Ce intelegem prin energiile necreate ale lui Dumnezeu, dupa invatatura Bisericii Ortodoxe ?
Prin cuvintele ” energii necreate ale lui Dumnezeu ” se inteleg lucrarile felurite ale lui Dumnezeu prin care El lucreaza si a lucrat din veac la facerea si conducerea lumii vazute si a celei nevazute. Despre aceste energii sau lucrari necreate ale lui Dumnezeu sa se vada in disputele teologice ale Sinodului VI Ecumenic din Constantinopol ( 681 ), in care se arata clar despre cele doua firi si cele doua vointe ale firii dumnezeiesti si umane a lui Hristos. Prin aceste energii sau lucrari necreate, Dumnezeu misca creatia Sa si Se misca si El insusi, ramanand totusi nemiscat si neschimbat. Energiile necreate izvorasc din dumnezeirea comunl a celor trei ipostasuri ale Prea Sfintei Treimi. Prin energiile necreate se impartaseste omul de darul lui Dumnezeu, iar nu de fiinta Sa, care ramane pururea neatinsa de vreo zidire a Sa vazuta sau nevazuta.
Religia revelatiei absolute, crestinismul a fost insotit de semnele vizibile ale descoperirii divine: minunile si profetiile lui Hristos. Prin ele se poate statornici adevarul crestin si caracterul supranatural al religiei descoperite prin chiar Fiul lui Dumnezeu.
Din fiecare pagina de Evanghelie rasare scopul moral si religios al minunilor si profetiilor Mantuitorului. Clar si precis, Profetul profetilor a prevazut evenimente care nu puteau fi anticipate prin mijloace naturale si care s-au realizat intocmai. Profetiile hristice se refera la Sine, la Apostoli, la soarta Templului si a poporului iudeu, la destinul Bisericii crestine, dar si la sfarsitul lumii. Sa rememoram cuvintele unice ale mantuitorului, dar si implinirea lor…
“Iata ne suim spre Ierusalim si Fiul Omului se va da arhiereilor si carturarilor si-L vor judeca spre moarte, si-L vor batjocori, si-L vor bate, si-L vor omori si a treia zi va invia”. Asa a prezis ( cf. Marcu 10, 33-34) Rastignitul din dragoste suferintele (Marcu 16, 21; Luca 9, 22), judecata si osandirea sa (Matei 20, 18), cumplita moarte (Marcu 8, 31; Luca 18, 33), precum si felul ei (Matei 26, 2; Ioan 12, 32-33), sederea de trei zile in mormant (Matei 12, 39-40), dar si minunata Sa inviere in ziua a treia (Marcu 10, 34; Ioan 2, 19-22). Nici un cuvant nu a ramas neimplinit…
Maica Domnului ocupa un loc cu totul aparte in pietatea credinciosilor ortodocsi romani. Adeseori, ca o scurta invocare, dar si ca o scurta forma de prea cinstire a Maicii Domnului, se aud rostindu-se cuvintele: <<Doamne, Maica Domnului!>> sau: <<Dumnezeu si Maicuta Domnului!>>, ambele expresii fiind insotite indobste si de semnul sfintei Cruci. Si intr-un caz si in celalalt se observa o asociere doctrinara corecta a apelativului <<Doamne>>, referitor la Domnul nostru Iisus Hristos, si Sfanta Sa Maica, ori intre numele lui Dumnezeu ca Sfanta Treime si Maica Domnului cu forma diminutivului binecunoscut, <<Maicuta>>. Analiza atenta a acestor doua moduri de invocare a Maicii Domnului arata o puternica manifestare afectiva a credinciosului, fie ca se exprima un sentiment de surpriza, de compasiune ori de speranta, fie ca se intentioneaza - cum este si corect - solicitarea ajutorului suprafiresc, prin rugaciune, la un moment de cumpana sufleteasca. Fara a intra insa in detaliile unei astfel de analize - interesanta si originala in ea insasi - remarcam acest semn deosebit de pietate al credinciosilor romani ortodocsi fata de Maica Domnului. Totusi, este necesar sa urmarim in continuare care sint motivele si temeiurile ortodoxe pentru prea cinstirea Maicii Domnului.
Inaintea intalnirii ecumenice de la Sibiu va propun spre vizionare un scurt montaj video in care Duhovnici Romani in viata sau trecuti la Domnul vorbesc despre ecumenism. Aveti ocazia sa ascultati parearea: Pr. Dumitru Staniloaie, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Adrian Fageteanu, Pr. Ilie Cleopa, Pr. Iustin Parvu si Pr. Arsenie Boca.
A ne ruga inseamna a ne inalta spiritul si inima catre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
A ne inalta spiritul catre Dumnezeu inseamna a ne smulge din vartejul treburilor omenesti a tuturor atractiilor pamantului, fie pur materiale, fie intelectuale, dupa gradul de cultura al fiecaruia. Ori ce bucurie a trupului si a spiritului trebuie inlaturata pentru a putea convorbi cu Dumnezeu si a ne darui Lui in intregime.
Fiind pusa in mijlocul Bisericii, Sfanta Icoana a “Adormirii Prea Sfinte Nascatoare de Dumnezeu” preotii stau imprejur, imbracati in toate podoabele preotesti; iar cel mai mare, luand cadelnita si cadind in cruce inaintea Icoanei, incepe a canta acest tropar pe glasul al cincilea
(Acolo unde se va afla Epitaful Adormirii sa se urmeze dupa tipicul aflat la sfarsitul acestui Prohod)
Din fiecare pagina de Evanghelie rasare scopul moral si religios al minunilor si profetiilor Mantuitorului. Clar si precis, Profetul profetilor a prevazut evenimente care nu puteau fi anticipate prin mijloace naturale si care s-au realizat intocmai. Profetiile hristice se refera la Sine, la Apostoli, la soarta Templului si a poporului iudeu, la destinul Bisericii crestine, dar si la sfarsitul lumii. Sa rememoram cuvintele unice ale mantuitorului, dar si implinirea lor…
A ne ruga inseamna a ne inalta spiritul si inima catre Dumnezeu pentru a-I aduce laudele noastre, a-i expune grijile noastre si a-I implora ajutorul.
Email
FluxRSS