Alexei Mateevici, 120 de ani de la nastere…

Pe 16 martie 2008, preotul si proorocul limbii noastre, Alexei Mateevici ar fi implinit vartsa patriarhilor: 120 de ani.
Trecut prin focul si razboiul de la Marasesti, Podoleni si Tecuci, daca nu ar fi murit atunci in 1917, strapuns de apocalipticul tif… alta ar fi fost soarta celui care a fost psalmistul limbii noastre – profeticul poet al pamantului si graiului stramosesc.Au existat scriitori redutabili, care s-au bucurat de o mare popularitate in timpul vieti, dar peste care, dupa sfarsitul lor fizic, s-a lasat irevocabil valul uitarii.Au fost si asemenea scriitori, aproape nesocotiti de contemporani, carora totusi le-a fost harazita o glorie postuma. Anume acesta este si cazul parintelui Alexei Mateevici.
Cunoscut in vremea sa doar de grupuri restranse – colegi, tineri studiosi, clerici, dupa trecerea la cele vesnice se bucura de o apreciere si recunoastere tot mai larga. Fenomenul se explica prin aprofundarea continua a intelegerii celor scrie de el, prin determinarea adevaratelor dimensiuni ale mostenirii sale literare, prin relevarea necontenita a noi si noi sensuri ale acesteia in dependenta de circumstantele schimbatoare.

Cat de mare si insufletitoare de temere este aratarea lui Dumnezeu - O, cat de mare si insufletitoare de temere este Dumnezeul Cel viu!Puterile ingeresti stau inaintea Lui cu cutremur; serafimii isi ascund fetele sub aripioarele lor inaintea luminii stralucitoare si a frumusetii de negrait prin cuvant, a Lui.Cat de stralucitor este soarele! Cat de frumos este cerul instelat! Cat de intins este oceanul involburat! Cat de mareti sunt muntii uriasi! Cat de infricosatori sunt norii purtatori de tunete si vulcanii aruncatori de lava! Cat de minunate sunt pajistile acoperite cu flori, cu miile lor de izvoare si cu turmele lor albe! Dar toate acestea sunt lucrarea mainilor lui Dumnezeu; acestea sunt lucrurile cele trecatoare, facute de catre Ziditorul Cel fara de moarte. Zidirea sa fiind atat de minunata, atunci cum trebuie sa fie Ziditorul?
Biserica Ortodoxa propune credinciosilor ei sa intampine Pastile - sarbatoare a sarbatorilor si moment de maxima bucurie - printr-o destul de lunga perioada, 
O sarbatoare cu o bogata rezonanta culturala la romani este pomenirea martiriului pentru credinta a 40 de ostasi romani in timpul domniei imparatului pagin Liciniu (308-324). Traditia bisericeasca ne relateaza ca la inceputul primaverii anului 320, in cetatea armeana Sebastia, 40 de ostasi de sub comanda lui Agricola – conducatorul ostirii romane din acele locuri, au refuzat sa se inchine si sa jertfeasca idolilor. La inceput Agricola a aflat numai de trei dintre soldatii sai sint crestini si anume: Chirion, Candid si Domnos. Mai apoi, cind a impus pe ostasii din subordine sa jertfeasca zeitatilor romane, s-a aflat numarul real al crestinilor din armata sa. Refuzind categoric promisiunile bogate cu totii au fost inchisi in temnita.

