Incercare de cronica la lansare de carte de smNUKE

Hristos a inviat!

Tocmai m-am intors de la lansarea de carte a maestrului Dan Puric. Da, maestrul, pentru ca e una din figurile actuale din cultura romaneasca pe care o stimez foarte mult pentru ceea ce a realizat pana acum.

Reintalnirea cu el, de aceasta data in afara scenei, m-a pus in fata omului de cultura, a intelectualului si nu doar a actorului. Atmosfera a fost foarte destinsa, iar toti participantii la lansare stiau pentru ce au venit si de asemena stiau deja cine este Dan Puric.

Si eu credeam ca stiu cine este, insa acolo am avut ocazia sa fiu contemporan la o lectie de istorie a identitatii noastre. Cand iei parte la un asemnea eveniment, uiti ca traiesti intr-o Romanie tiganizata, cu o subcultura borata de manele si anagramati, cu o conducere de care nu vreau sa imi aduc aminte.

In seara asta mi-am adus aminte de bunicii mei de la tara, (Dumnezeu sa-i odihneasca) oameni cu frica lui Dumnezeu, pentru care bunul simt era un “must” si nu un moft .

Mi-am dat seama cu adevarat de ce balada “Miorita” ne este reprezentativa, contrar spuselor unor maimutzoi ce se cred lideri de opinie.

Faptul ca ciobanasul afla din timp si nu face nimic sa impiedice complotul nu e prostie sau letargie sau lasitate. Numai un popor cu un spirit inalt putea sa isi asume pana la capat menirea.

Pot sa spun, ca am avut in aceasta seara o descoperire, o relevare a tainei acestei balade: Hristos stia ca va fi prins, apoi schingiuit si in final crucificat si avea puterea sa opreasca toate, insa stia ca numai asa ne va mantui, ne va salva. Si ciobanasul nu face nimic sa opreasca moartea lui, ci are grija sa isi pregateasca nunta cea cereasca.

Mda… Greu m-am prins, mai ales din cauza bruiajelor de zi cu zi. Sunt afectat si eu de detergentul universal de nivelare a gandirii. Incep sa filtrez realitatea din ce in ce mai corect politic. Privind prin prisma politicii corecte nu voi da doi bani pe sacrificiul elitei romanesti din inchisorile comnuniste.

Totusi priviti “Miorita” cum am inteles-o eu azi si veti intelege adevarata esenta a acestui neam, asa veti considera fireasca jertfa inaintasilor, asa veti intelege “Cine suntem“

Mergand pe strada si vazand o firma de pompe funebre mi-a trecut prin cap ca n-as putea face asta.M-am gandit ca n-as avea talentul sa vand cosciuge si cearsafuri de invelit mortii. Am incercat sa ma pun in locul unui vanzator de la Pompe funebre. Sa stai toata ziua in magazinul unde cosciugele zac expuse indecent, printre cruci de lemn, lumanari si candele de montat la mormant … Te plictisesti, rezolvi integrame, citesti carti de retete naturiste sau de bancuri. Pana la urma ar fi o meserie, ca oricare alta. Vinzi si lumea cumpara … Asa fac si cei dintr-un magazin de electronice. Difera produsele … Dupa ce cumperi un televizor sau un frigider, vanzatorul iti multumeste zambitor: “Sa-l stapaniti sanatos, va mai asteptam pe la noi!”

Imi dau seama ca as putea sa vand televizoare. Ca sa vinzi cosciuge, lucrurile nu mai stau asa simplu … Iti trebuie sa poti trai un soi de ipocrizie, de prefacatorie nerusinata. Ca si vanzatorul de la electronice, te bucuri cand un om iti intra in magazin. Iti iei o fata sobra, spui clientului “Sincere condoleante” dar speri, in sufletul tau, sa afli ca a avut loc o mare nenorocire. Cel mai bine e la incendii sau accidente rutiere. Daca ai noroc poti sa vinzi si trei cosciuge dintr-o data. Asta da bucurie … Dar ca vanzator de la pompe funebre trebuie sa ai talentul sa te prefaci ca-ti pare rau cand ti se vinde marfa. Adevarata arta …

M-am gandit ca numai politicienii mai pot da dovada de atata iscusinta. Numai ei se prefac atat de bine ca le pasa, sincer, ca sunt oameni care n-au ce pune pe masa. Numai politicienii pot mima cu atata pricepere ca le pare rau de halul in care a ajuns tara asta. Daca le-ar pasa cu adevarat n-ar putea sa traiasca avand o asemenea ocupatie …

Motanes

A trecut si GayFest-ul care a aprins spiritele si a nascut polemici nesfarsite.
Din pacate, ceea ce am vazut la TV a fost destul de trist: niste crestini care se agitau pe acolo, huiduind si facandu-i in toate felurile pe homosexuali. Fluieraturi, tipete si… “Hristos a inviat!”. Se spune ca erau pregatiti multi „crestini” sa arunce cu diverse obiecte, insa fortele de ordine au fost vigilente. Pe homosexuali, cu huiduiala nu ii apropii de Biserica sau de normalitate, ci ii intarati si ii indepartezi. E adevarat, ca au priceput cu totii ca asta nu-i “tara nimanui” si ca, pana la urma, intr-o tara crestina protestele erau iminente, necesare. insa noi inca n-am invatat sa protestam… Sigur ca trebuie sa uram necinstea, dezmatul si viclenia, iar asta o pot face doar cei cinstiti si sinceri. Dar daca nu judecam omul care sufera de ele, n-am facut pacat, desi e mai bine sa nu ne apara aceste patimi sub infatisarea vreunui om. E foarte usor a cadea din constatare in judecare, si din ravna dupa dreptate in ura in numele dreptatii. Pe homosexuali trebuie sa-i facem sa inteleaga ca-i iubim, nu-i uram. Uram ceea ce fac ei, dar nu pe ei ca si persoane.
Un parinte spunea odata despre sectanti ca sunt frati intru asteptarea dragostei noastre. Din pacate, homosexualilor n-am reusit sa le aratam decat ura noastra si nicidecum dragostea. Mintea ma duce in urma cu veacuri la un episod vetero-testamentar, anume cand Dumnezeu, dorind sa distruga cetatile Sodoma si Gomora, sta la discutie cu Avraam, care se roaga ca Dumnezeu sa nu faca asta si sa tina in continuare cetatea. „Negocierea” pe care Parintele Avraam o poarta cu Dumnezeu nu arata altceva decat dragostea pe care noi, cei care spunem ca suntem ai lui Hristos, nu o avem.
in vremea Patericului, cand marii Parinti asceti coborau cu rucodeliile, intalneau pe drum, in cetate, zeci de prostituate. N-am auzit sa fi dat vreunul cu pietre dupa ele! Nici Arsenie, nici Antonie, nici Pahomie. Singura lor „arma” era rugaciunea.
Sfantul Siluan Athonitul vorbea si el despre cat de dificil este sa te rogi sincer pentru altii. “E ca si cum ti-ai varsa sangele pentru ei”. Din pacate, noi am uitat ca singurul nostru dusman e diavolul, iar homosexualul e un prieten cazut intre talhari. Cu cateva exceptii (crestinii pasnici cu icoane in maini), nu ne-am aratat a fi buni samarineni, mai mult decat atat, cred ca ne facem vinovati de nevindecarea lor!
Sa nu pierdem dragostea, caci pierzandu-o pe ea, pe Hristos il pierdem!