Cuviosului Parinte Ioan Casian
Thursday, February 28th, 2008
In luna februarie, in ziua a 29-a, praznuim pomenirea preacuviosului parintelui nostru marturisitorul Casian Românul.Acest Cuvios Parinte de neam straromân s-a nascut prin anii 360 de la venirea mintuirii prin Hristos-Domnul, in Dobrogea, numita pe atunci Scitia Mica, la un loc ce-i pastreaza din vechime pina azi numele “podisul Casian” si “pestera lui Casian”. Localitatea Casimcea din judetul Tulcea ii poarta, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distinsa, a urmat la scolile timpului. Dar insufletit de o arzatoare sete de desavirsire duhovniceasca renunta de tinar la atractiile desarte si inselatoare ale vietii lumesti si pleaca la Locurile Sfinte insotit de prietenul sau Gherman, frate nu prin nastere, ci in duh. Asa au ajuns amindoi calugari intr-o manastire din Betleem. intemeindu-se dupa cuviinta in rinduielile vietii chinoviale, adica de obste, dupa modelul de viata al calugarilor din Palestina, Mesopotamia si Capadocia si simtind in ei dorul de o mai mare desavirsire, au hotarit sa plece in sihastriile Egiptului, la anahoretii despre a caror imbunatatita viata duhovniceasca auzisera.
cununi prin curajul si jertfa curata a unor fii alesi ai sai. Dramele secolului XX au adus multiple transformari pe plan politic, economic si social, care ne-au marcat profund viata, dar au determinat, in acelasi timp, indirect si plamadiri angelice ale umanului. Distrugerea si suferinta deveneau prin trairea credintei in Hristos zidire si bucurie pascala, la fel ca in prigoanele primelor veacuri crestine. Intre strigatele martirilor iesite din tumultul persecutiilor moderne se distinge apoteotic vocea marturisitoare a tanarului basarabean Valeriu Gafencu, ramas in constiinta celor care l-au cunoscut ca „sfantul inchisorilor” , asa cum l-a numit sugestiv un alt erou al credintei din acele timpuri: Nicolae Steinhardt.
Această cu adevărat mare şi vestită între femei, Cuvioasa şi pururea pomenita Parascheva s-a născut într-un sat al Traciei, numit şi din vechime şi acum Epivata. Părinţii fericitei erau de neam bun şi măriţi, înavuţiţi cu multe averi; mai mult însă îi mărea şi îi îmbogăţea dreapta credinţă în Dumnezeu şi vrednicia de a se numi creştini. Aceştia dar, aducînd la lumină pe Cuvioasa, întîi au renăscut-o prin scăldătoarea cea dumnezeiască a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o învăţară toată îmbunătăţirea şi aşezarea cea după Dumnezeu.
Email
FluxRSS