RevistaMURMUR.info

O sarbatoare cu o bogata rezonanta culturala la romani este pomenirea martiriului pentru credinta a 40 de ostasi romani in timpul domniei imparatului pagin Liciniu (308-324). Traditia bisericeasca ne relateaza ca la inceputul primaverii anului 320, in cetatea armeana Sebastia, 40 de ostasi de sub comanda lui Agricola – conducatorul ostirii romane din acele locuri, au refuzat sa se inchine si sa jertfeasca idolilor. La inceput Agricola a aflat numai de trei dintre soldatii sai sint crestini si anume: Chirion, Candid si Domnos. Mai apoi, cind a impus pe ostasii din subordine sa jertfeasca zeitatilor romane, s-a aflat numarul real al crestinilor din armata sa. Refuzind categoric promisiunile bogate cu totii au fost inchisi in temnita.

In luna februarie, in ziua a 29-a, praznuim pomenirea preacuviosului parintelui nostru marturisitorul Casian Românul.
Acest Cuvios Parinte de neam straromân s-a nascut prin anii 360 de la venirea mintuirii prin Hristos-Domnul, in Dobrogea, numita pe atunci Scitia Mica, la un loc ce-i pastreaza din vechime pina azi numele “podisul Casian” si “pestera lui Casian”. Localitatea Casimcea din judetul Tulcea ii poarta, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distinsa, a urmat la scolile timpului. Dar insufletit de o arzatoare sete de desavirsire duhovniceasca renunta de tinar la atractiile desarte si inselatoare ale vietii lumesti si pleaca la Locurile Sfinte insotit de prietenul sau Gherman, frate nu prin nastere, ci in duh. Asa au ajuns amindoi calugari intr-o manastire din Betleem. intemeindu-se dupa cuviinta in rinduielile vietii chinoviale, adica de obste, dupa modelul de viata al calugarilor din Palestina, Mesopotamia si Capadocia si simtind in ei dorul de o mai mare desavirsire, au hotarit sa plece in sihastriile Egiptului, la anahoretii despre a caror imbunatatita viata duhovniceasca auzisera.

89 de ani de viata impliniti pe 10 februarie, din care 72 de calugarie, din care 12 ani de temnita grea prin temnitele comuniste. Dormea pe beton, intre doua scanduri. Nu s-a plans niciodata. Trupul (”hoitul”) “e facut sa indure si sa trudeasca”. A suferit alaturi de Arsenie Papacioc si Valeriu Gafencu. A slujit Sfanta Liturghie la 300 m sub pamant in minelele de la Cavnic. La incheierea celor 12 ani de supliciu, cei insarcinati cu “reeducarea” sa l-au intrebat: “Daca-ti dam drumul acum, ce-ai sa faci?”. La care parintele a raspuns senin: “Ce am facut si pana acum”.