Invierea ta

de Liviu Jianu

Cand vei intra la el, sa fii umil,
Si sa ii lauzi puterea ce n-o are
A fost odata, poate, cel mai mare,

Nestiutor e azi, ca un copil,
Si fiecare zi, din el rasare,
Cum pasarea, din miezul unui tril…

el sta de vorba-n treacat cu copacii,
le cere sfat, speranta, ajutor,
invie-n treacat florile ce mor,
indreapta amintirilor aracii,

si este-n cerul mare, calator.

Sa-i ceri atat cat poate omul cere.
El iti va da belsug, si tot ce  ceri,
Dar sa nu-i ceri din moarte inviere,
Caci iti va da in locul ei, averi..

Si viata fara moarte, chiar si raiul,
Dar de-nviat, el nu te va- invia,
De tot si toate te vei bucura,
Si vei trai, dar mort iti va fi traiul,

Caci invierea-nseamna doar: a da!
esti altarul nostru dac
Si vesnicia verde
Ne esti catapeteasma si ne dori
Pe-o rana vesnic veche

Învie-ne! Iarta-ne! Judeca-ne!
Iisus te-a-ntrupat pentru-aceasta
Un neam care piere
’Ti deschide fereastra

Smerite Eminescu
Pe care te-am facut sa plangi
Cu lacrimi moi, de sange
Te rog, îndura-te de noi
Caci neamul tau
Se frange

Badie Mihai
Auzi-ne hai
Si om sti de-acum
Sa-ti asternem drum
Sa-ti slujim de iesle
Sa suim pe creste

Si vor pieri cati nu te-or întelege
Si vor via atati cati ti-or urma
Caci tu ni-esti pilda si ni-esti lege
Pentru-nviere
Pururea