0000

Inaltarea este unul dintre cele 12 mari Prazince Imparatesti ale Bisericii noastre. In aceasta zi praznuim momentul in care, in prezenta apostolilor Sai, Domnul nostru, lisus Hristos s-a inaltat la cer de pe Muntele Maslinilor. Aceasta a avut loc la 40 de zile de la Inviere.

Intalnindu-se Iisus cu ucenicii dupa inviere, si deschizandu-le mintea ca sa priceapa Scripturile, le-a spus: “asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si sa invieze din morti a treia zi (…) Voi sunteti martorii acestora. Si iata. Eu trimit peste voi fagaduinta Tatalui Meu; voi insa sedeti in cetate, pana ce va veti imbraca cu putere de sus. Si i-a dus afara pana spre Betania si, ridicandu-Si mainile, i-a binecuvantat. Si pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si S-a inaltat la cer. Iar ei,inchinandu-se Lui, s-au intors in Ierusalim cu bucurie mare”(Luca 24:45-52).
Iar in Faptele Apostolilor se spune: Iisus s-a aratat ucenicilor timp de patruzeci de zile “vorbind cele despre imparatia lui Dumnezeu. Si cu ei petrecand le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte fagaduinta Tatalui, pe care (a zis El) ati auzit-o de la Mine: Ca Ioan a botezat cu apa, iar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant, nu mult dupa aceste zile (…) Ci veti lua putere, venind Duhul Sfant peste voi, si imi veti fi Mie martori in Ierusalim si in toata Iudeea si in Samaria si pana la marginea pamantului. Si acestea zicand, pe cand ei priveau, S-a inaltat si un nor L-a luat de la ochii lor”.
Inaltarea Domnului este totodata o garantie si a inaltarii noastre: “Iar Eu cand Ma voi inalta de pe pamant, ii voi trage pe toti la Mine”, (Ioan 12:32). Nu este vorba numai de o inaltare spirituala, ci va participa si trupul nostru. Dupa cuvintele Sf.Pavel aceasta va aveea loc dupa invierea celor adormiti si a transformarii trupurilor celor aflati in viata in trupuri nestricacioase si nemuritoare: “Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba (…) Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire” (I Corinteni, 15:51-53).

Ora de religie

“Cine suntem” by Dan PURIC

admin — Tue, 06 May 2008 12:05:27 +0000

Incercare de cronica la lansare de carte de smNUKE

Hristos a inviat!

Tocmai m-am intors de la lansarea de carte a maestrului Dan Puric. Da, maestrul, pentru ca e una din figurile actuale din cultura romaneasca pe care o stimez foarte mult pentru ceea ce a realizat pana acum.

Reintalnirea cu el, de aceasta data in afara scenei, m-a pus in fata omului de cultura, a intelectualului si nu doar a actorului. Atmosfera a fost foarte destinsa, iar toti participantii la lansare stiau pentru ce au venit si de asemena stiau deja cine este Dan Puric.

Si eu credeam ca stiu cine este, insa acolo am avut ocazia sa fiu contemporan la o lectie de istorie a identitatii noastre. Cand iei parte la un asemnea eveniment, uiti ca traiesti intr-o Romanie tiganizata, cu o subcultura borata de manele si anagramati, cu o conducere de care nu vreau sa imi aduc aminte.

In seara asta mi-am adus aminte de bunicii mei de la tara, (Dumnezeu sa-i odihneasca) oameni cu frica lui Dumnezeu, pentru care bunul simt era un “must” si nu un moft .

Mi-am dat seama cu adevarat de ce balada “Miorita” ne este reprezentativa, contrar spuselor unor maimutzoi ce se cred lideri de opinie.

Faptul ca ciobanasul afla din timp si nu face nimic sa impiedice complotul nu e prostie sau letargie sau lasitate. Numai un popor cu un spirit inalt putea sa isi asume pana la capat menirea.

Pot sa spun, ca am avut in aceasta seara o descoperire, o relevare a tainei acestei balade: Hristos stia ca va fi prins, apoi schingiuit si in final crucificat si avea puterea sa opreasca toate, insa stia ca numai asa ne va mantui, ne va salva. Si ciobanasul nu face nimic sa opreasca moartea lui, ci are grija sa isi pregateasca nunta cea cereasca.

Mda… Greu m-am prins, mai ales din cauza bruiajelor de zi cu zi. Sunt afectat si eu de detergentul universal de nivelare a gandirii. Incep sa filtrez realitatea din ce in ce mai corect politic. Privind prin prisma politicii corecte nu voi da doi bani pe sacrificiul elitei romanesti din inchisorile comnuniste.

Totusi priviti “Miorita” cum am inteles-o eu azi si veti intelege adevarata esenta a acestui neam, asa veti considera fireasca jertfa inaintasilor, asa veti intelege “Cine suntem“

Superstitiile ii subjuga pe cei slabi

admin — Tue, 18 Mar 2008 21:09:03 +0000

Foarte multa lume de pe la noi, chiar si atunci cand merge la sfintele lacase, uita, de fapt, ca a venit in Casa Domnului si are ispita superstitiilor, o facatura diavoleasca.
M-a socat cazul intamplat la una din manastirile basarabene, cand o femeie de vreo 40 de ani, de mana cu copilul ei, care de cum a intrat pe poarta a inceput a avea un comportament straniu. “Masura” cararea de-a latul, se oprea confuza si numai ca s-ar fi intors din drum. Abia, cand maicuta ce venea cu doua caldari desarte a inceput sa o dojeneasca, dandu-si seama ca femeia fuge din calea ei care nu cumva sa nu-i mearga bine, am priceput misterioasa purtare. Chiar nici nu mi-am imaginat ca e posibil asa ceva, mai ales ca, la sigur, se considera crestina. “Enoriasa” credea si ma gandesc ca nici nu s-a debarasat de superstitia ca daca iese in cale cineva cu galetile desarte – nu-ti va merge bine.
Sunt situatii si mai banale. in una din deplasarile mele, soferul a oprit masina cand pe drum a aparut un baietel cu o caldare desarta. Copilul se ducea sa aduca apa de la fantana si nici gand de a purta ghinion. Oricum, automobilistul a strigat, oarecum indignat: “De ce treci cu caldarea goala? I-a intoarce-o cu fundul in sus!”
Acestea si alte cazuri, precum si o discutie avuta cu o maicuta, care mi-a mai confirmat ca multa lume are un comportament neadecvat, venit din necunoastere si o credinta oarba in superstitii, m-a si determinat sa scriu acest material.
Raspandite mai ales in satele noastre, superstitiile vin din adancurile vremurilor. Desi multe au disparut cu timpul, sunt destule cele in care se mai crede cu tarie. Am aflat, spre exemplu, ca sunt unele persoane convinse ca daca in cale le va iesi un orb, un infirm sau chiar, si mai si, – un popa, atunci ziua le este data peste cap. Chipurile daca scuipa de cate trei ori in cele patru puncte cardinale, pericolul este ca si cum luat cu mana.
„Daca-ti iese doctorul in cale te si imbolnavesti? Daca-ti iese frizerul in cale iti cade parul din cap? Daca-ti iese mecanicul in cale ti se strica masina? .. si atunci cand iti iese preotul in cale cum o sa-ti mearga rau? Roaga-te lui Dumnezeu sa nu te intalnesti cu diavolul. Daca iti iese preotul in cale bucura-te ca ai ocazia sa-l intrebi ceva sau sa-i marturisesti ceva. De fapt celor buni si intelepti poate sa le iasa si Satana in cale ca tot bine le merge, iar celor rai poate sa le iasa si Dumnezeu in cale ca tot rau le merge”, comenteaza aceasta superstitie un preot.
Dar raul nu vine din faptul ca-ti iese in cale intr-un fel sau altfel o persoana. Raul vine din necredinta pe care o are superstitiosul in inima. si aceasta e una din multele capcane pe care le intinde satana omului care nu face discernamantul dintre bine si rau, adevar si minciuna. si la Sfantul Ioan Gura de Aur gasim: “Vazand un om oarecare, repede il poti condamna, la indemnul nefast al superstitiei, dar nu vezi cursa diavoleasca ce ti-a fost intinsa. De ce te faci vrajmas fratelui tau, fara niciun motiv justificat? si nu intelegi cat e de mare batjocura, cat de mare este rusinea si, mai mult cat de mare este primejdia. De multe ori omul are un cosmar sau vede o pisica neagra sau alte lucruri si crede ca acestea ar prevesti ceva rau. Aceasta este o lucrare diavoleasca, pentru ca nu ceea ce crede omul face ziua rea, ci petrecerea in pacate. Prin urmare, cand iesi din casa, sa te pazesti de a pacatui. Daca vom pacatui va veni si caderea noastra”.
Una din superstitii este legata de casatorie. La alegerea datei nuntii, tinerii evita sa o planifice in zile de vineri sau in data de 13, care chipurile ar fi cu ghinion. Altii umbla dupa altfel de prejudecati, cum ar fi consecventa unor anumite cifre. De exemplu, anul trecut, desi era in Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, stil vechi, pe 07.07.07 o multime de cupluri si-au jucat nunta. Au ales o data care chipurile este purtatoare de noroc, ignorand importanta unei taine divine. Tot la numere “cu norc” s-au aventurat si-au facut nunta la 20.05 anul 2005, si la 20.06 anul 2006 si poveste se va si anul acesta pe 08.08.08 sau 20.08. Am auzit ca unii au superstitia ca daca nunta va fi jucata in ziua de nastere a mirelui sau a miresei, atunci viata le va fi foarte grea.
Tot la Sfantul Ioan Gura de Aur citim: “Aceasta nu este numai o gandire prosteasca, ci chiar una draceasca”, iar un proverb grecesc spune: “Fiecare zi este a lui Dumnezeu”.
De fapt, viata noastra este calauzita de Cel de Sus, ci nu oarecare superstitii, ce nu au nici o legatura cu adevarata credinta.
Apropo alte banalitati legate de superstitiile numerologice. Unii din posesorii de masini platesc bani grei pentru a obtine un numar de inmatriculare cu noroc. Bizar este sa crezi ca 222 sau 999 te vor salva daca vei alege pacatul.
in una din bisericile basarabene, la botezul copilului, preotul i-a dojenit pe parintii care i-au pus copilului la mana o ata, care chipurile scapa de deochi. Duhovnicul le-a spus ca prin simbolurile crestine acesta poate fi ferit de fel de fel necazuri. Crucea este cea care mereu il va apara si nu e bine sa oferim ocrotirea copilului unei ate, fir sau fel de fel de talismane.
Zilele trecute am aflat ca in unele sate de pe la noi, copilul este uns cu namol si se crede ca alunga piaza rea, de deochiul si pizma. Ma intreb cum oare se poate intampla asa ceva, chiar atat e de mare puterea namolului?
Sfantul Ioan Gura de aur ii intreba pe cei care cred in superstitii: „Tot nu va rusinati, tot nu vreti sa intelegeti odata pentru totdeauna ca acestea sunt capcanele vicleanului, ca inca de la nastere incearca sa-si vare viclesugurile?” Copilul trebuie botezat si insemnat cu cruce de preot si nu murdarit de noroi.
Una din superstitii am aflat-o de la niste amici, care au venit sa ne vada fetita. Mi-au spus ca pentru ca piciul lor sa nu se simta singur si neocrotit, langa patut pun o matura. Sfatul l-au primit din partea bunicilor de la tara. in schimb, noi nu am luat cont de povata lor, pentru ca in odaita sunt cateva icoane: cea a Maicii Domnului cu Pruncul si a Sfantului Nectarie, arme sigure pentru rauvoitorii micutei. Acum cand mergem la biserica inteleg de ce foarte multi copii plang atunci cand sunt partasi la Taina impartasaniei, pentru ca parintii unora dintre ei cred in superstitii. Micutii care asteapta cu nerabdare, avand schitat un zambet firav pe fata, cu certitudine sunt crescuti in spiritul credintei adevarate – iconite, agheasma, busuioc, rugaciuni si desigur semnul crucii.
Totodata unii pentru a feri de rau copilul mai pun sub pat un sapun sau leaga usturoi de gat. Citeam la o fata bisericeasca: „Daca diavolul ar fugi de matura si de sapun, n-ar mai fi nevoie de post si rugaciune, de biserici si de slujbe religioase. Ne-am lega fiecare cate o matura si un usturoi de gat, un sapun in buzunar si gata, ar fugi toti dracii, n-am mai avea ispite. Dar nu e asa! Iisus spunea: „Acest neam de demoni nu iese decat numai cu rugaciune si cu post” (Matei 17;21).
Sfantul Ioan Gura de Aur indeamna parintii ca inca de cand se naste sa apere copilul cu armele duhovnicesti si sa-l invete sa-si faca singur, pe frunte semnul crucii, dar pana va putea el singur, sa-l faca ei.
Unii din zgarcenie au superstitia ca sa nu dea nimic lunea, ca nu le merge toata saptamana si nici martea pentru ca sunt trei ceasuri rele. Dar, oare este scris ca lunea si martea nu trebuie sa faci fapte bune?
in Matei 5;24 este scris „Celui ce cere de la tine, da-i; si de la cel ce voieste sa se imprumute de la tine, nu intoarce fata ta”. „… imparte painea ta cu cel flamand, adaposteste in casa ta pe cel sarman, pe cel gol imbraca-l si nu te ascunde de cel de un neam cu tine. Daca dai painea ta celui flamand si tu saturi sufletul amarat, lumina ta va rasari in intuneric si bezna ta va fi ca miezul zilei”, citim in Isaia 58;7-10.

Lista superstitiilor e atat de mare incat ar trebuie pagini intregi, dar si ore foarte multe pentru a le intelege. Oricum, concluzia mea este ca superstitiile sunt un fel de surogat de credinta a celor slabi.
Astfel, or omul se lasa de banalitatile demonice, or continua sa se balaceasca in pacat. Biserica da un canon greu pentru superstitiosi, la fel ca pentru magie si vrajitorie. Mai bine sa aprindem lumina adevaratei credinte decat sa orbecaim in intunericul falselor viziuni. Doamne ajuta!

Dinu RUSU