CALENDARUL ZILEI:

APROAPELE

"Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Iisus Hristos)

Era dimineata. Traversa. Ajunse in dreptul statiei de autobuz. Cauta cu privirea un aproape. Il gasi repede, prin multime. Dupa privirea flamanda. Dupa straiele saracacioase. Se gandi ca nu are nimic sa ii dea, in afara catorva lei. Poate aproapele s-ar fi simtit jignit sa fie tratat ca un cersetor. Caci nu intindea mana. Avea doar o plasa de plastic in mana, si parea ca asteapta in statie. Cu parere de rau in suflet, o apuca la dreapta, lasandu-l pe aproape in urma. Acolo, in fata lui, se iti un chiosc de covrigi. Se lumina la fata: "am sa-i iau un covrig, si am sa i-l dau de pomana". Spre si mai marea lui bucurie, aproapele traversa si el strada. Ajunse in dreptul lui. "Dati-mi, va rog, un covrig" apuca sa spuna vanzatoarei. Lua covrigul si se intoarse spre aproape. "V-ar deranja daca v-as oferi ceva de pomana?" "Nnuu..." se auzi o voce moale si ezitanta. "Poftiti..." si ii intinse covrigul. "Doamne-Ajuta!" mai spuse, destul de stingherit. Aproapele lua covrigul si incepu sa muste din el cu pofta. Il privea din urma cum paseste si musca. La fiecare pas, se auzea un zdranganit ascutit de metal. Aproapele era olog. Era o femeie. Cu o flanela alba. Si fusta de aba, crem.In picioare, purta o pereche de adidasi. La fiecare pas, proteza ei de fier, a piciorului stang, retezat de sus, zdranganea ascutit. Femeia nu o mai baga in seama. Se obisnuise cu ea. Facea parte din ea. O privi si trecu pe langa ea. Isi aduse aminte ca Alina ii spunea sa schimbe o vorba de incurajare, de voie buna, cand va mai intalni un aproape.Sau sa spuna o rugaciune pentru aproape. Dar nu avea nici un cuvant in minte. Pur si simplu, nu avea. La semafor, se pipai in buzunarul stang si gasi cutia cu dulceata si micul pachet de unt. Voi mai pastra dulceata pentru alt aproape. Daca voi intilni alt aproape pana seara, nu voi mai avea nimic sa ii dau. Dar untul ar fi bine sa i-l dau tot ei. Femeii oloage. Mi se poate topi pana dupa-amiaza. Aproapele ajunsese intre timp langa acelasi semafor. "Stiti, ii spuse, am pentru dumneavoastra si un pachetel de unt. Il puteti manca cu paine. Aveti grija, sa nu il tineti prea mult, sa nu se topeasca". Femeia dadu din cap. "Ce mai faceti?" O intreba, aducandu-si aminte de sfatul Alinei. Ea paru deodata speriata. Pe ea nu o intreba probabil nimeni de pe pamant "Ce mai faci?".Femeia inghiti un nod si spuse, la fel de ezitant: "Bine...".

Cobori drumul spre statia de tramvai, lasand aproapele in urma, desi ar fi vrut sa il tina minte o viata, muscand cu pofta de dimineata din covrigul proaspat…

- “Ce mai faceti, dragul meu aproape?”

- “Bine, aproapele meu drag.Bine...”

20 octombrie 2004

^Sus