Revista MURMUR » SFINTI ROMÂNI

Manastirea Bogdana Radauti

admin — Tue, 01 Jul 2008 13:02:43 +0000

Astazi il praznuim pe Sf. Leontie de Radauti. Va propunem un scurt perelinaj Manastirea Bogdana din Radauti unde se odihnesc, la loc de cinste moastele sfantului.

Cuviosului Parinte Ioan Casian

admin — Thu, 28 Feb 2008 23:28:06 +0000

In luna februarie, in ziua a 29-a, praznuim pomenirea preacuviosului parintelui nostru marturisitorul Casian Românul.
Acest Cuvios Parinte de neam straromân s-a nascut prin anii 360 de la venirea mintuirii prin Hristos-Domnul, in Dobrogea, numita pe atunci Scitia Mica, la un loc ce-i pastreaza din vechime pina azi numele “podisul Casian” si “pestera lui Casian”. Localitatea Casimcea din judetul Tulcea ii poarta, de asemenea, numele. Provenind dintr-o familie distinsa, a urmat la scolile timpului. Dar insufletit de o arzatoare sete de desavirsire duhovniceasca renunta de tinar la atractiile desarte si inselatoare ale vietii lumesti si pleaca la Locurile Sfinte insotit de prietenul sau Gherman, frate nu prin nastere, ci in duh. Asa au ajuns amindoi calugari intr-o manastire din Betleem. intemeindu-se dupa cuviinta in rinduielile vietii chinoviale, adica de obste, dupa modelul de viata al calugarilor din Palestina, Mesopotamia si Capadocia si simtind in ei dorul de o mai mare desavirsire, au hotarit sa plece in sihastriile Egiptului, la anahoretii despre a caror imbunatatita viata duhovniceasca auzisera. Asa au ajuns la comunitatile din delta Nilului, adincindu-se de acolo tot mai mult in pustie. Dar pretutindeni pe unde treceau, cautau cu rivna pe sfintii insingurati, ca sa cinsteasca in ei stralucirea harului si bogatia roadelor lor si pentru a le cere sfaturi duhovnicesti pentru mintuirea sufletului. Aceste intrebari si raspunsuri ne vor fi lasate ca o mostenire sfinta in cartea Convorbirilor, cu care Cuviosul Casian a inzestrat Biserica.Dobindind pe cit puteau sa adune din invatatura lor cereasca, la sfatul Avei Iosif, au mai ramas in Egipt sapte ani si apoi au mers mai departe cercetind din loc in loc pe acesti invatatori in lucrul duhovnicesc pina ce au ajuns in vestita pustie Schitica, unde Sfintul Macarie intemeiase si facuse “pustia stralucitoare” vrednica de a fi sarbatorita de toti. Aici se nevoiau intr-o asceza aspra un mare numar de calugari printre care straluceau indeosebi, cuviosii parinti Moise, Serapion, Teona, Isaac si preotul Pafnutie, invatatorul lor. El le spunea ca nu este deajuns pentru calugar sa renunte la lume, parasind bunurile si maririle lumesti pentru a se dedica grijii de suflet in nevointa, in asceza si tacere. De aici inainte trebuie implinita o a doua “renuntare” care consta in a te lepada de obiceiurile, viciile si atractiile vechi ale sufletului si ale trupului printr-o lupta indelungata si rabdatoare, plina de ispite, dar care duce la curatia inimii. Caci acesta este scopul calugarului: sa stea de vorba permanent cu Dumnezeu prin neincetata rugaciune, incit mintea, nerisipita la grijile lumii, sa ajunga cu liniste si pace in altarul despatimit, curatit al inimii. Iar capatul lucrului sau este viata de veci, unirea cu Dumnezeu, din care se poate dobindi chiar de aici, de jos, o arvuna, o pregustare a ei prin sfinta iubire. Caci, intr-adevar, ajuns la un anume sfirsit al celei de a doua “renuntari”, sufletul pe de-antregul tinzind catre Hristos Cel dorit, calugarul trebuie sa mai implineasca cea de-a treia “renuntare” care cuprinde intreaga desavirsire. Iar aceasta consta in parasirea oricarei amintiri a acestei lumi, cu toate cele de fata si vazute ale ei, socotite marete, desi sint desarte si repede trecatoare, pentru a se lasa condus de Dumnezeu in “pamintul fagaduintei” in care nu mai cresc spinii si buruienile viciilor, in locasurile cele vesnice in care vom ramine pentru totdeauna (Convorbirea a 3-a), in simtirea negraitei bucurii si a revarsarii luminii dumnezeiesti.
Acesta este marele dar al rugaciunii curate caci “atunci – precum graia ava Isaac – acea iubire desavirsita, prin care El ne-a iubit mai intii, trece si in adincul inimii noastre prin virtutea rugaciunii curate”. Aceasta se va face asa cind toata dragostea, Toata dorinta, toata rivna, toata stradania, tot cugetul nostru, tot ce traim, ce vorbim, ce respiram va fi cu Dumnezeu. si, cind acea unitate care exista vesnic intre Tatal cu Fiul si intre Fiul cu Tatal, prin Duhul Sfint va trece si in simtirea si in mintea noastra. Asa precum El ne iubeste cu iubirea cea adevarata si curata care nu se stinge niciodata, sa ne daruim si noi Lui printr-o legatura vesnica, de nedespartit, pentru ca orice respiram, orice intelegem, orice vorbim, sa fie cu Dumnezeu. Iar de starea aceasta ne vom putea apropia, atit cit este cu putinta pe pamint, plinindu-se cuvintul Apostolului: Dumnezeu este totul in toate. Apoi devenind deplin fii printr-o comuniune atit de desavirsita cu Tatal, vom putea zice Celui Care este Fiu si mostenitor prin fire: Toate cite are Tatal ale Mele sint (Ioan 16,15). Pentru ca El insusi S-a rugat, graind despre noi: Parinte, cei pe care Mi i-ai dat, vreau ca unde sint Eu sa fie si ei cu mine. Aceasta trebuie sa fie nazuinta pustnicului, aceasta toata stradania, pentru ca, dupa cuviinta, sa aiba chiar in acest trup chipul fericirii viitoare si sa inceapa sa guste inainte din inceputul vietii si maririi ceresti. Acesta este scopul intregii desavirsiri: ca sufletul eliberat de orice lanturi trupesti sa se inalte zilnic la negraitele daruri ale vietii duhovnicesti, intr-atit incit intreaga viata si bataie a inimii sa devina o unica si negraita rugaciune (din Convorbirea a X-a). Cit de mingiiat si uimit este crestinul, descoperindu-i-se un asemenea suis al sufletului intru care petreceau strabunii nostri sfinti.

Astfel, indrumati de pe culmile vietii calugaresti si contemplind plinirea vie la acesti straluciti anahoreti, cei doi prieteni s-au dedicat cu mare severitate si neclintita statornicie vietii contemplative in timpul anilor petrecuti aici, in pustia Schitica. in linistea chiliei, Sfintul Casian a izbutit sa faca experienta luptei aspre a sufletului indragostit de Dumnezeu, impotriva gindurilor patimase si a demonilor pizmasi, indeosebi impotriva ispitei amortirii sufletului, a plictiselii care-i tulbura pe eremiti si ii silesc sa-si paraseasca retragerea linistirii. Din aceasta adinca experienta adinca personala si din invatatura altor barbati invatati, ca Sfintul Evagrie Ponticul pe care l-a cunoscut in Nitria, Cuviosul Casian intocmi o invatatura aleasa de lupta duhovniceasca si despre cele opt pacate capitale, anume: al lacomiei, adica al imbuibarii de mincare; al doilea, al desfrinarii; al treilea, al iubirii de arginti sub care se intelege zgircenia; al patrulea, al miniei; al cincilea, al tristetii; al saselea, al nelinistii, sau al dezgustului inimii; al saptelea, al slavei desarte si al optulea, al trufiei.

Dupa sapte ani, Cuviosii Ioan si Gherman s-au intors la Betleem, unde au dobindit de la parintele lor duhovnicesc binecuvintarea de a trai de aici inainte in pustnicie. si asa plecara cu rivna si grabire in Egipt. Dar, cu tot dorul lor nestins, n-au putut regasi linistea cuvenita contemplatiei, din pricina unor invinuiri nedrepte la care erau supusi calugarii din Egipt de catre arhiepiscopul Teofil al Alexandriei. Atunci, Cuviosii Ioan si Gherman, urmind un grup de 50 de monahi, hotarira sa-si caute linistea la Constantinopol, sub ocrotirea Sfintului si marelui Ioan Gura de Aur. Aceasta se petrecea pe la anii 401. De indata ce ii vazu marele intre patriarhi, deslusind cu o tainica privire calitatea sufletelor lor, reusi sa-l convinga pe Gherman sa primeasca prin miinile lui preotia, iar Casian diaconia. Cucerit de curatia si sfintenia Sfintului Ioan Gura de Aur si de negraita sa maiestrie a cuvintului, Casian se aseza cu un zel fierbinte sub calauzirea sa spirituala, consimtind sa jertfeasca linistea pustiei pentru a scoate cistig din petrecerea pe linga un asemenea invatator.

Dar n-a trecut mult timp ca iata, Sfintul Ioan Gura de Aur – victima a lui Teofil – fiind dus in exil, Cuviosii Casian si Gherman au fost trimisi in misiune la Roma de cler si popor, insotindu-l pe episcopul Paladie ca sa incunostiinteze pe episcopul Romei, Inocentiu I, printr-o scrisoare, privind suferintele Sfintului Ioan Gura de Aur. Sfintul Casian petrecu astfel zece ani la Roma si in acest timp a fost hirotonit preot. De aici a mers la Marsilia, in sudul Galiei, unde a intemeiat, pentru barbati, manastirea Sfintului Victor, pe mormintul unui martir din secolul al III-lea; iar pentru fecioare, aceea a Mintuitorului, pe la anul 415. Barbat mult incercat in viata ascetica si totodata parinte ajuns la o mare intelepciune pastorala, el a oferit multimii calugarilor care se adunau in jurul lui adevarata traditie monahala pe care o primise de la Parintii din Rasarit, tinind seama insa de conditiile de viata din Galia, de clima si de firea locuitorilor de aici.

La rugamintea Sfintului Castor, episcop de Apt, el intocmai lucrarea sa “Institutii cenobitice” (rinduieli pentru viata in comun), pentru manastirile pe care le intemeiase in Proventa. in aceasta lucrare el descrie modul de vietuire al calugarilor din Egipt, dar cu oarecare pogoramint in ceea ce era prea aspru pentru calugarii din Galia, urmind si aici rinduielile care se obisnuiau in Palestina, in Capadocia, in Mesopotamia. Caci, scrie el: “Daca se implineste porunca dumnezeiasca cu dreapta socoteala si dupa putere, atunci pazirea ei are masura desavirsirii, chiar daca mijloacele nu sint aceleasi”. El descrie apoi leacurile si caile de vindecare de cele opt pacate capitale, spre a conduce sufletul la desavirsirea virtutii. Mai tirziu el a completat aceasta invatatura duhovniceasca prin cartea Convorbirilor in care infatiseaza, la cererea ermitilor care traiau la Lerins si in insulele Hâeres de linga Marsilia, treptele mai inalte ale luptei pentru curatirea inimii si contemplatie, folosindu-se de invatatura marilor anahoreti, pe care ii intilnise in Egipt. Sfintul Casian a inzestrat astfel, din inceputurile lui, monahismul din Galia cu o temeinica armatura duhovniceasca, adapindu-l din izvoarele vii ale Parintilor pustiei.

Ca ucenic credincios al marilor invatatori Sfintii Capadocieni Vasile cel Mare, Grigore Teologul si Grigore de Nissa, ca si al Sfintului Ioan Gura de Aur, Cuviosul Ioan Casian s-a ridicat atunci impotriva unei separari adinci intre firea omeneasca si harul divin, pe care Fericitul Augustin o stabilise pentru a lupta impotriva ereziei lui Pelagiu. intr-adevar, desi tot darul desavirsit si tot harul de sus coboara, de la Dumnezeu Parintele Luminilor, libertatea noastra omeneasca, zidita dupa chipul libertatii absolute a lui Dumnezeu si reinnoita in Sfintul Botez, este chemata sa raspunda si sa conlucreze cu harul dumnezeiesc pentru a produce in suflet roadele mintuitoare ale sfintelor virtuti si, intr-o asa masura, incit se poate spune, cu Sfintul Ioan Gura de Aur, ca: “Lucrul lui Dumnezeu este de a ne darui Harul Sau, iar cel al omului este de a-si oferi credinta”. Caci, asa cum graieste acelasi mare invatator al Bisericii in alt loc: “Harul lui Dumnezeu curge atit pe cit este de deschis vasul credintei pus sub sipot”. O asemenea invatatura isi avea limpede radacina in cuvintul lui Dumnezeu, pentru ca Domnul a aratat: Cel care luase cinci talanti de la stapinul sau, a adus alti cinci talanti, iar cel ce a luat doi, a adus de asemenea alti doi (Matei 25, 20-22). Deci cu adevarat, precum spune si Sfintul Apostol Pavel, sintem impreuna lucratori cu Hristos (2 Cor. 6,1).

Fata de aceste impotriviri care au mai durat, Cuviosul Ioan Casian a ramas statornic in dreapta credinta a Bisericii, departe de zgomot si certuri, invatat cu adincul contemplarii divine, taina a unei paci nesurpate si blinde, si a unei linisti senine. El isi incredinta in pace sufletul sau lui Dumnezeu catre anul 435. Cunoscut ca sfint de cei din vremea lui, el este cinstit de toti calugarii Bisericii Apusene ca Parinte al lor si unul dintre cei mai mari invatatori. Sfintele sale moaste sint pastrate pina in ziua de astazi in manastirea Sfintului Victor din Marsilia.

www.ioancasian.ro

18 Februarie 2008 – 56 de ani de la “Nasterea in Rai a Sfantului Inchisorilor”

admin — Fri, 15 Feb 2008 09:10:09 +0000

Nu de putine ori cerul sfant al neamului romanesc, brazdat de viforul unor cumplite urgii, a fost impodobit cu vrednice cununi prin curajul si jertfa curata a unor fii alesi ai sai. Dramele secolului XX au adus multiple transformari pe plan politic, economic si social, care ne-au marcat profund viata, dar au determinat, in acelasi timp, indirect si plamadiri angelice ale umanului. Distrugerea si suferinta deveneau prin trairea credintei in Hristos zidire si bucurie pascala, la fel ca in prigoanele primelor veacuri crestine. Intre strigatele martirilor iesite din tumultul persecutiilor moderne se distinge apoteotic vocea marturisitoare a tanarului basarabean Valeriu Gafencu, ramas in constiinta celor care l-au cunoscut ca „sfantul inchisorilor” , asa cum l-a numit sugestiv un alt erou al credintei din acele timpuri: Nicolae Steinhardt.
Viata lui Valeriu Gafencu este un reper moral pentru toate generatiile care cauta devenirea intru fiinta pe calea cea dreapta si o chemare tainica de a iesi macar din cand in cand din mlastina vietii mizere si de inaltare spre cele mai inalte culmi ale umanului spre Soarele dreptatii, care este Hristos. Valeriu Gafencu prin trairile sale sublime si prin nobletea sufletului sau a biruit demn regimul represiv care-l priva de libertate, aducand bucuria tainica a vesniciei in iadul inchisorilor care destrama fiintele umane. Dorul dupa Hristos, compasiunea fata de semeni si dragostea de tara au facut ca viata lui scurta sa fie pentru ceilalti un model si un indemn spre cautarea si pregustarea fericirii vesnice in mijlocul suferintei si degradarii.
Valeriu Gafencu s-a nascut la 24 decembrie 1921 in localitatea Sangereii Vechi, judetul Balti, pe pamantul Basarabiei de curand integrat in Romania Mare. Despre parintii sai, Vasile si Elena, chiar el marturiseste: „mama era o fata simpla, cu scoala primara, fara alta avere decat fecioria sufletului si a trupului. Tuta (diminutivul cu care-si alinta tatal) era un om intreg, sanatos, voinic, cu un trecut frumos, student la Politehnica, bine vazut de toti oamenii de valoare pe care ii avea Basarabia in acele vremuri” (Ioan Ianolide, Intoarcerea la Hristos, Bucuresti, 2006 p. 239). Tatal lui fusese deputat in Sfatul Tarii, care votase unirea Basarabiei cu Regatul Romaniei in anul 1918, iar mama, desi femeie simpla, s-a ocupat indeaproape de buna educatie in spiritul crestin si national a copiilor sai.
A urmat scoala primara la Sangerei, iar cursurile secundare la Liceul „Ion Creanga” din Balti intre anii 1932 – 1940. Acum devine simpatizant al gruparii lui Corneliu Zelea Codreanu si activeaza in cadrul organizatiilor de tineret ale Miscarii Legionare, care urmarea primenirea politica si sociala a Romaniei printr-o educatie crestina si nationala a tineretului. Dupa ce regimul carlist a pornit prigoana impotriva Legiunii, asasinandu-l pe „Capitan” si cateva sute de legionari, elevul Valeriu Gafencu a fost judecat penal in 1939 pentru incalcarea ordinii in stat. Dovedindu-se a fi nevinovat, cazul a fost clasat de Tribunalul Militar Iasi, acuzatul fiind achitat.
Absolvind liceul in vara anului 1940, la doar cateva zile dupa bacalaureat, a urmat teroarea ocupatiei sovietice asupra Basarabiei si Bucovinei de Nord. Romania Mare se destramase, iar Valeriu a reusit cu greu sa treaca Prutul, ajungand la Iasi. Cu durere si-a lasat parintii si surorile sub ocupatie, despartindu-se definitiv de tatal sau, care in toamna a fost arestat si deportat in Siberia, impreuna cu alti romani basarabeni. De atunci n-a mai stiut nimic despre el, dar mai tarziu cineva scapat de acolo ca prin minune, i-a povestit lui Valeriu cum, dupa un an petrecut in conditii groaznice, Vasile Gafencu a murit cu gandul la Dumnezeu, Caruia ii incredintase pe toti cei dragi ai sai.
Tanarul Valeriu Gafencu devine in acelasi an student al Facultatii de Drept si Filosofie a Universitatii din Iasi, intrand si in „Fratiile de Cruce” ale Miscarii Legionare, unde, impreuna cu alti studenti, a imbratisat lupta nationala si crestina pentru renasterea Romaniei. Dupa abdicarea regelui Carol al II-lea in septembrie 1940, conducator al statului a devenit generalul Ion Antonescu, care a format guvernul impreuna cu Miscarea Legionara. Romania devenise stat national-legionar si toate perspectivele pareau ca sunt in favoarea unei primeniri morale si spirituale a clasei politice si pentru recuperarea teritoriilor pierdute. Din nefericire, climatul politic s-a inrautatit, noii sefi ai Legiunii adoptand o politica a violentei si rafuielii, au organizat o rebeliune impotriva conducatorului statului, inabusita cu ajutor german in ianuarie 1941.
Desi nu a participat activ la rebeliunea legionara, datorita apartenentei la „Fratiile de Cruce” studentul Valeriu Gafencu a fost arestat in toamna anului 1941 si condamnat politic la 25 de ani munca silnica de regimul dictatorial al lui Ion Antonescu. „Am fost, sunt si voi fi legionar” au fost cuvintele rostite de Valeriu Gafencu la procesul care l-a condamnat ca detinut politic, asumandu-si optiunea politica dincolo de orice presiune. Avea 20 de ani si era student in anul II al Facultatii de Drept si Filosofie. Reputatul profesor de Drept Civil Constantin Angelescu l-a aparat la proces declarand: „Este unul dintre cei mai buni studenti pe care i-am avut de-a lungul intregii mele cariere didactice”. Pledoaria a fost inutila, caci dictatura antonesciana nu a vazut cu ochi buni activismul nationalist-crestin al tanarului Gafencu, care dorea ca tot mai multi elevi si studenti sa se inscrie in „Fratiile de Cruce”, pentru a se pregati de lupta impotriva comunismului bolsevic care ameninta atunci Romania.
Cand studentul Valeriu Gafencu era condamnat ca detinut politic, pamantul sfant al Basarabiei si Bucovinei de Nord era eliberat de sub jugul rosu al bolsevismului, in urma declansarii razboiului din Rasarit impotriva Uniunii Sovietice. Intrucat situatia razboiului se inrautatea, mama lui Valeriu, impreuna cu cele trei surori ale sale, Valentina, Eleonora si Elisabeta, inca eleve, s-au refugiat din Basarabia in martie 1943 si s-au stabilit in Fagaras. Valeriu era intemnitat la Aiud, cea mai grea inchisoare din tara si de aici trimitea permanent scrisori de incurajare familiei sale, facand pe aceasta cale si educatie crestina surorilor lui. Iata ce marturiseste mai tarziu Eleonora Gafencu-Colgiu, sora mijlocie a lui Valeriu: „Tata era deportat in Siberia, iar Valeriu, fratele nostru, student, era detinut politic la Aiud, de unde ne scria ocupandu-se de educatia surorilor mai mici. De ardeleni, care ne-au ajutat foarte mult, ne-am atasat sufleteste, petrecandu-ne anii frumosi ai adolescentei mai ales ducandu-ne la manastirea Sambata, unde l-am cunoscut pe parintele Arsenie Boca (…) Avem acum o familie frumoasa si unita, cu soti si copii, nepoti, realizati asa cum ne-au invatat Valeriu si parintele Arsenie” (Valeriu Gafencu, Calea spre fericire. Scrisori trimise din inchisoare celor dragi, Fagaras, 2006, p. 49-50).
Iata cateva fragmente din scrisorile trimise din temnita de Valeriu mamei si surorilor lui: „Pastrati-va curatenia sufleteasca, purtati-va cu multa demnitate si eleganta, rabdati aceste grele incercari, care-si au rostul lor, de la Dumnezeu si rugati-va necontenit. Fetele curate, de neam bun, cu tinuta demna, cu valoare sufleteasca in general, intotdeauna vor fi cautate” (Aiud, 25 iulie 1943). „Viata e un dar de la Dumnezeu si noi trebuie sa stim a o trai in chipul cel mai vrednic. Sa ne curatam de pacate, care ne urmaresc la tot pasul, sa fim cu iubire fata de semenii nostri, sa ajutam, sa raspundem la rau prin bine si la ura prin dragoste, sa ne marturisim pacatele si sa luam temeinic hotararea de a nu le mai savarsi (…) Si eu va marturisesc azi, dupa ani de suferinta, meditatie si framantari, cu viata aspra, ca viata nu are nici un sens fara Hristos” (Aiud, 22 noiembrie 1943) „Esentialul este ca voi sa traiti o viata curata. Lasati-va in voia lui Dumnezeu, caci El ne ingrijeste in modul cel mai bun. Va spun aceste lucruri, pentru ca eu insumi le-am trait si constatat, in viata mea plina de iubire… de zbucium” (Aiud, 10 februarie 1945). „Nu exista fericire adevarata decat in Iisus Hristos. Pe aceea cautati de o realizati. Nu va uitati la felul cum intelege si traieste lumea viata. Voi aveti un indreptar de viata, calea crestina, si dupa acest indreptar calauziti-va pasii” (Aiud, 23 septembrie 1945). (Valeriu Gafencu, op.cit., p. 12-28).
In inchisoare, Valeriu Gafencu l-a gasit pe Hristos, descoperind sublimitatea credintei, nadejdii si iubirii printr-o viata crestina autentica. Impletea ca un monah munca si rugaciunea prin osteneala trupului,meditatia, lectura duhovniceasca si dragostea de semeni. Citise mult in viata lui, dar acum nu mai citea decat o singura carte, Sfanta Scriptura, si ce era in legatura cu ea: Filocalia, Patericul, Urmarea lui Hristos. Cand venea cineva la el de acasa, mama sau surorile lui, aborda intotdeauna probleme de credinta, cautand sa convinga pe fiecare de importanta mantuirii. Marturisea intr-o scrisoare din 1942: „Faptul ca am ajuns a intelege, a trai chiar invatatura lui Hristos, m-a facut sa ma simt multumit si ca trezit din mormant. La aceasta au contribuit singuratatea, viata pe care o duc si infranarea fireasca de aici. Ma gandesc uneori ca intr-o viata normala n-as fi ajuns la o asemenea transformare launtrica” (Ioan Ianolide, op.cit., p. 224-225).
In toata perioada detentiei intre 1941-1944, Valeriu nu era singur pe linia trairii crestine intense, ci facea parte dintr-un grup ce impartasea aceeasi orientare spirituala, format din suflete alese si daruite de Dumnezeu cu actul intuitiei si intelegerii viitorului: doctorul Traian Trifan, studentul Ioan Ianolide (care-i va deveni cumnat), Anghel Papacioc (care avea sa devina apoi parintele Arsenie Papacioc de la Techirghiol), Marin Naidim, Virgil Maxim, Aurel Dragodan, Constantin Totea, Marian Traian, preotul Vasilie Serghie, Ion Schiau, Costica Pascu si altii, toti tineri legionari detinuti din aceleasi motive. Acestia au trasat o linie de conduita crestina si romaneasca pentru toti detinutii politici, ca un model de atitudine, indiferent de forma de asuprire a stapanirii. Aceasta atitudine a marturisirii adevarului dumnezeiesc in viata personala si comunitara a determinat transformarea supliciului detentiei in metoda duhovniceasca de purificare a fiintei.
Valeriu era sufletul grupului misticilor, reusind sa-i impuna o traire filocalica a credintei prin lupta impotriva patimilor si a gandurilor rautatii, dupa modelul razboiului nevazut al parintilor pustiei. Cu cat teroarea detentiei crestea, cu atat sporea si trairea launtrica a tinerilor porniti pe calea desavarsirii. Marin Naidim, unul dintre camarazii de suferinta, marturiseste despre straduintele lui Valeriu: „Spunea catre mine ca chiar daca nu reusim noi sa schimbam lumea, dar macar sa trezim interesul, sa o facem sa nu se mai simta bine cand savarseste raul, sa cream probleme, sa-si puna intrebari, sa-si schimbe pasii” (Rev. Rost, nr. 8, oct. 2003, p. 10). Valeriu era profund preocupat de constiinta pacatului, pe care o socotea elementara pentru viata unui crestin. Incerca sa-si puna ordine in lumea sa launtrica si intr-o zi din vara anului 1943, dupa cum insusi marturiseste, a avut o revelatie zguduitoare a realitatii pacatoseniei din propria persoana: „O zi uriasa! M-am spovedit si m-am impartasit. Traiesc momente mari, cele mai mari din viata mea! O rascruce a vietii! M-am lasat cu totul in voia lui Dumnezeu” (Ioan Ianolide, op.cit., p. 225).
Dupa actul de la 23 august 1944, cand maresalul Ion Antonescu a fost inlaturat, Valeriu Gafencu si ceilalti legionari a refuzat sa semneze cererea de eliberare conditionata, ceruta de noul ministru al Justitiei, comunistul Lucretiu Patrascanu, ramanand fideli idealurilor pentru care au fost inchisi. Romania era invadata de Armata Rosie si supusa in curand celui mai criminal si mai odios regim din istoria ei. Iata marturia lui Ioan Ianolide despre acel moment: „In scurt timp a sosit Armata Rosie ca o hoarda barbara, dementa, betiva si nesfarsita. Tara fusese «cucerita» de bolsevici, tara intrase in zodia marxist-leninista. Societatea a intrat in frigurile comunizarii. Evreii, tiganii si ungurii au dat concursul lor comunistilor. Romania crestina era in doliu” (I. Ianolide, op.cit., p. 50). Pentru tinerii legionari de la Aiud, care priveau pe fereastra cum detinutii comunisti erau eliberati, urma o noua etapa a detentiei, mult mai infioratoare si plina de incercari, pentru care, insa, erau pregatiti si fortificati moral si spiritual.
A urmat imediat o perioada de destindere, intre 1944-1947, cand detentia avea un regim de lagar, deci cu oarecare libertate, in care grupul de la Aiud a fost dus o vreme in colonia de munca de la Galda. Desi munca era istovitoare si hrana putina, grupul a continuat mica Filocalie a temnitei, incercand sa-i cuprinda in aceasta lucrare si pe noii detinuti, numiti de catre regimul comunist „criminali de razboi”, adica elita militara, politica si culturala care a reprezentat Romania in razboiul impotriva Uniunii Sovietice. „In ciuda tuturor ispitelor, dragostea si bunele intentii nu au disparut niciodata dintre noi. Invatam practica spiritualitatii crestine, caci pedagogia si indrumarea duhovniceasca sunt o arta, ori, daca vreti, o stiinta” (I. Ianolide, op.cit., p. 57-58). Acum Valeriu statorniceste o legatura sufleteasca stransa cu trei prieteni apropiati: Ioan Ianolide, Virgil Maxim si Marin Naidim, cu care statea in aceeasi celula, se rugau, discutau si mancau impreuna.
Dupa 1947, cand regele Mihai I a fost fortat sa abdice sub presiunea santajului, iar partidele nationale au fost dizolvate si membrii lor arestati, puterea comunista a pus stapanire pe intreaga tara. Republica isi arata deja coltii hidosi si Romania crestina zugrumata sangera din toate partile. Regimul de detentie devenise infricosator, iar inchisorile inghiteau toata floarea tineretului si a intelectualitatii romanesti. Incercarile erau tot mai grele pentru Valeriu Gafencu si grupul sau de traitori crestini in acel mediu apasator si satanizat. Li s-a comunicat ca studentii vor fi dusi la Pitesti, elevii la Targsor, muncitorii la Gherla, intelectualii la Aiud, Galati, Ramnicu-Sarat si Sighetul Marmatiei. Acum un politruc sovietic a venit sa-i propuna lui Gafencu sa plece in URSS si sa devina liber, deoarece era nascut in Basarabia si considerat cetatean sovietic, insa el a refuzat categoric spunand ca este roman si ca va ramane in Romania, chiar intemnitat.
Astfel Valeriu Gafencu si studentii sai au ajuns in 1948 la Pitesti, o temnita mai mica decat Aiudul, unde „am fost primiti cu ostilitate, care in scurt timp va deveni brutalitate” (I. Ianolide, op.cit., p. 66). Aici au cunoscut tortura cea mai groaznica si nivelul cel mai josnic al degradarii umane. „Temnita a fost intesata pana la refuz de tineri studenti, asezati in celule fie de-a valma, incat se sufocau, fie de unii singuri, dupa criterii neintelese de noi, probabil pentru o experimentare pe viu a diverselor modalitati de tortura. Militienii au inceput sa bata detinutii la discretie pentru ceva anume ori pentru simpla lor placere” (I. Ianolide, op.cit., p. 67). Infernul comunist incepea sa-si arate chipul primitiv si abject, raspandind cruzime, ura, ateism si urmarind exterminarea „dusmanilor poporului”. Izolati total de lumea de afara, de orice lege civila si de compasiune umana, detinutii erau supusi terorii fizice si psihice prin presiuni de tot felul si torturi inimaginabile, supravietuirea fiind posibila doar prin trairea launtrica a credintei.
Prin spiritul sau de jertfa si credinta sa profunda, Valeriu Gafencu avea o mare influenta asupra celorlalti detinuti prin exemplu si cuvant. Datorita inaltei trairi crestine, el avea privirea senina in orice situatie, fata ii radia de iubire, smerenie si blandete, semanand in randurile studentilor preocuparea pentru mantuirea sufletului. Valeriu i-a trezit pe cei mai multi din indiferenta religioasa si a risipit indoielile celor trufiti de scoala laica materialista si pozitivista implantata si in tara noastra in urma cu un secol, invatandu-i sa se roage. La orice forma de agresiune si violenta el raspundea cu iubire si rugaciune. Bucur Negulescu, fost detinut, marturiseste despre Valeriu in acea perioada: „Gandesc acum ca multi sfinti ai Bisericii Crestine Ortodoxe s-au izolat prin pustii si au trait in asceza in slujba lui Dumnezeu. Dar ca sa fii sfant intr-o inghesuiala de puscarie comunista, cred ca trebuie sa fii aluat ales al lui Dumnezeu, care creste si se revarsa cu generozitate. Si care da roade” (Rev. Rost, nr. 8, oct 2003, p. 10-11).
Intre acesti tineri de elita ai tarii, Valeriu era un model desavarsit si o arma eficienta impotriva regimului de teroare. Era adeseori anchetat si amenintat sub presiuni imense sa renunte la credinta sa si de fiecare data raspundea ca este crestin prin nastere si destin si ca nu exista mantuire decat prin Hristos. Bine ancorat in cea mai autentica spiritualitate ortodoxa, el isi daruise viata si sufletul lui Hristos, simtindu-se un marturisitor al credintei intr-o lume ostila si atee. „Traia frumos pentru ca se spovedea adesea si lua aminte clipa de clipa la adancurile cele mai tainice ale sufletului si vietii sale. Traia prin Hristos, gandea prin Hristos, vedea lumea intreaga prin Hristos. Nici un gest, nici un cuvant si nici o lucrare launtrica nu erau lipsite de Dumnezeu. Se ruga mult. Ajunsese la rugaciunea neincetata. Post deosebit nu tinea, caci acolo se postea destul. Lumea o afla cautandu-l pe Dumnezeu, o afla in Dumnezeu, deci in samburele ei, in oranduirea ei desavarsita. Dar in temnita ea se dezvaluia in realitatea vie, dura, brutala a pacatului si satanizarii” (I. Ianolide, op.cit., p. 75).
Pretul rezistentei sale morale si spirituale in fata ighemonului comunist de la Pitesti a fost unul care i-a rapit definitiv sanatatea. Se imbolnavise de plamani si reumatism din cauza frigului, foametei si a celorlalte conditii inumane, specifice regimului de exterminare, care avea sa preceada si sa pregateasca infioratoarea reeducare de la Pitesti. Detinutii trebuiau sa fie doborati la pamant, sa nu poata opune nici un fel de rezistenta fizica, iar sufleteste sa fie cat mai slabi. Considerandu-se, insa, ca bolnavii de plamani nu erau apti sa reziste probelor de reeducare, s-a hotarat evacuarea lor din inchisoarea de la Pitesti si trimiterea lor la penitenciarul-sanatoriu de la Targu Ocna. Medicul inchisorii a intocmit o lista dupa care, la sfarsitul lui decembrie 1949, s-a format un lot al tuberculosilor din care facea parte si Valeriu, aflat intr-o stare grava, incat abia se mai putea tine pe picioare. „Astfel a scapat de infricosatoarea urgie ce avea sa se abata asupra studentilor din Pitesti: iadul «reeducarii», unde el era cap de lista, mare «bandit»,« mistic retrograd», dusman de moarte al comunismului si, in plus, acuzat de puternica inraurire pe care o exercita asupra celorlalti detinuti. Urma sa intre printre primii in «tura reeducarii». Dar Dumnezeu hotarase altfel” (I. Ianolide, op.cit., p. 82-83).
La Targu Ocna alimentatia era mai buna si repaosul prelungit la pat, impreuna cu putinele medicamente care i s-au administrat, l-au facut sa dobandeasca o ameliorare temporara a sanatatii. Desi nu se putea inca ridica din pat, energia lui in propovaduirea adevarului crestin a crescut, incat multi veneau si-l ascultau cu interes, primind atunci acea lumina crestina care i-a insotit apoi intreaga viata. Dupa cateva luni au venit de la Pitesti noi loturi de bolnavi, unii dintre ei victime ale reeducarii, care terorizati de cele petrecute acolo si amenintati ca vor fi retrimisi, s-au constituit intr-un grup pe care ofiterul politic l-a insarcinat sa declanseze si aici procesul de demascare si reeducare.
Afland de ororile de la Pitesti, Valeriu Gafencu s-a intristat si i-a chemat la sine pe cei din jurul sau, avertizandu-i ca vor urma vremuri grele si la Targu Ocna. Ii indemna sa se roage fierbinte si sa-si mobilizeze toate resursele morale pentru a nu-si pierde sufletele in incercarile ce vor urma. Printre cei sositi cu ultimele loturi era si prietenul sau Ioan Ianolide, care foarte slabit la inceput, s-a refacut repede si s-a dedicat ingrijirii lui Valeriu. In jurul lor s-au grupat toti cei hotarati sa se opuna reeducarii prin respingerea ateismului comunist, chiar cu pretul unor suferinte ingrozitoare si al sacrificarii vietii, conditia principala a reeducarii fiind lepadarea de credinta.
Reeducarea a inceput in scurt timp cu presiuni psihice, santaje, amenintari, izolari, inasprirea regimului, pe de o parte, iar pe de alta parte promisiuni de eliberare, acordare a dreptului de a primi scrisori, pachete si medicamente celor dispusi sa-si spele creierul si sa-si insuseasca mentalitatea marxista. Atunci s-au vazut roadele influentei profunde pe care a avut-o Valeriu asupra detinutilor, caci ofiterul politic si reeducatii nu au obtinut nici macar un singur succes categoric. Alexandru Virgil Ioanid, detinut la Targu Ocna, marturiseste: „Au fost bolnavi carora le soseau de acasa pachete cu medicamentul salvator, streptomicina, si care, santajati sa devina informatori in schimbul primirii medicamentelor, au refuzat fara sovaire. Pachetele cu medicamente erau inapoiate familiilor, iar cel care-si pastrase sufletul curat era sortit sa-si piarda viata pamanteasca. Cunosc trei asemenea cazuri: Eduard Masichevici, bucovinean, Gheorghe Nitescu si Emil Sobieschi” (Rev. Rost, oct. 2003, p. 7). Fara sa vrea si fara sa-si dea seama, regimul comunist a obtinut la Targu Ocna sfinti in loc de victime.
In aceasta perioada, a anului 1950, a fost adus la Targu Ocna si un pastor protestant, Richard Wurmbrand, o figura cu totul aparte nu prin sfintenie, ci prin tragism, dupa cum marturiseste Ioan Ianolide. Acesta era evreu si fost militant al PCR in ilegalitate, pentru care a si fost inchis la Doftana, convertit la crestinism in imprejurari exceptionale de catre o familie de luterani din zona Brasovului in 1939, ajungand apoi pastor al unei organizatii luterane suedeze din Bucuresti, care milita pentru increstinarea evreilor. Se remarcase printr-o atitudine de marturisire darza a lui Hristos in combaterea comunismului ateu ce se instaura in tara, fapt pentru care a fost arestat in 1948 si tinut intr-un regim de exterminare singur in celula timp de doi ani de zile.
Cand a ajuns la Targu Ocna era intr-o stare de degradare fiziologica, incat nu se mai putea tine pe picioare, fiind ingrijit cu multa dragoste de ceilalti detinuti. Din cauza stadiului avansat al bolii, a fost plasat in camera celor mai grav bolnavi, unde se afla si Valeriu Gafencu. Intre cei doi a inceput o calda si profunda prietenie, soldata cu discutii colegiale si comentarii religioase in spiritul dragostei crestine si al interesului pentru cunoasterea adevarului. „Se infruntau, spune Alexandru Virgil Ioanid, nu doua personalitati alese, ci doua conceptii si mentalitati crestine: cea ortodoxa si cea protestanta” (Rev. Rost, oct.2003, p. 7). Si de aceasta data se remarcau taria morala, cunostintele teologice si caracterul ales al vietii lui Valeriu, care ii descoperea pastorului frumusetea si adevarul desavarsit al credintei ortodoxe, incat acesta i-a marturisit odata: „As vrea sa intru in Imparatia Cerurilor pe aceeasi poarta cu dumneata…”. (Ibidem).
Spre sfarsitul anului 1951 starea de sanatate a celor doi se agrava vizibil, incat, datorita conditiilor de detentie, nu mai existau sperante prea mari de supravietuire. Chipul lui Valeriu era insa, in mod straniu, scaldat intr-o lumina nefireasca, despre care marturisesc multi din cei care au avut privilegiul sa-i fie in preajma in ultima parte a vietii. Desi avea dureri insuportabile, caci hemoptizia si plagile tuberculoase care supurau permanent il transformase intr-o „epava”, din gura sa nu se auzea nici un vaiet, ci doar broboane de sudoare ii acoperea fruntea boltita, in timp ce sufletul si mintea nu se desparteau de rugaciune. Acum unul dintre bolnavii de acolo, Victor Leonida Stratan, care-l iubea si-l admira, a obtinut printr-o interventie speciala de la familie un pachet cu streptomicina. Deoarece starea lui era ceva mai buna, a venit cu medicamentele la Valeriu, fericit ca ii poate salva viata. Acesta le-a primit, dar a doua zi l-a instiintat pe Stratan ca a hotarat sa le daruiasca pastorului Wurmbrand, spunand ca salvarea lui ar insemna mult pentru dezvoltarea crestinatatii, fiind o personalitate recunoscuta, cu relatii internationale si o mare putere de influenta. Desi Stratan s-a suparat, medicamentele au fost folosite de pastorul Wurmbrand, a carui viata a fost astfel salvata prin devotamentul si jertfa de sine a studentului Valeriu Gafencu.
Legionarul ortodox Valeriu Gafencu il salva de la moarte, astfel, pe evreul protestant Richard Wurmbrand, dincolo de orice confruntare ideologica si banuiala de ipocrizie. Dupa cum mergeau lucrurile in Romania acelui timp, existau toate sansele ca acest gest sa nu fie cunoscut de nimeni, mai ales ca Wurmbrand, dupa ce a fost eliberat si a reusit sa plece in strainatate nu prea a amintit in cartile si conferintele sale de acest gest de sacrificiu suprem al lui Gafencu, desi niciodata nu a negat, cand a fost intrebat, ca a fost salvat de la moarte de legionarii de la Targu Ocna, dupa marturia parintelui Calciu. Ba chiar s-a raspandit mai tarziu, dupa moartea lui, zvonul fals ca el salvase un bolnav de la moarte prin acordarea propriilor medicamente. Dar pronia lui Dumnezeu le aseaza pe toate in rostul lor, dupa cum spunea Valeriu, nelasand adevarul ascuns de ochii celor care-l cauta.
Dupa acest gest suprem, care i-a impresionat pe cei prezenti, Valeriu Gafencu incepea sa se stinga incet. Cu figura de sfant in mijlocul suferintei fizice ajunsa la limita, Valeriu i-a inmuiat pana si pe gardienii calai, asteptandu-si moartea cu seninatate. A fost invrednicit de Dumnezeu sa-si cunoasca chiar ziua mortii, caci in data de 2 februarie 1952 i-a chemat la sine pe camarazii sai si i-a rugat sa-i procure o lumanare si o camasa alba pentru ziua de 18 februarie. A mai cerut ca o cruciulita, pe care o avea de la logodnica sa, sa-i fie pusa in gura pe partea dreapta, spre a fi recunoscut la o eventuala dezgropare. Cu o zi inainte de marea trecere, i-a spus lui Ioan Ianolide: „Maine voi muri. Vreau sa-mi i-au ramas bun de la cei mai apropiati prieteni. Fa tu asa fel incat sa vina pe rand la mine, in liniste…” (Rev. Rost, oct. 2003, p. 8). Atunci s-au perindat pe la el toti cei care l-au cunoscut si iubit, uimiti de seninatatea si blandetea chipului sau angelic. Zambea serafic camarazilor indurerati, avand mereu pe buze rugaciunea inimii. Hristos era prezent si moartea murise in Valeriu.
A doua zi, pe 18 februarie 1952, Valeriu Gafencu isi astepta in liniste trecerea la Domnul, dupa ce s-a spovedit si impartasit, stralucind de bucurie. Prietenul sau Ioan Ianolide, marturiseste despre acele momente: „Am trait atunci cu simtamantul ca se dezvaluie tainele creatiei, ca talpile picioarelor aveau sub ele un fel de panza care ma sustinea, iar sufletul a avut sentimentul plinatatii. Am fost atat de fericit in orele acelea, incat niciodata nu o voi uita. Si in vesnicie nu-mi doresc o stare mai inalta decat aceea, caci atunci eram plin, deplin fericit. Cred ca Hristos era prezent in Valeriu. Numai asa imi pot explica starea lui de har, cat si uimirea mea si a prietenilor care au participat la acel moment”. Cu ultimele puteri, Valeriu l-a chemat si i-a transmis verbal testamentul sau, cuprinzand credinta si idealul carora si-a inchinat intreaga viata: „In primul rand, gandul si sufletul meu se inchina Domnului. Multumesc ca am ajuns aici. Merg la El. Va rog mult sa-L urmati, sa-L slaviti si sa-L slujiti. Sunt fericit sa mor pentru Hristos. Lui ii datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveti de purtat o cruce grea si o misiune sfanta. In masura in care mi se va ingadui, de acolo de unde ma voi afla ma voi ruga pentru voi si voi fi alaturi de voi. Veti avea multe necazuri. Fiti tari in credinta, caci Hristos ii va birui pe toti vrasmasii. Indrazniti si rugati-va! Paziti neschimbat adevarul, dar sa ocoliti fanatismul. Nebunia credintei este putere dumnezeiasca, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrata, lucida si profund umana. Sa-i iubiti si sa-i slujiti pe oameni. Au nevoie de ajutor, caci dusmani pradalnici cauta sa-i insele. Ateismul va fi invins, dar sa fiti atenti cu ce va fi inlocuit (…) Va multumesc din suflet pentru tot ce ati facut pentru mine. Rog sa ma iertati… Sa ma ierte orice om fata de care am gresit cu ceva… Gandesc cu multa dragoste la mama si la surioarele mele. Doresc sa mearga pe calea Domnului. Va rog sa aveti grija de ele… Testamentul meu este cuvantul de azi. Crestinatatea trebuie sa puna un inceput nou, mai curat, mai aproape de adevar… Rog oamenii politici crestini sa ia seama la Hristos si sa urmeze invataturii sale. Ei sunt incarcati cu foarte mari raspunderi (…) Ioane, sa duceti duhul mai departe! Aici a lucrat Dumnezeu”. Imediat dupa aceste cuvinte, studentul Valeriu Gafencu a trecut in vesnicie la Mantuitorul pe care atat de mult L-a iubit. Avea doar putin peste 30 de ani. „A ridicat ochii albastri spre cer si am vazut cum se descopereau in ei minuni tot mai adanci, tot mai uimitoare. Totul era facut din lumina nepamanteasca, dar real, un fel de realitate desavarsita a carei vedere te face fericit. Plangeam in hohote. Si-a dat sufletul catre orele 13, in ziua de 18 februarie 1952. Clopotele de la schit ai prins sa vesteasca. Lacrimile mele au incetat” (I. Ianolide, op.cit., p. 188-190).
Trupul sau a fost depus pe o targa si luat in primire de doi detinuti de drept comun, care aveau misiunea inmormantarilor. Acestia l-au lasat doua zile in curtea mare, pe zapada, pentru ca toti sa vina si sa se inchine pe rand. Chiar gardianul cel mai dur, Petre Orban a plecat din inchisoare pentru intreaga zi, pentru a-i lasa pe detinuti sa-si ia ramas bun de la Valeriu. Apoi, noaptea, a fost ingropat, iar la mormantul sau nu a fost pusa nici o cruce si nici nu i s-a scris numele nicaieri, locul ramanand o taina. Dar el a ramas viu si prezent in sufletele si constiintele celor care l-au cunoscut si au auzit de el, toti acestia dand marturie despre viata lui castigata pana astazi.
Cuvantul si trairea lui Valeriu au dat roade depline si, imediat dupa moartea lui, pastorul Richard Wurmbrand a cerut sa fie botezat in credinta ortodoxa cu numele Valeriu. Ioan Ianolide i-a explicat ca nu trebuie sa se grabeasca, intrucat convertirea la Ortodoxie este un act de o importanta imensa cu profunde consecinte spirituale si bisericesti. El, insa, dorea cu ardoare viata adevarata in Hristos, asa cum a vazut-o la Valeriu, si in urma staruintelor lui a fost botezat, dupa marturia lui Ioan Ianolide, traind impreuna cu ceilalti in adevar, iubire si smerenie, asa cum i-a invatat Valeriu (I. Ianolide, op.cit., p.191). Datorita prigoanei si conditiilor represive, actul de convertire a lui Wurmbrand de la Targu Ocna nu a fost facut public niciodata.
Richard Wurmbrand fost eliberat in 1955, dar, in mod straniu, a activat tot la luterani si neoprotestanti, fara sa arate prin atitudinea sa ca s-a convertit la Ortodoxie. A fost rearestat in 1958 si pana in 1964 a fost intemnitat la Gherla, lasand pe unde a trecut impresii contradictorii, dar nu se declara niciodata ortodox. Dupa eliberare,la scurt timp, a plecat in SUA, si s-a stabilit undeva in California, iar in 1966 a dat marturie in fata Senatului american, demascand diabolicele experimente din inchisorile comuniste din Romania. Ioan Ianolide marturiseste despre el: „Am auzit, de asemenea, ca ar fi scris mai multe carti. Nu le-am citit, dar, interesandu-ma de ele, am inteles ca a ascuns tot ce vazuse, traise si simtise la Targu Ocna. A uitat adevarul ortodox. A uitat ca a fost botezat. L-a uitat pe Valeriu. In tot acest timp crestinii minunati pe care el i-a descoperit in Targu Ocna se stingeau in temnita cea mare a comunismului” (I. Ianolide, op.cit., p. 192).
Parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, prietenul si confidentul lui Richard Wurmbrand, nu-si explica, nici el, motivele pentru care pastorul luteran a ascuns pana la moarte botezul sau ortodox, desi avea o mare afectiune si admiratie pentru de Ortodoxie. Manifesta, dupa marturia parintelui, o pietate deosebita pentru Maica Domnului si era surprins ca protestantii au parasit cultul Sfintei Fecioare, stiut fiind ca Luther avea o mare evlavie catre cea care L-a nascut pe Mantuitorul lumii. Chiar a tradus in ebraica textul imnului „Ave Maria” si l-a adaptat unei vechi melodii cu unduiri orientale, pe care parintele Calciu a inregistrat-o pe cand Wurmbrand era bolnav pe patul de spital. Atunci l-a si intrebat direct de ce nu s-a convertit la Ortodoxie, iar acesta i-a raspuns: „Poate ca nu am fost vrednic” (I. Ianolide, op.cit., p. 13-14). Slabit de boala, pastorul Richard Wurmbrand a trecut la cele vesnice la 17 februarie 2001, in California, avand varsta de 92 de ani, exact in ajunul implinirii a 49 de ani de la adormirea lui Valeriu Gafencu, fiind astfel legat si prin moarte de omul care ii salvase odinioara viata.
Valeriu Gafencu a fost omul jertfei totale, caci si-a sacrificat, liber si constient, fara ezitare, tineretea, profesia, familia, libertatea si viata pentru Hristos si neamul romanesc. Pe acesti tineri, care prin curajul lor iesit din comun au infruntat teroarea temnitelor, crezand ca pot sa infaptuiasca o Romanie „ca soarele sfant de pe cer”, Mircea Eliade i-a numit, intr-o expresie inspirata, „calugarii iubirii de tara” (Rev. Rost, oct. 2003, p. 6). Valeriu, martirizat la 30 de ani, dupa 11 ani de regim carceral ingrozitor, isi merita din plin acest titlu de noblete romaneasca. El chiar i-a fagaduit lui Dumnezeu, ca dupa eliberarea din temnita, va opta pentru trairea credintei prin viata monahala. Dar pronia divina hotarase altfel: celula temnitei i-a fost „chilie”, unde el a cunoscut si a parcurs treptele purificarii si desavarsirii, specifice experientei mistice a credintei, care a facut din Ortodoxie o cale sigura a mantuirii.
Fostii detinuti politici care l-au cunoscut pe Valeriu si au patimit impreuna cu el in inchisorile Romaniei incatusate, l-au numit pe drept cuvant „sfantul inchisorilor”, fiind convinsi ca viata lui a atins sfintenia in mod real. Acestia au inaintat in 1996 Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane un dosar cu marturii despre sfintenia vietii lui Valeriu Gafencu, cerand canonizarea acestuia. Deocamdata Sf. Sinod, singura autoritate care poate hotari oficial o canonizare, nu s-a pronuntat in privinta acestei propuneri, spre nedumerirea regretatului parinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Acesta a cerut imperios sinodalilor sa se indeparteze de „servitutea statului laic demonizat” si sa cerceteze amanuntit jertfa pentru credinta a mai multor martiri anticomunisti, dupa modelul Rusiei (I. Ianolide, op.cit., p. 12).
I.P.S. Bartolomeu Anania, mitropolitul Clujului, fost detinut politic si membru important al Sf. Sinod, il numeste pe Valeriu Gafencu „martir care a suferit, traind pe cele mai inalte culmi ale spiritualitatii crestine, stalp al rezistentei spirituale romanesti din timpul opresiunii comuniste” (Rev. Rost, oct. 2003, p. 11), sugerand oarecum ca problema canonizarii lui Valeriu se pune la modul cel mai serios. Sfintenia lui Valeriu Gafencu este dovedita de faptele si trairile sale, constituind o ofranda adusa lui Dumnezeu de poporul roman crestin in secolul bolsevismului criminal. Studentul basarabean este unul dintre marii romani care au dus lupta cea buna a spiritului romanesc in epoca unor mari incercari si prin el putem spune, fara a gresi, ca neamul romanesc a biruit comunismul barbar, pastrandu-si demnitatea in fata lumii civilizate.

“Marturia unei vieti castigate” articol revista NOI NU

In spatele torturii – gulagul de la Pitesti

admin — Wed, 13 Feb 2008 13:51:09 +0000

BEYOND TORTURE -The gulag of Pitesti ROMANIA
Un film extraordinar, realizat de americani, despre suferintele mucenicilor anticomunisti. Vizionare placuta!
Parte I

Partea a II-a

Partea a III-a

Partea a IV-a

SF. PARASCHEVA

admin — Thu, 11 Oct 2007 13:26:44 +0000

Aceast? cu adev?rat mare ?i vestit? între femei, Cuvioasa ?i pururea pomenita Parascheva s-a n?scut într-un sat al Traciei, numit ?i din vechime ?i acum Epivata. P?rin?ii fericitei erau de neam bun ?i m?ri?i, înavu?i?i cu multe averi; mai mult îns? îi m?rea ?i îi îmbog??ea dreapta credin?? în Dumnezeu ?i vrednicia de a se numi cre?tini. Ace?tia dar, aducînd la lumin? pe Cuvioasa, întîi au ren?scut-o prin sc?ld?toarea cea dumnezeiasc? a Botezului, apoi, înaintînd pe cale, o înv??ar? toat? îmbun?t??irea ?i a?ezarea cea dup? Dumnezeu.Dup? ce a trecut la al zecelea an, ades ea mergea cu mama sa la biserica Preacuratei N?sc?toare de Dumnezeu ?i a auzit aceste dumnezeie?ti binevestiri: “Cel ce voie?te s? vin? dup? mine, s? se lepede de sine ?i s? ridice crucea sa ?i s? urmeze Mie”. Îndat? fiind cuprins? de aceasta ?i ie?ind din biseric?, a întîlnit un s?rac; ascunzîndu-se de maica sa ?i dezbr?cînd hainele str?lucite ?i luminate ce le purta, le-a dat lui ?i ea a îmbr?cat pe ale aceluia, luîndu-le pe acestea cu oarecare me?te?ugire în?eleapt?.

Dup? ce a venit acas? ?i au v?zut-o p?rin?ii într-un astfel de chip, s-au îngrozit ?i au b?tut-o ca s? nu mai fac? a?a. Ea îns? nu numai de dou? ori, ci de trei ori ?i de multe ori se zice c?, dezbr?cînd hainele sale, le-a dat s?racilor, întru nimic socotind pentru aceasta oc?rile, îngrozirile ?i nesuferitele b?t?i ale p?rin?ilor. ?i acestea, în casa p?rinteasc?, erau ca ni?te preîntîmpin?ri ale roadelor ce, pe urm?, erau s? odr?sleasc? în ea ?i p??iri spre trecerea peste om. Apoi, fiindc? nu mai putea suferi durerea duhului în suflet, f?r? ?tirea p?rin?ilor ?i a celor de un sînge cu ea ?i a mul?imii slugilor, a ajuns la Constantinopol.

Aici, gustînd toate bun?t??ile cele dup? Dumnezeu, îndestulîndu-se de dumnezeie?tile ?i sfin?itele biserici ?i moa?tele sfin?ilor ?i, fiind binecuvîntat? de sfin?ii b?rba?i cei de acolo ?i înt?rindu-se cu rug?ciunile lor, a ie?it din cetate ?i a trecut în Calcedon de cealalt? parte ?i de acolo a venit la Iraclia din Pont, c?l?torind cu picioarele sale.

Iar p?rin?ii ei în?i?i ?i prin al?ii, c? nevoia este lesne iscoditoare, mult trudindu-se ?i locuri din locuri schimbînd ?i cet??i ?i sate c?lcînd ?i neaflînd-o, s-au întors acas?. Iar preafericita fecioar?, venind la Iraclia din Pont ?i sosind la un oarecare loca? dumnezeiesc al Maicii lui Dumnezeu ?i intrînd în el cu bucurie duhovniceasc?, s-a a?ezat pe p?mînt ?i l-a udat cu lacrimi. Apoi s-a sculat ?i, prin ruga sa umplîndu-se de har, cinci ani întregi a petrecut în acest sfînt loca?, tot felul de bun?t??i s?vîr?ind. C?ci întru rug?ciunile ei de toat? noaptea f?cea st?ri statornice ?i de diamant, ajun?ri neîncetate, b?t?i de piept, plîngere, tînguiri cu lacrimi nestinse, iar culcarea jos pe fa?a p?mîntului, cine dup? vrednicie o va povesti; obiceiul smerit, cugetul împ?cat, cur??enia inimii ?i plecarea ei spre Dumnezeu.

De acestea, destul desf?tîndu-se, a trimis Dumnezeu pe cei ce aveau s-o duc? la Ierusalim; c?ci aceast? dorin?? o avea ?i ruga pe Dumnezeu ?i pe Maica Lui de aceasta. Deci a?a preg?tit? a ie?it din biseric? ?i îngr?dit? cu ajutorul de sus, a ajuns la Ierusalim ?i îndestulîndu-se de toate cele sfinte ?i bune ale Ierusalimului, unde ?i “blîndele picioare ale Mîntuitorului meu Hristos au c?lcat” ?i s?turîndu-se ?i zburînd prin pustiul Iordanului ca o pas?re, a nimerit la o via?? cinstit? de c?lug?ri?e pustnice ?i a intrat aici. Îns?, neputînd a le da în scris pe toate, cît s-a nevoit aici, prin care pe vr?jma?ul diavol pîn? în sfîr?it l-a stins, care mai înainte cu ispite multe ?i de tot felul a n?v?lit pornindu-se asupra ei, pu?ine oarecare din nevoin?ele ei spre pomenire le vom ad?uga aici.

B?utur? întrebuin?a apa de izvor, ?i de aceasta foarte pu?in?; trebuin?a a?ternutului o împlinea cu o rogojin?, iar îmbr?c?mintea era o hain? ?i aceasta foarte zdren??roas?, cîntarea pe buze neîncetat?, lacrimile de-a pururea; peste toate acestea înflorea dragostea, iar vîrful bun?t??ilor, care este smerita cugetare, le cuprindea pe toate acestea.

Deci mul?i ani r?bdînd în ar?tata m?n?stire a c?lug?ri?elor ?i nevoindu-se prin foarte multe fapte bune, plinind al 25-lea an al vîrstei, a ie?it de aici ?i a venit la Iope ?i intrînd într-o corabie a început a pluti pe calea ce ducea spre cas? ?i a ajuns cu corabia la limanul patriei sale, dup? ce a suferit multe primejdii ale sf?rîm?rii de corabie în mare. Apoi pururea pomenita a venit la Constantinopol ?i dup? ce a cercetat dumnezeie?tile loca?uri ?i pe sfin?ii b?rba?i, a plecat ?i a venit la un oarecare sat, anume Calicratia, ?i acolo la biserica sfin?ilor ?i întru tot l?uda?ilor Apostoli s-a s?l??luit, nesocotind petrecerea p?rin?ilor de neam bun ?i batjocorind în?elep?e?te uneltirile vicleanului în?el?tor.

Deci doi ani a petrecut acolo neîntinata porumbi?? ?i din potopul acestor curg?toare zburînd, a odihnit cortul ceresc, încredin?înd sfînt sufletul s?u mîinilor îngere?ti ?i prin ei loca?urilor celor ve?nice ?i dumnezeie?ti. Iar trupul cel din p?mînt ?i înfrumuse?at cu dumnezeie?ti îmbun?t??iri l-a ascuns în p?mînt.

Mult? vreme dup? aceasta a trecut cineva, r?u cheltuind via?a ?i ob?teasca datorie împlinind, a fost îngropat aproape de Cuviasa; dar ea n-a vrut a-l suferi, prea viteaza; ci oarec?ruia din b?rba?ii sfin?i ar?tîndu-i-se în vis i-a zis: “Ridic? trupul acesta ?i-l îndep?rteaz? c? roab? a lui Hristos fiind, nu pot suferi întunericul ?i necur??ia”. Îns? z?bovind acel dumnezeiesc b?rbat, divina ar?tare a cuvioasei socotind-o vedere obi?nuit? sau vis normal, a doua ?i a treia oar? iar??i sfînta l-a strigat ?i cumplit l-a îngrozit. Dup? ce c?lug?rul ?i-a venit în sine, cum se cuvine, ?i dup? porunca sfintei, care îi arat? cu degetul locul, degrab? s-a sculat ?i cu sîrguin?? a descoperit poporului vedenia de acolo, c?tre care cu to?ii alergînd ca la o visterie foarte înavu?it? au s?pat p?mîntul. Iar dup? ce s-a apropiat de sicriu, se umplea de mireasm?, ?i acel trup sfînt al Cuvioasei aflîndu-l întreg cu totul p?zit, cu mîini cucernice l-au adus în biserica Sfin?ilor Apostoli, umplînd aerul de miresme ?i t?mîieri ?i cîntînd dumnezeie?ti psalmi.

Îns? cîte minuni a s?vîr?it Dumnezeul minunilor prin ea, dup? a?ezarea moa?telor ei aici, ?i pîn? acum s?vîr?e?te, cu neputin?? este în scris a le da; c?ci covîr?esc, ca s? zicem a?a, ?i num?rul stelelor ?i nisipul m?rii. De vreme ce vindec? ?chiopi, surzi, ciungi, ologi ?i tot felul de boli, înc? ?i cele ating?toare de moarte; ?i în scurt a zice, dep?rteaz? toat? neputin?a nevindecat?, numai cu atingerea raclei, care nu înceteaz?, nici nu va înceta s? verse t?m?duiri, cu harul lui Iisus Hristos, Celui ce a pream?rit-o.

Sfintele moa?te ale Cuvioasei Parascheva au fost duse din Epivata în cetatea Tîrnovei, capital? oarecînd a crailor bulgari; apoi s-au str?mutat de aici la Belgrad, ?i de acolo în ora?ul Constantinopol, cum povestesc Eftimie ?i Rafail; asemenea ?i Meletie al Atenei ?i Dositei patriarhul Ierusalimului.

Tot la acela?i loc afl?m ?i povestirea de str?mutare a moa?telor ei din ora?ul Constantinopol aici la Ia?i. Adic?, “Patriarhul Constantinopolului Partenie b?trînul, luînd bani de la domnitorul Moldovei Vasile Lupu ca s? pl?teasc? datoriile Patriarhiei, atîrnînd de zidul Fanarului din Constantinopol sfintele ei moa?te ce se p?zeau de Patriarhie, le-a trimis aici c?tre st?pînitorul Moldovei”. Iat? ce zice Cantemir, domnitorul Moldovei: “Sfînta Parascheva, precum afl?m din c?r?ile biserice?ti, era st?pîn? a satului Epivatelor, pe care apoi l-a cî?tigat Apocavcos, voievodul însu?i st?pînitor Andronic Paleologul. Sultanul Murad al IV-lea a dat voie domnitorului Moldovei, Vasile, s? mute sfintele ei moa?te din biserica patriarhal? a Constantinopolului. Le-a cî?tigat acestea pentru cele multe ?i mari binefaceri ?i slujbe f?cute Sfintei Biserici celei mari; c? din îns??i veniturile sale a pl?tit peste 260 de pungi de aur ce datora ea turcilor ?i cre?tinilor. Îns?, fiindc? la turci este interzis a str?muta mort peste trei mile, afar? de trupul sultanului, a cheltuit peste 300 de pungi la Poarta otoman?, ca s? ia voie pentru str?mutarea sfintelor moa?te ?i ca s? ia porunc? c?tre un Capugiba?a, ca s? le înso?easc? în Moldavia. Toat? povestirea aceasta a str?mut?rii acesteia este zugr?vit? pe peretele de amiaz?zi al bisericii Sfin?ilor Trei Ierarhi, unde se afl? sfintele ei moa?te. Între alte lucruri se înf??i?eaz? acolo ?i Capugiba?a cu ofi?erii lui mergînd la petrecerea sfintelor moa?te”.

Aceast? str?mutare de atunci este descris? ?i de marmura cuvucliului unde sînt a?ezate sfintele moa?te, pe care scrie a?a: “Cu voia Tat?lui, cu binepl?cerea Fiului ?i cu conlucrarea Sfîntului ?i de via?? f?c?tor Duh, a Dumnezeului celui m?rit ?i închinat în Sfînta ?i cea de o fiin?? ?i nedesp?r?it? Treime, binecinstitorul ?i de Hristos iubitorul Ioan Vasile Voievod, cu mila lui Dumnezeu domnitor a toat? Moldavia, fiind rîvnitor ?i ap?r?tor al sfintei credin?e r?s?ritene, dup? dumnezeiasc? îngrijire a str?mutat din Constantinopol cu mult? osîrdie ?i prea mult? dorin?? aceste cinstite moa?te ale Cuvioasei Maicii noastre Parascheva din Tîrnova. Aceast? str?mutare a fost a treia. Iar preasfin?itul ?i fericitul a toat? lumea patriarh Partenie, cu toat? bun?voin?a ?i sfatul Bisericii a trimis aceste sfinte moa?te ca pe o visterie dumnezeiasc?, cu preaferici?ii trei mitropoli?i: Ioanichie al Iracliei, Partenie al Adrianopolei ?i Teofan al Paleon-Patronului, în zilele preasfin?itului Varlaam mitropolitul Sucevei ?i a toat? Moldavia. Iar binecinstitorul ?i de Hristos iubitorul ?i cu mila lui Dumnezeu st?pîn al nostru ?i domnitor a toat? Moldavia, Vasile Ioan Voievod, de acas? ie?ind cu evlavie ?i cu tot sufletul primind aceast? nepre?uit? visterie, potrivit le-au pus ?i le-au p?strat în cea nou? zidit? biseric? a Sfin?ilor Trei Ierarhi ?i ai lumii dasc?li: Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvînt?torul ?i Ioan Gur? de Aur, spre cinstirea ?i m?rirea lui Dumnezeu celui l?udat în Treime ?i spre ve?nic? solire a Preacuvioasei Maicii noastre Parascheva, pentru l?sarea p?catelor sale ?i a tot str?lucit neamul lui. În anul de la Adam 7149 (1641), iar al domniei lui al 8-lea, în 13 iunie; în acela?i an s-a n?scut ?i preaiubit fiul lui, Ioan ?tefan Voievod, c?ruia s?-i dea Domnul zile îndelungate ?i via?? de mul?i ani. Amin”.

Din tradi?ie avem povestiri de multe minuni s?vîr?ite de Cuvioasa în anii dinaintea noastr?, pe care nu s-a sîrguit cineva a le aduna ?i a le publica spre lauda lui Dumnezeu sl?vitorul sfin?ilor S?i; înc? ?i în zilele noastre nu contene?te a face minuni celora ce cu credin?? alearg? la ea. C?ci cî?i neputincio?i au evlavie la sfintele moa?te, alergînd cu credin??, sau din acoper?mintele puse la capul cel sfînt al Cuvioasei luînd ?i purtînd, dobîndesc vindecare. ?i la neploare sau alt? nevoie mare, f?cînd litanie cre?tinii cu sfintele moa?te, nu se lipsesc de cerere. ?i ?i în patria ei Epivata, unde precum se zice casa ei p?rinteasc? a fost pref?cut? în biseric? cu numele ei, ?i în Catedrala Mitropolitan? de la Ia?i, Cuvioasa face multe minuni pîn? ast?zi.

Nenum?rate sînt minunile ?i vindec?rile de boli ce s-au f?cut cu credincio?i care au alergat cu rug?ciuni ?i lacrimi la moa?tele Sfintei Preacuvioasei maicii noastre Parascheva, de-a lungul celor peste trei sute cincizeci de ani de cînd ocrote?te Moldova ?i ?ara noastr?. S? amintim doar cîteva dintre ele, publicate în Patericul românesc, p. 77-84:

Cea mai mare minune a Sfintei Parascheva este îns??i pream?rirea trupului ei cu darul neputrezirii, al vindec?rii de boli ?i al izb?virii de multe nevoi ?i primejdii. Din cauza aceasta a fost luat? ca protectoare de toate ??rile ortodoxe din Balcani. Ba ?i turcii se cucereau de minunile ce se f?ceau cre?tinilor, celor care îi cereau ajutorul cu credin?? ?i evlavie.

O alt? minune care a uimit Moldova ?i ?ara noastr? a fost izb?virea f?r? nici o v?t?mare a moa?telor Sfintei Parascheva din incendiul izbucnit în noaptea de 26 spre 27 decembrie 1888, în paraclisul m?n?stiri Sfin?ii Trei Ierarhi, din Ia?i. C?ci, aprinzîndu-se de la un sfe?nic catafalcul Cuvioasei, s-a topit argintul care îmbr?ca racla, dar lemnul ?i sfintele ei moa?te, de?i erau înv?luite în jeratic, au r?mas întregi ?i nev?t?mate spre înt?rirea credincio?ilor ?i uimirea tuturor. Ca o m?rturie a acestei mari minuni, se p?streaz? pîn? ast?zi racla dogorit? de foc, în care se aflau moa?tele Sfintei Parascheva. Îndat? dup? aceast? minune, moa?tele Cuvioasei au fost str?mutate în noua Catedral? Mitropolitan? din apropiere.

Spre sfîr?itul secolului al XIX-lea, so?ia preotului Gheorghe Late? din comuna R?d??eni-Suceava suferea la cap de o boal? grea ?i incurabil?. Alergînd la Sfînta Parascheva, se ruga cu lacrimi la moa?tele ei ?i-i cerea ajutorul. Apoi i s-a f?cut Sfîntul Maslu ?i s-a reîntors acas?. Noaptea i s-a ar?tat aievea Sfînta Parascheva în haine albe str?lucitoare ?i i-a spus: “Nu mai plînge, c? de acum te faci s?n?toas?!” A doua zi, femeia s-a sculat s?n?toas? ?i l?uda pe binef?c?toarea ei.

În anul 1950, o student? din Ia?i s-a îmboln?vit de leucemie. Bolnava împreun? cu p?rin?ii ei au alergat la Sfînta Parascheva ?i cu multe lacrimi îi cereau ajutor ?i s?n?tate. Dup? dou? luni de rug?ciuni st?ruitoare ?i Sfîntul Maslu, tîn?ra s-a vindecat de aceast? boal? f?r? leac ?i ?i-a continuat studiile.

O femeie dintr-un sat de lîng? Ia?i era greu bolnav?. Fiind internat? pentru opera?ie, s-a rugat mai întîi la Sfînta Parascheva, cerîndu-i, cu credin?? ?i lacrimi, ajutor ?i vindecare. Timp de trei zile dup? internare i s-au f?cut toate analizele. La urm? i-au spus medicii: “Femeie, du-te acas? c? nu ai nimic!”

În anul 1968, de hramul Cuvioasei Parascheva, o cre?tin? din Ia?i preg?tea conserve pentru iarn?. Mama ei o îndemna: “Fat?, s? nu faci una ca aceasta, c?ci ast?zi este ziua Sfintei Parascheva!”. “Mam?, a r?spuns fiica, în fiecare zi este cîte un sfînt, dar eu n-am timp s?-i pr?znuiesc pe to?i!”. Dup? o or? femeia ?i-a trimis copila în ora? s?-i cumpere ceva. Pe strad? a fost lovit? grav de o ma?in? ?i apoi internat? în spital. Mama copilei a alergat a doua zi la Sfînta Parascheva ?i, dup? ce ?i-a recunoscut p?catul, a cerut cu lacrimi iertare ?i salvarea fiicei ei accidentate. Dup? trei zile copila s-a întors s?n?toas? acas?.

Un inginer bolnav de pl?mîni a fost internat în spital pentru opera?ie. Mama sa a mers atunci la moa?tele Cuvioasei Parascheva ?i i-a cerut cu credin?? s?n?tate pentru fiul ei. Timp de dou? s?pt?mîni doctorii au amînat opera?ia. Apoi s-a observat c? leziunile pulmonare s-au vindecat în chip miraculos. Atunci au zis bolnavului: “Domnule inginer, a?i sc?pat de opera?ie. Întorce?i-v? s?n?tos acas?. Este cineva care se roag? lui Dumnezeu pentru dumneavoastr?!”

Unui copil de trei ani ?i jum?tate i s-a oprit brusc graiul. Atunci mama a luat copilul în bra?e ?i a venit s? cear? ajutorul Sfintei Parascheva. Pe cînd se ruga ea cu lacrimi, deodat? copilul a strigat: “Mam?, mam?! Aici este Doamne, Doamne!”. Mul?umind din inim? Prea Cuvioasei Parascheva, mama s-a întors acas? cu copilul s?n?tos.

În anul 1955, doi so?i din Ia?i nu aveau în?elegere în cas?. Într-o sear?, femeia disperat? a p?r?sit c?minul. Zadarnic au c?utat-o so?ul ?i fiica. Apoi copila s-a culcat, iar tat?l ei a alergat la Sfînta Parascheva ?i s-a rugat cu lacrimi s?-i întoarc? so?ia cu bine în familie. Ajungînd so?ul acas?, dup? o or? a b?tut cineva în u??. Era so?ia. Avea chipul palid ?i îngîndurat. “Unde ai fost femeie? Ce ?i s-a întîmplat?” a întrebat-o so?ul. “Diavolul mi-a dat în gînd s? m? sinucid. De aceea m-am a?ezat pe linia trenului aproape de gara Nicolina. Dar la orele opt seara, pe cînd venea un tren cu vitez?, fiica noastr?, îmbr?cat? în alb, a venit la mine, m-a apuncat repede ?i m? arunc? afar? de pe linie. A?a am sc?pat de moarte ?i de osînda iadului. Dup? ce m-am înt?rit pu?in, am mul?umit lui Dumnezeu c? m-a izb?vit de acest cumplit p?cat ?i m-am întors acas?. “Femeie, în seara aceasta la ora opt fiica noastr? era culcat?, iar eu m? rugam pentru tine. Aceea care te-a salvat nu era fiica noastr?, ci îns??i Sfînta Parascheva! S?-i mul?umim ei, c?ci ea te-a sc?pat de aceast? cumplit? ?i dubl? moarte, trupeasc? ?i sufleteasc?”. De atunci este mult? armonie ?i bucurie duhovniceasc? în aceast? familie cre?tin?.

Pe timpul celor dou? r?zboaie mondiale ora?ul Ia?i a fost protejat de bombardamente, iar Catedrala Mitropolitan?, unde se p?streaz? cinstitele moa?te ale Sfintei Parascheva, nu a fost atins? de nici un obuz. C?ci Cuvioasa ocrote?te Moldova ?i ora?ul acesta binecuvîntat, de peste trei sute cincizeci de ani. Spun b?trînii c? osta?ii vedeau noaptea, în timpul r?zboiului, o femeie uria?? îmbr?cat? în alb deasupra Ia?ilor, ocrotindu-l de ocupa?ie ?i bombardamente. A?a ?tie s? ajutePreacuvioasa Parascheva patria ei adoptiv? pentru credin?a poporului nostru binecredincios!

În timpul marii secete din vara anului 1947, cînd mureau oamenii ?i animalele de foame, s-au scos moa?tele Sfintei Parascheva în procesiune prin satele Moldovei. Credincio?i le a?teptau ?i le întîmpinau cu lacrimi de bucurie ?i cu f?clii în mîini. În urm? veneau nori de ploaie bogat? ?i ad?pau p?mîntul. Drept mul?umire credincio?i se rugau ?i în?l?au cîte o troi?? cu icoana Sfintei Parascheva.

Cel mai mult alearg? ?i cer ajutorul Sfintei maicii noastre Parascheva bolnavii, ??ranii, c?lug?rii ?i studen?ii. Mai ales în lunile de examene racla Cuvioasei este plin? de c?r?i, caiete de ?coal? ?i pomelnice. Putem afirma c? moa?tele cele mai iubite de credincio?ii din ?ara noastr? ?i din afar? sînt, f?r? îndoial?, moa?tele Sfintei Parascheva, numit? “cea grabnic ajut?toare ?i mult folositoare”.

M?rturisesc p?rin?ii b?trîni care au fost martori oculari, c?, odat?, de hramul ei, pe cînd oamenii a?teptau la rînd s? se închine la racla Cuvioasei Parascheva, au venit ?i dou? cre?tine b?trîne din Foc?ani. V?zînd lume mult?, au zis preotului de la racl?: “P?rinte, d?-ne voie s? ne închin?m la Cuvioas? f?r? s? mai st?m la rînd ?i s?-i punem sub cap aceast? pern? nou? pe care i-am adus-o de acas? drept mul?umire pentru ajutorul ce ni l-a dat”. “Dumnezeu s? v? binecuvînteze, cre?tinelor, a zis preotul. Merge?i ?i v? închina?i!”. În clipa aceea preo?ii ?i credincio?ii au v?zut un lucru sfînt ?i cu totul minunat. Cuvioasa ?i-a ridicat singur? capul, iar dup? ce femeile i-au pus perna adus? ?i s-au închinat, Sfînta Parascheva ?i-a l?sat iar??i capul pe c?p?tîi ca mai înainte. Iat? cît de mult iube?te Preacuvioasa pe cei ce se roag? lui Dumnezeu ?i sfin?ilor Lui cu smerenie ?i credin??.

Sfînta Parascheva de la Ia?i se bucur? în ?ar? de un cult deosebit, mai mult decît to?i ceilal?i sfin?i care au moa?te în România. În fiecare zi la Catedrala Mitropolitan? din Ia?i, de diminea?? pîn? seara tîrziu, se face un mic pelerinaj continuu, cu credincio?i de toate vîrstele ?i din toate locurile, veni?i la rug?ciune. În mod deosebit, în s?rb?tori, în posturi ?i în fiecare vineri, considerat? ziua Cuvioasei Parascheva, vin mul?i credincio?i ?i se închin? la racl? cu credin??, aducînd flori, daruri ?i îmbr?c?minte pe care le ating de racla Cuvioasei pentru a dobîndi ajutor, s?n?tate ?i binecuvîntare.

Dar cea mai mare zi de pr?znuire din tot anul este ziua de paisprezece octombrie, patronul Sfintei Parascheva, cînd are loc unul din cele mai mari pelerinaje ortodoxe din ?ara noastr?, la care particip? închin?tori de la sate ?i ora?e, din toate col?urile ??rii. În aceast? zi are loc un adev?rat pelerinaj bisericesc na?ional, care dureaz? pîn? la trei zile. Înc? din ajun se scot în fa?a Catedralei moa?tele Sfintei Parascheva ?i timp de dou? zile ?i dou? nop?i credincio?ii stau la rînd pentru închinare.

În seara zilei de paisprezece octombrie, praznicul Cuvioasei se încheie cu o mi?c?toare procesiune în jurul Catedralei, avînd în frunte pe Mitropolitul Moldovei, care, împreun? cu clericii ?i credincio?ii, cu lumîn?ri în mîini poart? racla cu moa?tele sfintei, în sunetul clopotelor ?i al frumoaselor cînt?ri biserice?ti. Dup? aceea se a?az? moa?tele în biseric? la locul lor, se cînt? paraclisul Sfintei Parascheva, apoi fiecare se întoarce la ale sale cu bucuria marelui praznic în suflet ?i cu mîngîierea Duhului Sfînt în inim?. Cu ale c?rei sfinte rug?ciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie?te-ne pe noi. Amin!

SfantaParascheva.com

Sf. Cuvios Parinte Onufrie

admin — Mon, 03 Sep 2007 12:04:17 +0000

In sfinti cinstim indumnezeirea naturii umane, iubirea lui Dumnezeu fata de ei.
Esenta vietii sfintilor si a cinstirii lor nu poate fi mai bine exprimata decat aratandu-se ca intotdeauna este vorba de faptul ca Dumnezeu se manifesta ca Duh Sfant in chip minunat in sfintii Sai: “Minunat este Dumnezeu intru sfintii Sai. (Ps.67, 36).

Sfintenia crestina este un lucru mare si greu, dar ea nu este peste putinta crestinului, si dovada aceasta este dintru inceput facuta: cei dintai crestini se numeau Sfinti (FA 9, 15,52), si traiau ca sfintii.
Istoria isihasmului si monahismului romanesc are multe pagini de aur. Nume de mari cuviosi ai tarii noastre, au fost inscrise in Cartea Vietii, spre lauda Preasfintei Treimi: Sfantul Daniil Sihastrul de la Voronet, Sfantul Paisie de la Neamt, Sfantul Cuvios Vasile de la Poiana Marului si altii multi si nestiuti, pana in zilele noastre.
Calugarii si egumenii manastirii Vorona, au lasat si ei file deosebite in istoria monahismului “sporind rostul “spiritual al manastirii. intre acesti numerosi parinti care au sfintit pamantul in jurul manastirii noastre, la loc de cinste se afla Sf.Cuv. ONUFRIE, considerat cel mai mare sihastru de pe meleaguri botosanene. Care pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, si-a legat numele de manastirea Vorona.

Succint, vor fi relatate evenimentele care au marcat viata Sfantului Onufrie, cat si a celor de dupa trecerea sa la cele vesnice. in anul 1749 era guvernator al unei provincii din Rusia, apoi datorita persecutiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit in Moldova, unde s-a calugarit, petrecandu-si tot restul vietii in cea mai adanca cugetare duhovniceasca. in anul 1763, l-a cunoscut pe Sf. Paisie la manastirea Dragomirna. La 7 martie 1774, cuviosul Onufrie a fost imbracat in schima mare de staretul Paisie, la Dragomirna. Cuviosul Onufrie a intretinut o bogata corespondenta cu staretul Paisie. Din aceasta corespondenta ne-a parvenit doar o scrisoare datata 6 iunie 1776 de la Secu. Restul corespondentei dintre staretul Paisie si soborul manastirii Vorona, implicit si cu schimnicul Onufrie a fost descoperit in anul 1931 la manastirea Rila, in Bulgaria.
Sf. Cuvios Onufrie a avut si-a dus viata pustniceasca in codrii din jurul schitului Sihastria Voronei, intr-o pestera din malul Bahluiului, nu departe de izvoare, unde s-a nevoit 25 de ani in desavarsita ascultare, in tacere si neincetata rugaciune.
A avut si preocupari carturaresti, copiind un numar de opere ale Sf. Parinti, dupa traducerile si redactarile staretului Paisie.
Sf. Cuvios Onufrie este considerat ctitorul duhovnicesc al manastirii Sihastria Voronei, lucru confirmat de PS Arhiereu Chesarie Sinadon (1789-1888), intr-un “Cuvant de indemn la ajutorarea zidirii Sahastriei Voronii “.

Numele Cuviosului Onufrie ajunsese cunoscut alaturi de numele marelui Paisie, pana in centrul Rusiei, intarire data de ierom. rus Partenie care calatoreste prin Moldova in prima jumatate a secolului al XIX-lea.
Invrednicindu-se de darul preotiei, cuviosul Onufrie era slujitor ales al celor sfinte si duhovnic al multor sihastri din padurile Voronei.
Savarsind calatoria acestei vieti si cunoscand dinainte sfarsitul sau, si-a dat fericitul sau suflet in bratele lui Hristos in primavara anului 1789, la 29 martie, in zilele sarbatorii invierii Domnului.
Dupa unele semne si minuni savarsite de Sf.Cuvios Onufrie, in anul 1846 i-au fost dezgropate osemintele sfinte, care pana in ziua de astazi se pastreaza in manastirea Sihastria Voronei.

Demn de remarcat este faptul ca sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie, si-au pastrat culoarea atat de clar de peste 150 de ani, cat si faptul ca ele raspandesc un miros placut, asemenea Sfantului si Marelui Mir. Existenta lor tainica si purcederea lor in timp pana in zilele noastre, constituie o marturie in plus a sfinteniei lui. Toate aceste conditii de fond, au dus la crearea unui cult local al Sfantului. PF Teoctist, afirma ca in perioada vietuirii in obstea schitului Sihastria Voronei, se faceau rugaciuni si procesiuni cu sfintele oseminte ale Cuviosului Onufrie de ziua hramului “Buna Vestire”, cu ocolirea bisericii in cantari si in glasul clopotelor.

Manastirea Sihastria Voronei

Sf. Martiri Brancoveni

admin — Wed, 15 Aug 2007 14:02:17 +0000

La 15 August 1714 la Constantinopol Voievodul Tarii Românesti, CONSTANTIN BRÂNCOVEANU, împreuna cu fiii sai, CONSTANTIN, STEFAN, RADU si MATEI – si cu ginerele sau, visternicul Ianache Vacarescu, una din cele mai cumplite tragedii pe care le-a cunoscut istoria României au primit cununa muceniciei.

La doua secole de la moartea martirica a Sf. Martiri Brancoveni, la 15 August 1914, Mitopolitul Primat dr. Conon Aramescu a savarsit primul parastas oficial la mormantul Voievodului. A doua pomenire oficiala s’a facut la 21 Mai 1934, cand sicriul cu moastele sale a fost depus in catedrala patriarhala, iar dr. Miron Cristea, Patriarhul de atunci, a savarsit un parastas in prezenta Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane si a Familiei Regale. A treia comemorare oficiala a avut loc la 29 Octombrie 1988 – la implinirea a trei secole de la urcarea sa pe tron – printr’o slujba de pomenire oficiata de ierarhi si preoti in frunte cu P. F. Patriarh Teoctist. La 20 Iunie 1992 Biserica Ortodoxa Romana a canonizat pe Martirii Brancoveni, stabilindu-le zi de pomenire la 16 August (pentru a nu coincide cu praznicul Adormirii Maicii Domnului). In zilele de 15-16 August 1992 au avut loc la Bucuresti si Hurezi-Valcea ceremoniile proclamarii canonizarilor Sf. Martiri Brancoveni, in prezenta membrilor Sf. Sinod, in frunte cu P. F. Patriarhul Teoctist, si a mii de credinciosi, care-si exprimau respectul si recunostinta pentru singurul Domnitor Roman care a preferat moartea martirica fata de alternativa trecerii la mahomedanism. Acum ne putem pleca genunchii si aprinde o lumanare de ceara curata la mormantul Voievodului-Martir Constantin Brancoveanu de la biserica Sf. Gheorghe-Nou din Bucuresti, exemplu de credinta dusa pana la jertfa.

Situatia politico-militar a internationala de la sfarsitul secolului al XVII – lea

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea situatia internationala era deosebit de complexa. Rivalitatea dintre Franta si Habsburgi a determinat pe Ludovic al XIV-lea sa caute sa mentina relatii bune cu statele din rasaritul Europei – Imperiul Otoman, Polonia, dar si cu nobilimea maghiara, in incercarea de a le atrage impotriva Vienei. Catastrofa militara a otomanilor la Viena, in 1683, a permis austriecilor sa initializeze o politica de expansiune catre Ungaria si sud_estul Europei. Atat Habzburgii, cat si Polonia, au manifestat dorinta clara de a controla inclusiv tarile ramane.

Situatia Tarilor Romane la sfarsitul secolului al XVII-lea

Obligata la o politica de defensiva Poarta a incercat sa-si intareasca controlul asupra Tarilor Romane. In fata crizei puterii otomane domnii romani au promovat o politica antiotomana, in incercarea de a mentine fiinta statala si a respinge dorintele Marilor Puteri de a partaja spatiul romanesc. Politica lor de echilibru a urmarit obtinerea libertatii de miscare si inlaturarea suzeranitatii otomane. Dupa ce institutia domniei fusese la discretia boierimii si a gruparilor sale, in aceasta perioada se remarca tendinta de intarire a autoritatii domnesti. Afirmarea in rasaritul Europei a Rusiei, ca mare putere, i-a determinat pe unii voievozi munteni si moldoveni sa intrevada in aceasta un sprijin impotriva turcilor, stabilind contacte diplomatice cu noua putere, in speranta unui ajutor eficace.

Inscaunarea si programul de consolidare a domniei lui Constantin Brancoveanu

In 1688 a fost ales domn al Tarii Romanesti marele boier Constantin Brancoveanu, fiul lui Papa Brancoveanu si al Stancai Cantacuzino. Stralucit politician, diplomat si om de cultura, Constantin Brancoveanu a desfasurat, dupa expresia lui Nicolae Iorga, ”o politica de cumpatare, dar practica; putin stralucitoare, dar foarte folositoare“.

El a desfasurat o politica interna ce a cuprins intreg spatiul romanesc. Principalele directii ale politicii sale au fost:

• intarirea rolului domniei;

• reorganizarea sistemului fiscal;

• promovarea de relatii stranse cu Moldova si Transilvania.

Constantin Brancoveanu a continuat politica traditionala a voievozilor romani, sustinand Biserica Ortodoxa, moral si material, prin construirea de lacasuri de cult, inzestrarea lor cu danii, tiparirea cartilor de invatatura crestina.

Desfasurarea razboiului curtilor i-a impus domnului muntean o politica abila, ajutand romanii din Transilvania, dar si mentinand echilibru intre Habsburgi si Poarta.

Datorita ”politicii pungilor cu aur“ ce erau trimise otomanilor, Constantin Brancoveanu a fost intarit in scaun succesiv in 1696, 1698, 1700 si 1704 de catre Imperiul Otoman.

Politica de echilibru pe plan extern

Politica externa, desfaturata cu multa pricepere de catre Constantin Brancoveanu, a transformat Tara Romaneasca intr-un factor activ pe plan european, ale carui servicii diplomatice erau cautate in epoca.

Constantin Brancoveanu a manevrat cu abilitate intre puterile europene, mai ales odata cu aparitia de noi concurenti – Habsburgii si Rusia, in cursa pentru controlul politic al sud-estului Europei. Axul principal al politicii sale a fost mentinerea in permanenta a unor raporturi bune cu Poarta, garantate cu pungile cu bani, pentru pastrarea statutului politico-juridic deosebit al Tarilor Romane, intr-o epoca de permanente framantari si rupturi teritoriale.

Relatiile cu tarile europene

Desi, la inceputul domniei, relatiile cu Habsburgii au fost incordate, Brancoveanu nesemnand tratatul de alianta initiat de predecesorul sau, mai apoi ele s-au imbunatatit.

Constantin Brancoveanu a incercat sa evite cu orice pret transformarea tarii in teatru de razboi sau anexarea ei la Imperiul Habsburgic.

Franta a actionat prin intermediul ambasadorilor sai la Poarta pentru discreditarea voievodului roman.

Constantin Brancoveanu a intensificat legaturile cu Rusia, prin schimbul de solii si corespondenta, incercand astfel o contrapondere la amenintarea otomana si austriaca.

In anul 1689 s-a semnat tratatul cu Habsburgii , prin care se recunoaste individualitatea Tarii Romanesti, dar si inchinarea sa formala.

Deoarece nu s-a putut aplica, trupele imperiale au intrat in Tara Romameasca, ocupand Craiova, Pitesti, Targoviste, Campulung si Bucuresti. Cu sprijinul tatarilor, Constantin Brancoveanu le-a alungat si infrant in vara anului 1690, la Zarnesti, langa Brasov.

Relatiile cu Polonia nu s-au materializat prin incheierea unei aliante datorita conditiilor propuse de Constantin Brancoveanu , practic de neacceptat de catre poloni.

In razboiul ruso-turc din 1710-1711, Constantin Brancoveanu a adoptat o politica de expectativa, concentrandu-si fortele in tabara de la Urlati, langa Ploiesti, pentru a vedea in ce parte se indreapta victoria. Un grup de boieri, in frunte cu Toma Cantacuzino, antrenand cavaleria, a trecut insa de partea rusilor, participand la cucerirea Brailei.

Mazilirea lui Constantin Brancoveanu

Desi Brancoveanu a facut mari eforturi pentru a convinge pe otomani ca gestul lui Toma Cantacuzino nu a exprimat vointa sa, o noua acuzatie s-a adaugat la adresa voievodului. La 25 Martie 1714, Voievodul Constantin Brancoveanu este mazilit de turci, dus cu familia la Istambul si inchis in temnita Edicule (Sapte Turnuri). Pana in vara va fi torturat continuu pentru a marturisi unde-si avea banii, turcii numindu-l “Altan Bei” (Printul Aurului). Dupa torturi cumplite i-au smuls semnatura pentru aurul depus la Venetia.

La 15 August 1714, de Sf. Maria Mare, cand implinea 60 de ani, iar Doamna Maria isi serba onomastica, Constantin Brancoveanu a fost dus la locul de osanda Ialy Chisc (Chioscul Marii). Erau prezenti sultanul Ahmed al III-lea, marele vizir Gin Ali, reprezentantii “crestinatatii apusene – Franta, Anglia, Imperiul Habsburgic, Rusiei – care nu refuzasera invitatia chiar in ziua de Sf. Maria” (Nicolae Iorga), alaturi de numerosi privitori. Li s’a ingaduit sa-si faca o ultima rugaciu-ne, dupa care sultanul le-a oferit viata daca trec la mahomedanism. Del Chiaro noteaza raspunsul demn al Voievodului “Imparate ! Averea mea, cat a fost, tu ai luat-o, dar de legea mea crestina nu ma las ! In ea m’am nascut si am trait, in ea vreau sa mor. Pamantul tarii mele l-am umplut cu biserici crestinesti si, acum, la batranete, sa ma inchin in geamiile voastre turcesti ? Nu, Imparate ! Mosia mi-am aparat, credinta mi-am pazit. In credinta mea vreau sa inchid ochii, eu si feciorii mei”. Apoi si-a incurajat fiii astfel : “Fiilor, aveti curaj ! Am pierdut tot ce aveam pe lumea aceasta pamanteasca. Nu ne-au mai ramas decat sufletele, sa nu le pierdem si pe ele, ci sa le aducem curate in fata Mantuitorului nostru Iisus Hristos. Sa spalam pacatele noastre cu sangele nostru !” Sultanul a dat semnalul executiei. Primul fu decapitat visternicul Ianache Vacarescu, apoi cei patru fii ai Domnului : Constantin, Stefan, Radu si micutul Matei (11 ani).

Inmarmurit de durere, Domnul murmura : “Doamne, fie voia Ta”, dupa care i s’a taiat si lui capul. Nicolae Iorga nota : “La capatul celei mai zguduitoare tragedii, ce n’are pereche in analele sangeroase ale sultanilor de odinioara, numai atunci s’a pus capat celor mai strasnice clipe pe care le poate suferi vreodata un suflet omenesc. Capul Domnului nu s’a putut dezlipi de trup, la lovitura nedibace, poate miloasa, a calaului, si, gramada, trupul batranului parinte a cazut in tarana udata de sangele tuturor copiiilor sai”. Cele sase trupuri decapitate au fost aruncate in apele Bosforului, iar capetele “purtate in prajini” pe ulitele cetatii, au fost infipte la o poarta a Seraiului si tinute acolo trei zile, dupa care au fost aruncate in mare. Crestinii piosi au pescuit trupurile si le-au inmormantat, pe ascuns, in biserica Adormirii Maicii Domnului din insula Halchi.

Daca s-ar fi lepadat de Hristos si de credinta ortodoxa, toti s-ar fi salvat si, poate, Brancoveanu si-ar fi recapatat si tronul. Acestea s-au petrecut in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, 15 august 1714, in ziua in care domnitorul implinea 60 de ani, iar doamna Marica ar fi trebuit sa-si serbeze ziua numelui. Necredinciosii au aruncat trupurile martirilor in mare. Crestinii din Constantinopol, rugati de Doamna Marica, le-au pescuit trupurile si le-au ingropat in insula Halki din Marea Marmara, in Biserica manastirii Maicii Domnului. Doamna Marica a adus pe ascuns corpul domnitorului la Bucuresti si 1-a inmormantat in biserica Sf. Gheorghe, ctitoria sa, insemnand locul pe candela de argint de deasupra mormantului. Pe piatra de deasupra mormantului n-a scris nimic, pentru ca turcii sa nu afle si sa profaneze mormantul.

Osemintele Voievodului-Martir au fost aduse in tara de sotia sa, Doamna Maria, in 1720 si ingropate pe ascuns in biserica Sf. Gheoghe-Nou din Capitala. Mormantul a fost acoperit de o placa de marmora alba, fara nume, iar identificarea s’a facut dupa descoperirea, in 1914, a unei candele de argint cu inscriptia : “Aici odihnesc oasele fericitului Domn, Io, Constantin Brancoveanu Basarab Voievod”. Cronica vremii ni-l descrie pe Brancoveanu ca un “Domn pravoslavnic, cu dragoste si ravna crestina. Credinta, acest sentiment sublim, i-a calauzit intreaga viata si i-a fost sprijinul cel mai puternic in ceasul crancen al mortii. El a lasat in sufletul poporului amintirea unui domn crestin bun si drept, iar in arta operele create in epoca sa arata ca deasupra suferintelor zilnice si a pericolelor neintrerupte, gandul lui stia sa se elibereze si sa urce la Dumnezeu, purtat de aripile curate ale credintei”.

CUVIOASA TEODORA DE LA SIHLA

admin — Mon, 06 Aug 2007 16:19:57 +0000

In calendarul ortodox se intalnesc foarte multe nume de femei cuvioase, care prin viata lor aleasa au bineplacut lui Dumnezeu, oferind, in acelasi timp, o frumoasa pilda vrednica de urmat pentru alte femei crestine. De har dumnezeiesc s-au invrednicit cuvioasele Maria Egipteanca, Pelaghia, Xenia, Eufrosina, Teodosia si multe altele. Un loc aparte in randul credincioaselor cu viata aleasa si bineplacuta lui Dumnezeu il ocupa cuvioasa Teodora de la schitul Sihla, din Muntii Neamtului.

Traditia pastrata de-a lungul vremii spune ca s-a nascut in jurul anului 1650, deci in vremea domniei lui Vasile Voda Lupu si a pastoririi mitropolitului Varlaam, in satul Vanatori, de langa Targu Neamt. Era fiica lui Stefan Joldea armasul de la Cetatea Neamtului, dregator domnesc incredintat cu paza cetatii, unde se afla ascuns tezaurul tarii, si cu paza temnitei de acolo. A fost crescuta de parinti in frica de Dumnezeu si dragoste de neam, in atmosfera de inalta viata duhovniceasca a manastirilor si schiturilor din imprejurimi: Neamt, Secu, Sihastria, Agapia si altele.

Copila fiind, peste familia ei se abate o mare nenorocire, prin moartea singurei sale surori. Desi voia inca de atunci sa se retraga cu totul din lume, la o manastire, parintii au induplecat-o, ca la vremea potrivita, sa se casatoreasca cu un tanar, aflat tot in slujba cetatii Neamt. Dupa cununie, a plecat in casa sotului ei, originar din “partile de jos” ale tarii Moldovei, se pare din Ismail. A trait mai multi ani cu sotul ei, dar Dumnezeu i-a harazit o grea incercare, aceea ca nu avea copii. Dupa o vreme au trecut la cele vesnice si parintii ei, incat Teodora a ramas singura pe lume, impreuna cu sotul ei. Era firesc ca gandul ei din anii tineretii de a-si inchina intreaga viata slujirii lui Hristos sa o urmareasca din nou. drept aceea, s-a inteles cu sotul ei ca sa intre amandoi in cate o manastire.

Traditia spune ca Teodora – pe cand avea aproape 30 de ani – a intrat in manastirea Varzaresti, in Muntii Buzaului, unde vietuiau vreo 30 de maici, sub indrumarea egumenei Paisia, care a luat-o pe langa sine, ca ucenica. Iar fostul ei sot a intrat dupa o vreme in manastirea Poiana Marului, din aceeasi zona, fiind calugarit sub numele Elefterie si apoi hirotonit ieromonah.

Tanara calugarita a inteles de la bun inceput sa respecte intru totul pravila vietii calugaresti, in primul rand asa numitele “sfaturi evanghelice”, proprii cinului calugaresc, adica saracia de buna voie, ascultarea, curatia trupeasca si sufleteasca. “Si se facea tuturor pilda de ascultare, de lepadare de sine, de curatie a vietii, de slujire. Se indulcea mult atat cu cele sapte laude, cu dumnezeiasca Liturghie, cat si cu rugaciunea din chilie, cu citirea cartilor sfinte si cu impartasirea Sfintelor Taine, hranindu-se cu painea cea vie a Trupului si Sangelui Mantuitorului”. Asa ne infatiseaza chipul ei duhovnicesc unul din teologii de azi care i-a cercetat viata si nevointele (Pr. Constantin Galeriu, in vol. Sfinti romani si aparatori ai legii stramosesti, Bucuresti, 1987, p. 434).

Dupa cativa ani, egumena Paisia, cu o parte din maici, intre care si Teodora, parasesc, in mare graba, manastirea Varzaresti, fiind nevoite sa se ascunda in munti, in locuri retrase si tainice, din pricina unor osti straine, de turci, poate si de tatari, care pustiau tara, pradau pe locuitori de bunurile lor, iar pe altii ii luau in robie. Undeva in partile de sud ale Muntilor Vrancei, au ridicat un mic altar pentru rugaciune si cateva chilii. Dupa putina vreme, egumena Paisia, inaintata in varsta si obosita de atatea nevointe si necazuri, a fost chemata la Domnul, iar Teodora, cu celelalte maici, i-au continuat stradaniile calugaresti.

Dupa aproape zece ani de aspre nevointe in acest loc, Cuvioasa Teodora s-a indreptat spre Muntii Neamtului, spre locurile minunate ale copilariei. Dorind sa petreaca si aici aceeasi viata de pustnicie, a cerut binecuvantarea egumenului Varsanufie de la Sihastria Secului – un schit care luase fiinta in jurul anului 1650 – ca sa se aseze in locurile sihastresti din apropiere. Acesta o indruma sa petreca timp de un an in padurile Sihlei, pe atunci locuri retrase si salbatice, in care traiau sihastri de neam roman din vremuri indepartate, cum ne arata cateva nume de locuri: Sihastria ieromonahului Pavel, Chiliile lui Iosif, Poiana lui Daniil, Poiana Trapezei, Poiana Sihlei si altele. Cuvioasa Teodora a intalnit acolo un batran sihastru, care i-a oferit chilia lui de sub stancile uriase ale Sihlei, iar el si-a cautat un adapost si mai tainic in alta parte.

De acum inainte, incepe o noua perioada in viata Cuvioasei Teodora, de rugaciune neincetata si de traire cu adevarat pustniceasca. Hrana i-o oferea numai padurea (bureti, urzici, mure, afine) sau cele ce-i dadeau calugarii de la Sihastria ori putinii credinciosi care se abateau prin acele locuri retrase. Uneori o vizita ieroschimonahul Pavel din aceeasi obste monahala, care venea sa cerceteze pe sihastri si sa-i impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului. In felul acesta, viata ei inainta mereu pe scara virtutilor, de care scria Sfantul Ioan Sinaitul sau Scararul.

Spune tot traditia ca navalind osti turcesti in Moldova si ajungand pana in tinuturile Neamtului, multe calugarite s-au refugiat in munti. Unele din ele au ajuns pana la chilia Cuvioasei Teodora, pe care au aflat-o in rugaciune. Ascultandu-le necazurile, le-a oferit chilia ei, iar ea s-a retras intr-o pestera, unde era si mai greu de ajuns din pricina salbaticiei locurilor. Este cunoscuta pana azi sub numele de “Pestera Sfintei Teodora”, aratand tot ca acum trei veacuri: o incapere boltita, inlauntrul unei stanci uriase, iar alaturi era o stanca lata si putin ridicata care ii slujea ca vatra si ca masa. Se spune ca Teodora ar fi trait aici vreme de 20 de ani, poate chiar mai mult.

In legatura cu sfarsitul ei, se spune ca egumenul schitului Sihastria ar fi observat, mai multe zile in sir, cateva pasarele care intrau pe fereastra in trapeza, de unde luau faramituri de paine si poame, apoi zburau la munte, inspre Sihla. Doi ucenici, randuiti de egumen, au pornit pe calea aratata de pasari, ajungand pana catre varful muntelui. Acolo un frate s-a urcat intr-un brad, de unde a izbutit sa o zareasca pe Cuvioasa Teodora. I-a chemat la ea si le-a spus ca se roaga de 40 de zile ca Dumnezeu sa-i trimita un duhovnic caruia sa-i marturiseasca pacatele si sa o impartaseasca inainte de a muri. I-a rugat sa-i spuna egumenului ultima ei dorinta, aceea de a-i trimite pe ieromonahul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie cu Sfanta Impartasanie. Cei doi ucenici s-au intors in manastirea lor, vestind egumenului cele ce au descoperit in pestera Sihlei, cat si dorinta Cuvioasei de a-i trimite pe cei doi monahi pe care ea insasi ii numise. A doua zi, potrivit dorintei sale, ieromonahul Antonie, ierodiaconul Lavrentie si cei doi ucenici s-au indreptat spre pestera. In fata duhovnicului Antonie, Teodora si-a marturisit toate pacatele vietii, primind cuvenita dezlegare, fiind impartasita cu Trupul si Sangele Domnului. Dupa acestea, impacata cu Dumnezeu si cu semenii, privind la cer a rostit cuvintele: “Slava Tie, Doamne, pentru toate” si a adormit intru nadejdea invierii si a vietii celei vesnice.

La vremea potrivita, i s-a facut slujba inmormantarii, chiar in pestera, fiind de fata si alti vietuitori din obstea schitului Sihastria, impresionati cu totii de cele intamplate.

Vestea despre viata ei evlavioasa si nevointele sale duhovnicesti s-a raspandit curand in manastirile si satele Moldovei, incat mult calugari si credinciosi veneau la mormantul ei si in locul nevointelor sale de ani indelungati. Se spune ca si fostul ei sot, acum ieroschimonahul Elefterie, care traia la schitul Poiana Marului, ar fi venit aici ca sa se incredinteze daca este vorba de fosta lui sotie. Convingandu-se de acest lucru, s-a hotarat sa ramana pentru restul vietii la schitul Sihastria, in apropiere de Sihla, unde a mai trait vreo zece ani.

Dupa un timp, prin anii 1725-1730, intru pomenirea nevointelor Cuvioasei Teodorea, s-a ridicat schitul Sihla, cu o biserica de lemn, avand hramul Schimbarea la Fata, care dainuieste – cu unele imbunatatiri – pana in ziua de azi, precum si cateva chilii in jur.

Cinstitul ei trup a ramas in pestera pana prin anii 1828-1834, in timpul unei ocupatii rusesti a Principatelor Romane, cand a fost dus in cunoscuta manastire Lavra Pecerska din Kiev. Se spune ca ar fi si azi acolo, intr-o racla cu inscriptia: “Cuvioasa Teodora din Carpati”.

Evlavia populara a considerat-o, curand dupa moarte, ca o adevarata “sfanta”, ca o “cuvioasa” odraslita din neamul nostru. Ne incredinteaza de acest lucru si doi scriitori moldoveni de la sfarsitul veacului trecut. Primul este prozatorul Calistrat Hogas care, in cunoscuta sa lucrare Pe drumuri de munte, scria: “Frumoasa Sfanta Teodora, legendara anahoreta a locurilor acestora, se infatisa inchipuirii mele ca o a doua Marie din Egipt, cu viata bantuita de aceleasi nenorociri, tot ca si ea. Sfanta Teodora se lepadase, poate, de placerile imbatatoare ale lumii acesteia, multumindu-se, in cele din urma, cu crapatura umeda a unei stanci, in locul palatelor aurite unde luxul si desfraul domneau cu rasfatare…”.

Iar poetul Nicolae Beldiceanu scria aceste versuri:

“Iesind din noaptea pietrei, cu ochiul obosit,
Deodata vezi o stanca, cu varful ruginit,
E vatra suferintei, e pestera in care
Martira Teodora aflat-a alinare.
Aici sfanta femeie, ducand un aspru trai,
Vedea prin rugaciune minunile din rai…”

Deci, constiinta despre “sfintenia” vietii ei s-a transmis din neam in neam pana in zilele noastre. Drept aceea, in sedinta sinodala din 20 iunie 1992, Cuvioasa Teodora de la Sihla a fost trecuta in randul sfintilor, pomenirea ei urmand sa se faca in ziua de 7 august. Sa ne rugam acestei “alese” a lui Hristos zicand: “Cele pamantesti parasind si frigul cel aspru al pustniciei in pesterile schitului Sihla asupra ta luand, te-ai facut mireasa a lui Hristos, fericita Teodora. Cu rugaciunea pe ingeri ajungand, cu postul si lacrimile de diavoli arzand, ai biruit slabiciunea firii omenesti si pe multi sihastri din Carpati intrecand, la cele ceresti te-ai mutat, lasandu-ne noua mangaiere pestera si pilda vietuirii. Sfanta, Preacurata Teodora, roaga-te lui Dumnezeu sa ne mantuiasca sufletele noastre”. (Troparul sfintei, glas 8 ).

Pr. Prof. Dr. Mircea Pacurariu

* “Sfinti daco-romani si romani”, Editura Mitropoliei Moldovei si Bucovinei, Iasi, 1994, pag. 85-89.

Crestinism-Ortodox.ro

Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul

admin — Thu, 22 Jun 2006 08:36:06 +0000

Nascut la Bucuresti in 1765, Sfantul Ierarh Grigorie Dascalul a fost mitropolit al Tarii Romanesti intre anii 1823-1834. Dupa ce a studiat la renumite scoli din Bucuresti, a ajuns ucenic al Sfantului Paisie Velicicovschi, fiind calugarit la Manastirea Neamt.

Dornic de desavarsire, la indemnul Sfantului Paisie, tanarul monah Grigorie vietuieste o perioada de timp la Sfantul Munte Athos. Revenind in tara, se asaza la manastirea Caldarusani, asezamant monahal reorganizat de Sfantul Cuvios Gheorghe, staretul manastirilor Cernica si Caldarusani.

In anul 1823, Sfantul Grigorie a fost chemat la Bucuresti de domnitorul Grigorie Dimitrie Ghica, fiind ales mitropolit al Tarii Romanesti. Ca arhipastor, mitropolitul Grigorie Dascalul a desfasurat o neobosita activitate pastoral-misionara si social-culturala, numind ierarhi in scaunele episcopale de la Arges, Ramnic si Buzau si intemeind scoli teologice in fiecare dintre aceste centre eparhiale.
Intreaga viata si lucrare a mitropolitului Grigorie in slujba Bisericii a fost un exemplu de sfintenie si de iubire jertfelnica pentru pastoritii sai de sprijinul sau material beneficiind numerosi saraci, vaduve, orfani oferind hrana, adapost si carti de invatatura. La moartea sa au ramas o multime de carti pregatite spre a fi oferite in dar scolarilor.
Activitatea Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul in scaunul de mitropolit al Tarii Romanesti a fost intrerupta de catre administratia rusa instaurata in Principatele romane, fiind exilat timp de peste patru ani la Chisinau, Buzau si Caldarusani.
Sfantul Ierarh Grigorie s-a ingrijit, in mod special, si de restaurarea catedralei mitropolitane din Bucuresti, precum si de traducerea si tiparirea in limba romana a Vietilor Sfintilor, pe care le considera “atat de folositoare pentru formarea duhovniceasca si luminarea sufletelor credinciosilor”.
Pentru viata, activitatea si stradania sa duhovniceasca, Sfantul Ierarh Grigorie a ramas in istoria Bisericii si a poporului roman drept cel mai de seama intaistatator al scaunului mitropoliei Tarii Romanesti din secolul al XIX-lea, fiind cunoscut cu supranumele de “Dascalul”.

sursa CrestinOrtodox.RO

Sfantul si Slavitul Mare Mucenic Ioan cel Nou

admin — Sat, 13 May 2006 11:31:47 +0000

…la Suceava din anul 1402 – aduse de Iosif I Musat, fost episcop de Cetatea Albasi la dorinta fierbinte a binecredinciosului voievod al Moldovei, Alexandru cel Bun – cunoscand ca sfintele moaste sunt cea mai de pret comoara a unei tari…)

Poporul roman, prin grija, ajutorul si mila lui Dumnezeu, a strabatut un drum lung in multimilenara sa existenta, drum strajuit de voievozi viteji care isi aparau tara cu spada duhului crestin si cu sabia in mana, ajutati de curteni si razesi, gospodari si tarani rabdatori, care avand o aprinsa credinta si nadejde in ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, ardeau plini de dragoste nestinse lumanari si tamaie in jurul raclelor sfintilor, pentru multele lor cereri de alinare si intarire in virtutea crestina.

Aici in Dulcea Bucovina, unde sunt insemnele ilustrelor modele de statornicie virtute si frumos, care au tinut vie si curata flacara de traditionala si sfanta evlavie romaneasca spre care ne intoarcem mereu spre ai invata cadentele grave, inca din zorii constituirii statului feudal romanesc Moldova, se poate vorbi de cinstirea moastelor Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou, a carui mucenicie s-a petrecut pe teritoriul Moldovei si care pentru multe veacuri au fost si vor fi speranta si sprijin acestei tari crestine.

Cine a vazut lumina lumii pe pamantul binecuvantat al tarii noastre, cine a sorbit lectiile noastre de istorie, cine a ascultat glasul codrilor nostri plini de mireasma divina in care firea inconjuratoare cu trairea intensa a sihastrilor se contopeau dand slava lui Dumnezeu, cine a ascultat dangatul de chemare al clopotului de la Putna ori de la Manastirea Sf. Ioan cel Nou din Suceava, nu poate decat sa fie indemnat sa-si plece cat mai des, cu smerenie genunchii sufletului si ai trupului, in fata raclei cu Sfintele moaste ale Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava.

In fata acestor sfinte moaste crestinii simt cu adevarat ce inseamna sfintenia, o cununa dumnezeiasca pe fruntea ostenitorilor pentru *viata cea dupa Hristos si in Hristos*, o cununa nevestejita a luptei incununate cu adevarul si credinta in Mantuitorul.

Cuvine-se dar ca in zilele acestea sa deschidem cartile Sfinte ale neamului, sa ne aducem aminte vorbele si faptele pline de invatatura, de mangaiere si datatoare de nadejdi ale Sfantului Mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, care a marturisit la Cetatea Alba in anul 1332 si care de sabie s-a savarsit.

Nascut in orasul Trapezunt (Trepizonda), din parinti iubitori de Dumnezeu, in jurul anului 1300, Ioan va creste in grija parinteasca pentru marturisirea dreptei credinte, implinea in viata sa si porunca iubirii semenilor purtandu-se cu toata buna cuviinta fata de cei din jurul sau, aratandu-se chip al blandetilor, asa cum deprinse in sanul familiei, apoi de la preoti si dascalii cetatii de la care tanarul a luat invatatura pentru intelegerea adevarurilor nepieritoare ale Sfintei Evanghelii si spre marturisirea cu statornicie a dreptei credinte.

Bun cunoscator al legii crestinesti, dupa cum va dovedi mai tarziu, la cumpana vietii sale pamantesti, Ioan isi castiga painea zilnica facand negot. Ceea ce caracteriza activitatea lui Ioan, este ca inainte de a face castig de avutii din cumpararea si vanzarea marfurilor, avea in gand a face castig de mantuire, atat pentru sine cat si pentru fratii sai crestini.

Treburile sale negutatoresti il sileau de multe ori sa plece din Cetatea sa spre alte targuri si cetati, vanzand marfuri de provenienta bizantina: icoane, cadelnite, smirna, matasuri pentru ornate si dvere, si cumpara grau, vite si alte roade ale pamantului.

Pleca astfel din Constantinopol la Odesa, de la Caffa la Chilia si Cetatea Alba, acestea din urma fiind adevarate antrepozite comerciale ale lumii crestine si mai ales a intregii Moldove.

Deseori pe corabie era vazut acest negustor crestin, rugandu-se si postind; catre toti cu buna purtare se apropia, miluind pe cei ce sufereau; cu ochii plini de lacrimi si cu mana intinsa mangaia pe cei suferinzi, zicand in sinea sa: „Precum vei milui, asa vei fi miluit si precum vei mangaia, asa vei fi mangaiat”.

Multe din cele propovaduite de el le va fi invatat si din calatoriile savarsite, care nu de putine ori i-au dat posibilitatea sa cunoasca frumusetile crestinismului de prin tinuturile pe unde l-au purtat cerintele de trai ale vietii, facand negot spiritual in primul rand si mai putin pentru nevoile trupesti, ingrijindu-se indeosebi pentru cele spirituale devenind cu adevarat Apostol al Ortodoxiei. Singur va fi cunoscut si podoabele sufletesti ale stramosilor nostri din Moldova, mai ales cand ajungea in Cetatea Alba.

Cetatea Alba la inceputul secolului al XIV-lea era stapanita de tatarii nogai. Izvoare istorice si cartografice indica foarte clar mentinerea stapanirii Hoardei de Aur atat asupra Cetatii Albe si Bugeacului cat si asupra Dobrogei. Cete mongole salasluiau in dreapta Dunarii, mentionate prin 1320 – 1321 sub numele de sciti paristrieni.

Cateva izvoare cartografice vorbesc despre autoritatea politica a Hoardei de Aur in sudul Moldovei. Portulanul lui Angelio Dulcert contine elemente in acest sens. Deasupra Cetatii Albe (denumite si Maurocastron, Akerman) este figurat un steag cu semiluna si tamga, insemnele regiunilor de sub autoritatea mongolilor. Un asemenea steag apare si deasupra Viciniei, situata pe malul sudic al Dunarei. Din dispunerea acestor steaguri rezulta ca atat malul moldovean cat si cel dobrogean al Dunarii inferioare erau controlate de mongoli. Litoralul pontic este redat intr-un mod aproape identic ca la Angelino Dulcert si in harta nautica a unui alt majorcan Guilemus Soleri, alcatuita in anul 1385. Pe aceasta harta apar din nou steagurile cu semiluna si tamga in dreptul localitatilor Cetatea Alba si Vicina.

Desfasurarea normala a practicilor de cult la comunitatile locale nu a fost afectata prea mult de Hoarda de Aur, datorita principiilor de larga toleranta religioasa fata de popoarele subjugate. Sa nu uitam apoi ca preotimea era scutita de dari si alte obligatii; mai mult chiar in 1261 la Serai, capitala Hoardei, hanii au admis infiintarea unei episcopii ortodoxe.

Dar aceasta toleranta nu impiedica pe stapanitorii fanatici sa recurga la silnicii impotriva crestinilor, spre a se lasa de legea lor; jertfe umane suferite la rasarit arcul carpatic atat de ortodocsi, prin Ioan din Trapezunt, cat si de catolicii franciscani la Cetatea Alba si Siret nu s-a datorat exclusiv mongolilor ci si divergentelor intercomunitare.

Iata ce ne spune traditia hagiografica cu privire la viata si martiriul Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava:

In timpul unei calatorii pe mare, tanarul Ioan a intrat in disputa confesionala cu stapanul corabiei pe care calatorea, o corabie venetiana, stapan ce sustinea idei schismatice, pagubitoare in fata adevaratei credinte.

Stapanul corabiei ridica glasul, dar negutatorul Ioan vorbea cu smerenie, ca un bun ucenic al Domnului nostru Iisus Hristos si cu neclintita credinta, cum neclintit sta cerul deasupra lor.

Iscusit fiind foarte intru invataturile cele dintru sfintele carti, si avand de la Dumnezeu multa intelepciune, biruia pe stapanul corabiei.

Infuriat ca tanarul Ioan s-a dovedit a fi un bun cunoscator si aparator al credintei ortodoxe, stapanul corabiei venetiene, pune la cale un plan spre a se razbuna pe acesta.

Mergand asa pe mare, din intunecatele zari dinspre miazanoapte se porni un vant puternic ce facu sa se involbureze apele marii. Prinsa in aceasta furtuna, corabia incepu a se clatina, cand intr-o parte cand in cealalta, infricosandu-se foarte stapanul corabiei. In vreme ce si ceilalti calatori erau cuprinsi de spaima, Ioan sta singur linistit, cazut in rugaciune adanca, cu inima franta si smerita. Si Domnul Dumnezeu ascultand glasul placutului sau Ioan, la porunca Lui cea de oameni nesimtita, zarile s-au limpezit si apele s-au linistit.

Vazand ca ceilalti calatori de pe corabie erau imprejurul lui Ioan, stapanul corabiei se intarata si mai mult asupra lui Ioan. Si astfel la oprirea corabiei in Cetatea Alba, capitanul corabiei alerga spre hanul tatar, eparhul cetatii si-i zise:

„Este o egemoane, un barbat din familie cu mare cinste in fata cetatenilor din Trapezunt, carele veni aici cu mine si voind a se departa de la traditie si a se instraina de credinta crestineasca, voieste a trece la credinta ta si a fi partas traditiilor voastre, care sunt mai renumite”

Auzind acestea eparhul daduse ordin ca acest negutator sa fie adus in fata lui si a sfatului si-i zise:

„Am auzit ca esti un barbat ales, intelept si unul dintre cei mai de frunte din Trapezunt; auzit-am si aceea ca esti aplecat si alipit, cu dragoste si cu toata inima de credinta noastra, intru care vei afla fericire si lungime de ani. Deci, o alesule, al protectorilor, nu intarzia, ci leapada-te inaintea mea si a acestei adunari de oameni, de credinta si legea crestineasca. Deci vino, o minunatule, stai cu noi si cu oamenii si cu prealuminat glas proslaveste soarele cel stralucitor si da cinste si stelei ce straluceste inaintea lui, si numai acestor lumini stralucitoare ada jertfa. Si asa te vei invrednici de cinste si dregatorie de la imparatul.”

Cum era si firesc negutatorul Ioan tresarise cu indignare la aceste vorbe „mai amare decat fierea” straine de sufletul si cugetul sau.

Ridicandu-si ochii catre cer isi aduse aminte de vorbele Mantuitorului: „Cand veti fi dusi inaintea imparatilor si a domnilor pentru Numele Meu sa nu grijiti mai inainte ce sa graiti, sau ce sa raspundeti in acel ceas; caci se va da voua cuvant caruia nu-i va putea raspunde toti cei ce se vor pune impotriva voastra” (Matei, X, 19)

Apoi zise: ”Puternice egemoane! Vorbele care le-ai spus despre mine nu sunt ale mele, ci niste iscoditori rautaciosi au facut. Mie nici prin gand nu mi-a trecut sa ma lepad de credinta si legea cea sfanta. Mai vartos tu insati cunoscand de la mine taina adevarului, leapada rogu-te, negura necucerniciei, care a infasurat sufletul tau si invredniceste-te sa fii fiu al luminii. Pe soarele cerului nu-l socoti Dumnezeu, caci nu poate fi. El este facut de Domnul Dumnezeu, care a facut toate. L-a facut a patra zi, din fiinta focului si l-a pus pe cer spre slujba oamenilor”.

Zicand acestea Ioan privi spre cer zise in sufletul sau: „Ci mai vartos cu nevointe voi muri pentru cel ce a murit pentru mine si cu mucenicii luminat strig: Slava puterii Tale, Doamne!”

Aceste cuvinte si altele multe graind viteazul ostas al lui Hristos Dumnezeu, si-a indreptat ochii spre cer si in auzul tuturor cu glas mare a zis:

„Doamne Iisuse, sa nu-mi fie a ma lepada de Tine, Mantuitorul meu! Numai Tu esti Dumnezeu impreuna cu cel fara de inceput al Tau Parinte, si cu prea Sfantul si de viata facatorul Duh”.

La aceste vorbe ale negutatorului Ioan, eparhul cetatii, aprins de focul cel dinauntru al maniei, si neputand suferi impotrivirea, socotind ca a fost jignit in mijlocul unei multimi mai ordona ca acest „ghiaur” sa fie supus celor mai groaznice chinuri, spre a-si renega credinta.

Dar zadarnice au fost aceste masuri luate de eparhul cetatii, pentru ca Negutatorul Ioan, consecvent in credinta, fapt care caracterizeaza personalitatea tuturor mucenicilor de a rezista in cele mai grele chinuri, pana la sacrificiul suprem, ridicandu-si ochii spre cer zise: „Nu ma voi inchina soarelui, nu voi sluji focului, nu voi jertfi stelei celei numita cu numele patimii desfranarii. Deci nu intarzia, lucratorule al nedreptatii, ci fa vazut naravul tau cel salbatec si neomenos ce se ascunde intru tine, si slobozeste-te de grija muncilor, iar pe mine, cu orice fel de moarte voiesti, trimite-ma inaintea doritului meu stapan si Dumnezeu, pentru ca nu indelung urechile mele sa auda pre necucernicile graiurile tale, despre care zice prorocul otrava de aspida sub buzele lor”.

Imprejur sta multime de oameni, privind ce se intampla, iar negutatorul Ioan vitejeste rabda, impodobit fiind cu ranile pe care le luase pentru dragostea Domnului sau.

Staruind in credinta sa si dupa chinurile si muncile la care a fost supus, refuza categoric ajutorul doctorilor iscusiti din India si Persia (Iranul de azi) chemati spre a supune cerbicia lui Ioan. Cu fata senina si sufletul bucuros, ca si cum nu ar fi suferit nimic zise:

„O judecatorule tirane! Nu te ingriji pentru ranile trupului meu caci asa cum zice Sfantul Apostol Pavel – pe cat se strica omul nostru cel din afara, pe atat se intareste cel din launtru. Ingrijirea mea nu este alta decat aceea ca sa sufar muncile pana la sfarsit, caci zice Mantuitorul Iisus Hristos – cel ce rabda pana la sfarsit, acela se va mantui”(Matei, 18, 13).

Apoi ii zise eparhului: „Nu mai nadajdui sa auzi de pe buzele mele alte cuvinte decat de preaslavire pentru Hristos Domnul si Mantuitorul, de care nimic pe lume nu ma va desparti. Sa stii prigonitorule ca nici necazul sau stramtoarea, nici foametea, nici sabia si nici o alta primejdie nu ma va desparti de Hristos”.

Dupa ce eparhul auzi si aceste vorbe, a dat ordin sa se continue chinurile mucenicului Ioan si incepu o si mai incrancenata patimire a acestui mare mucenic al bisericii ortodoxe.

Chinurile ce se aduceau mucenicului Ioan ca niste sagetaturi copilaresti le socotea, cantand cu bucurie: „Cel ce esti laudat Dumnezeul parintilor nostri, bine esti cuvantat.”

Mainile adesea intinzandu-si catre eparhul cetatii zicea: „De ce te ostenesti, tu, cel ce nu ai rusine? Ca chinuindu-ma tu, imi faci mie haina luminoasa si moartea, cununa a nemuririi. Socotesc chinurile flori cu bun miros si varsarea sangelui, scaldatoare a Botezului.”

Despuiat si legat cu picioarele de coada unui cal iute, este tarat pe strazile orasului Cetatii Albe in vazul intregii lumi, este lovit si sfasiat de pietrele caldaramului.

Ridicandu-si ochii catre cer zice: „Iti multumesc Stapane, Doamne, ca m-ai invrednicit pe mine ticalosul sa-mi spal pacatele cu insusi sangele meu, si curat a ma face de faradelegile mele cele multe ce am savarsit inaintea Ta, din pricina neputintei omenesti. Intareste-ma Dumnezeule, ca sa te marturisesc pana la urma, si ma imputerniceste ca sa raman neclintit in suferinta cu care paganii vor sa-mi zdrobeasca trupul meu cel degraba trecator. Slava Tie Treime Sfanta, in vecii veacului.”

In cele din urma, unul dintre paganii chinuitori, satul de sangeroasa priveliste ii taiara capul si-l, lasara acolo in mijlocul drumului.

Si astfel, bunul si viteazul ostas al Mantuitorului si-a sfarsit nevointa sa cea muceniceasca, dandu-si sufletul cel minunat in mainile Domnului si Stapanului sau ceresc.

Astfel, prin moarte, muceniceasca, marturisitorul Domnului a primit cununa cea nevestejita a slavei sfintilor si vrednicia de a fi unul din „casnicii” Lui.

Pentru a-si exprima mania lor fata de Sfantul Ioan, paganii nu au dat voie crestinilor din Cetatea Alba sa-i ia trupul de pe caldaram si sa-l prohodeasca, dupa randuiala crestineasca.

Dumnezeu insa, inaintea Caruia bineplacuta este moartea celor ce si-au savarsit viata in cucernicie si buna credinta, a aratat marea Sa iubire fata de noul ales, trimitand ingerii sa tamaieze trupul mucenicului Ioan cu laude ceresti si cu doxologii. Iata cum preia aceasta minune parintele academician Simon Florea Marian: „Se vedeau o multime de faclii aprinse arzand pe locul acela, precum si trei barbati imbracati in vesminte albe stralucitoare, tamaind imprejurul trupului Sf. Ioan, si cantand cu dulceata ingereasca cantari sfinte”.

Un pagan, vazand aceasta, crezu ca cei trei barbati imbracati in vesminte albe sant preoti crestini care ar fi venit sa ridice trupul martirului de acolo, incerca sa traga cu arcul asupra celor trei, dar se petrecu o alta minune: arcul si sagetile se lipira de mainile paganului care ramase intepenit, astfel ca nu putea nici sageata sa o sloboada, dupa cum i-a fost scopul, nici mainile nu le putea lua de pe arc. Asa ramase toata noaptea. Facandu-se ziua, vedenia cea minunata disparu. Luminile si cele trei chipuri lumesti se facura risipite. Parandu-i rau de cele ce vru sa faca paganul cu cuget de pocainta fu dezlegat de pedeapsa dumnezeiasca, i se dezlipise mainile de pe arc si se intoarse la casa sa.

Auzind si eparhul de cele intamplate, cuprins de o oarecare frica si temandu-se ca sa nu i se intample si lui ceva, porunci crestinilor sa-l ingroape in cimitirul crestinesc pe Sf. Ioan. Astfel moastele sfantului patimitor au fost ingropate, dupa randuiala Bisericii Ortodoxe, in cimitirul crestin din Cetatea Alba, savarsindu-se prin aceasta „logodna” mucenicului lui Hristos cu pamantul nostru stramosesc.

Dupa cateva zile, vinovat in fata constiintei sale de moartea mucenicului Ioan din Trapezuntul Anatoliei, stapanul corabiei, Reiz, cunoscand minunile facute de Sf. M. M. Ioan, voi intr-o noapte sa dezgroape pe furis, sf. moaste ale martirului si sa le duca in tara sa, pentru ca de revarsarile minunilor de care auzise sa se bucure conationalii sai, cu gand profitor de castig material.

In acelasi ceas s-a aratat Sf. Ioan, mucenicul lui Hristos, preotului bisericii ortodoxe din Cetatea Alba zicandu-i: „Scoala degraba si alearga la biserica, ca voiesc sa ma fure”.

Si indata preotul sculandu-se cu grabire a alergat la locul acela si a aflat mormantul sapat, vazandu-i fugind pe cei ce voiau sa fure trupul sfantului. Apoi chemand poporul cel drept credincios i-a spus cele ce se facuse, si toti au dat slava lui Dumnezeu, Cel ce Preamareste pe sfintii sai. Dupa aceea a pus cinstitele moaste ale sfantului in sfantul altar aproape de sfanta masa, si acolo a petrecut 70 de ani, si neincetat se aratau ziua si noaptea, felurite minuni: uneori un stalp de foc se pogora si sta deasupra mormantului mucenicului, alteori puteri dumnezeiesti pogorandu-se si oarecare buna mireasma a mirului duhovnicesc ce raspandeau sfintele moaste.

Dar cine poate povesti multimea tamaduirilor ce au facut? Si cine poate da grai noianului de multumiri din partea credinciosilor pentru milostivul Dumnezeu care revarsa asupra iubitorilor sai binefaceri ca acestea, dobandind mangaieri si bucuria rugaciunilor care ridicau glas spre preamarirea Sf. Mare Mucenic Ioan cel Nou zicand:

„Prealaudate Sfinte Mare Mucenice Ioane pe tine nici salbaticia tiranului, nici auzirea cuvintelor, nici groaza chinurilor, nici bataile cele cumplite nu te-au despartit de Hristos, pe care din pruncie L-ai iubit; caruia te si rogi sa daruiasca sufletelor noastre mare mila”.

Mihaela Doina VLASIN (Suceava)