Nicolae Steinhardt – Ce-i datorez eu lui Hristos
Saturday, January 9th, 2010
Exista in ritualul iudaic o rugaciune alcatuita dintr-un sirag de multumiri aduse lui Dumnezeu pentru toate binefacerile harazite poporului Sau, Israel. Ca refren ori stih intercalat dupa fiecare dar pomenit figureaza vorbele “dai lanu”, ce se talmacesc “de ajuns noua”. De n-ar fi decat ca Domnul ne-a scos din pamantul Egiptului, destul ar fi pentru a-L binecuvanta si a-I aduce slava. De n-ar fi facut decat ca a prefacut marea in uscat, destul e spre a-L blagoslovi si a nu inceta sa-I multumim. De n-ar fi decat ca ne-a hranit in pustie…..Si asa mai departe. Fiecare fapta a divinitatii, fiecare minune ajunge spre a starni recunostinta norodului si a-i provoca exclamatia : “dai lanu !”.
Tot astfel, gandesc,orice evreu trecut prin sfanta Taina a Botezului, caruia Domnul i S-a revelat si care acum, se numara printre “iudeii care au crezut in El” poate de asemenea striga : “de ajuns facut-ai, Hristoase Dumnezeule pentru mine !”.
Pentru a fi desprins solzii care-mi acopereau ochii,iti multumesc din toata inima, din tot sufletul, din tot cugetul si toata vartutea mea. Doar atat de ai fi facut dupa ce ai luat aminte la mine, cu vrednicie si cu dreptate este sa strig cu lacrimi :”dai li !”.
Pentru a-mi fi dat putinta sa-mi cunosc propria pacatosenie, nimicnicie si ticalosie, Iti aduc laude si multumiri, si de s-ar margini doar la atata darul facut mie, tot prea destul e ca sa repet :”dai li !”. (more…)
Te-ai gandit vreodata la tine cu adevarat ?… Ai cautat vreodata intelesuri mai mult decat subintelese din fiinta ta ? Cum reusesti sa ajungi acolo unde-ti e harazit fara sa te umpli de naprasnicul vifor al societatii post-comuniste, capitaliste, atunci cand sti si vezi pe unde o iau cararile tale ? Vezi, observi si investighezi fiecare detaliu ce compune lumea in care te afli, cauti raspunsuri la care replicile stau in suspans sau pur si simplu nu vor sa coboare din acel haos filozofic ce s-a format deasupra viziunii tale sedimentate asupra existentei. Este greu, din ce in ce mai greu iar singura ta salvare pare a fi, pentru moment, raftul cu carti pe care atent le-ai selectionat pentru a-ti forma gandirea, cea care te va purta prin tot acest haos social al vietii si poate sfaturile date de vreun slujitor al intelectualismului grobian scos parca fortat din bagajul cultural al unei perioade neinsemnate. Nu, nu este o lamentare, nici o patrundere fortat filozofica a dilemei constiintei sau a nelinistilor sufletesti, este pur si simplu o incurajare, un indemn la solidaritate si credinta, cea adevarata, menita a te sustine pe un drum sigur, din care nu te vei intoarce automat la primul obstacol intalnit. Vad, esti nehotarat… o iei ba in stanga, ba in dreapta si nu te poti decide. Te vezi scufundat in personalitatea ta formata de perioada tulbure a copilariei, adolescentei si ti-e frica sa nu te schimbi cu 180 de grade fata de ce erai. Nu, nu accept resemnari… nu vor face decat sa te duca la amanari si intreruperi ce vor schimba radical progresul tau. Il vor intoarce la faza incipienta sau chiar te vor da peste cap. Din fiecare parte primesti lovituri, esti inconjurat de atata informatie incat simti ca nu mai faci fata si te inchizi in propria carapace pana cand furtuna se mai linisteste. Iti dau un sfat: aduna-te ! … Este singurul mod in care pot face ceva pentru nelinistea ta si felul meu de a-ti fi alaturi. Incepe prin a face progrese marunte si durabile, observa-ti mersul si consolideaza-ti-l prin credinta, roaga-te de fiecare data cand cedezi sau simti ca dai inapoi… indura greutatea si ai speranta, gandeste-te la cat de mult bine poti face atat tie cat si celor din jur si nu astepta recunoastere imediata, fiecare are la randul sau un drum greu. Vezi si partea plina a paharului si scoate orice fel de indoiala din mintea ta (adu-ti amite ca cine se indoieste de Dumnezeu nu respecta Crezul, nu respecta poruncile Lui si deci nu crede cu adevarat). Foloseste credinta ca pe o arma sigura si mergi inainte fara nici un fel de teama, din greselile pe care le vei face vei invata, iar Domnul este bun si nu te va lasa sa gresesti amarnic ! Dupa fiecare progres du-te si roaga-te Lui, si cere-I mai mult, du-te la slujbe si tine canoanele bisericesti ! Impaca-te cu lumea si deschide-te cu sufletul celor din familia ta ! Vei observa ca mersul lucrurilor se va schimba radical iar tu vei fi alt om ! Este greu, stiu, este atat de greu incat simti ca nu poti razbate, dar asta o spui acum, nu o vei mai spune si la jumatatea drumului, pentru ca te vei obeserva, vei vedea ca esti altcineva iar valorile tale vor fi altele ! Te vezi cum erai si cum esti acum, sunt doua persoane diferite, dar negura in care te aflai, in care nu credeai si te amarai a fost luminata de ceva, o licarire ce te-a scos treptat si te-a adus aici, la viata, unde respiri un aer curat si zidurile cetatii tale sunt de neclintit… La polul opus… un graunte de speranta !
Email
FluxRSS
