CALENDARUL ZILEI:

...indraznim sa va incurajam in a avea nadejde in Cel de care am uitat adeseori

In numele tuturor celor care sunt alaturi de noi , crestini, prieteni, cunoscuti, care se roaga in aceste clipe apocaliptice, indraznim sa va incurajam in a avea nadejde in Cel de care am uitat adeseori, minati de valul grijilor lumesti, si am uitat cuvintul patriarhului Fotie care spune:
“Tu, Doamne, faci bogati si saraci. Tu inviezi si tu omori.”
In aceste momente de cumpana sufleteasca, fii Bisericii ca fii ai neamului sunt alaturi de suferinta dvs, prin slujbele si rugaciunile care s-au adresat proniei Divine prin liturghii si Sfintele Proscomidii in invocarea Duhului Sfint de a imblinzi pe Bunul Dumnezeu ca sa poata opri dreptatea Lui asupra noastra si sa trimita mila Sa cea mare.
Vazind Bunul Dumnezeu ca lumea a uitat desarvirsit de El, a trimis acest mesaj apocaliptic, dezlantuirea apelor cerului, gest prin care a vrut sa aminteasca credinciosilor si creatiei Sale, ca El este si vegheaza la cirma acestei lumi.
Puhoiul apelor revarsat peste pamintul romanesc este un adevarat botez al pocaintei care a venit ca un fulger peste neamul nostru crestinesc, pentru a-l trezi in simturile sufletului, ca nu exista nimic fara Dumnezeu. Este insusi cuvintul divin “Fara Mine nu puteti face nimic.”
“Cel ce nu aduna cu Mine, risipeste.”
Risipa aceasta materiala, in ciuda tuturor tehnicilor moderne, in ciuda tuturor stiintelor si descoperirilor ei, arata clar in aceaste clipe ca Dumnezeu nu se va impiedica niciodata de incapatinarea si nesupunearea fiintei umane.
Nu tine Dumnezeu cont de electronica, senzori, lux, tehnica digitala, munti si diguri de aparare, cind este vorba de dreptatea miniei Sale.
In aceste momente de groaza, doliu, jale, cind unii crestini si-au salvat viata prin fuga si abandon a tot ceea ce au agonisit intr-o viata intreaga, arata jertfa si in acelasi timp curajul inaintasilor nostrii, care timp de 500 de ani au ars sate, au pustiit asezaminte, au ars holde si au plecat din calea navalitorilor, punind la adapost doar femei si copii, apoi cu pieptul gol si sabia in mina veneau sa apere aceaste paminturi de urgiile pagine.
In fiecare an dupa asemenea dezastre, iar rasarea soarele, holdele straluceau in soare, asezamintele omenesti se nasteau din nimic, si lumea a trait pina in zilele noastre.
Dar a venit vremea lincezelii, vremea nepasarii, vremea departarii de Dumnezeu, cind oamenii si-au facut multe palate pamintesti uitind desavirsit de suflet.
Cugetind la cele petrecute si cele care aveau sa se petreaca de aici inainte, probabil au rascolit pe mortii lor in morminte, probabil au suparat pe sfintii ocrotitori ai acestui neam, care destul de generosi au cerut lui Dumnezeu ca sa nu ne piarda cu foc si cu mare naprazna, si mai bine sa ne spele din nou pacatele, cu apa, ca in vremea potopului lui Noe, cind oamenii beau, mincau, se insurau, si la Dumnzeu nu cugetau.
Aceste ape in minia lor, au trezit mii de constiinte adormite, poate ca aceste ape au dat de gindit guvernantilor, care tot timpul s-au straduit sa fie pe placul UE sau pe placul fortelor NATO, dar nu s-au gindit vreodata sa faca legi si pe placul lui Dumnezeu.
- Liberalizarea legii avorturilor,
- aprobarea concubinajelor si casatoriilor de proba,
- Marsurile homosexualilor,
- Predarea sexualitatii la gradinita si clasele primare,
- Ideea de scoatere a religiei din scoala,
- Libertinajul religios
- Combinatiile paginesti ale rugaciunilor comune cu paginii
- Propaganda ecumenista numita si “toleranta religioasa”
- Programele mass-media cu caracter ateu si cu sfaturi si invataturi impotrivitoare lui Dumnezeu.
- Discreditarea Bisericii, discreditarea clericilor, monahilor, monahiilor,
- Neincrederea in cuvintul lui Dumnzeu,
- Neascultarea fata de poruncile sfinte,
- Discreditarea si dispretul fata de esenta dogmelor crestine dumnezeiesti,
- Atacarea si compromiterea ierarhica a Bisericii prin tot felul de argumente nedoveditoare,
- Miile de prunci ucisi prin avorturi, metodele contraceptive, necuratiile urgiilor si placerilor sexuale
- Neasatiul tineresc fata de distractie, placere, destrabalare , si tot felul de practici satanice potrivnice lui Dumnezeu,
- Mame necrestine, copii needucati, obiceiuri si traditii care au dus la slabirea dreptei credinte, desigur au atras asupra noastra dreptatea miniei lui Dumnezeu.
Cite sfinte biserici nu stau goale in sarbatori si duminici ?
Cite sfinte liturghii ignorate, slujite doar de preot si de cintaret?
Cite tirguri deschise in sarbatori?
Cite tranzactii si afaceri, toate rezolvate in sarbatori ?
Cite sectoare private in care sarbatorile nu fac parte din codul respectivei institutii ?
Cita agoniseala nedreapta fara Dumnezeu, camatarii, credite false, inselarea aproapelui, asuprirea vaduvelor sarace si a orfanilor, asuprirea slugilor si a muncitorilor, sursa de imbogatire pentru cei care cred ca lumea este nepieritoare si Dumnzeu nu exista ?
Iata motivul, domnilor din guvern, domnilor din mass-media, domnilor din lumea stiintei si a culturii.
Nu puteti crea o societate fara Dumnezeu , o bogatie in centru careia sa nu domneasca Dumnezeu.
Un lux si un bine lumii, un confort uman in care sa nu domneasca Dumnezeu.
Cita groaza te poate cuprinde sa vezi cum in citeva clipe dispar sate, apa inghite agoniseli de o viata, iar oamenii priviti prin prisma groazei, a fricii, a luptei interioare in fata mortii, sunt nimic, cum spune proorocul David: “Omul ca iarba, zilele lui ca floarea cimpului”.
Aproape in fiecare zi ar trebui sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ne-a lasat indemnul “privegheati si va rugati, ca nu stiti vremea si ceasul in care va veni Fiul Omului.”
Sau un alt cuvint al Psalmistului David care astazi este exact ca o manusa pentru lumea romaneasca.
“De n-ar pazi Domnul cetatea, in zadar se ostenesc cei ce pazesc”
Cit despre paza cetatii, guvernantii nostrii duc lupte grele in cetatea de la Cotroceni, nu pentru binele si ajutorul social al tarii, ci mai mult pentru interesele si afacerile lor.
Dar sa lasam toate in seama lui Dumnezeu, pentru ca ceea ce meritam primim.
Pastori dupa norod, guvernanti dupa electorat, iar Dumnezeu ne asteapta la cotitura pentru examene neanuntate.
In aceste clipe de urgie omeneasca, sa ne revenim in sine, sa zicem ca fiul risipitor “ma voi scula si ma voi duce la Tatal si ii voi spune ca am gresit”.
Sfintele Biserici, sfintele manastiri, care sunt trupul lui Dumnezeu in lumea aceasta, alaturi de sfintitii slujitori, alaturi de sfintitii ierarhi, sa stea alaturi de oile pastorite, sa-i incurajeze, sa-i sfatuiasca, sa-i imbarbateze si sa le spuna cu fermitate si cu devotament in slujirea pe care o implinesc, ca fara Dumnezeu nu putem face nimic.
Iata in aceste clipe grele, Ecumenismul nu ajuta la nimic. Simplismul religios si formalismul rugaciunii nu salveaza situatia.
Manastirile Romaniei de doua zile ridica rugaciuni la Dumnezeu, cu acei calugari nescoliti, nespalati, ipocriti, criminali, analfabeti si trintori, asa cum i-au prezentat mass-media si ziarele timp de o luna de zile, in fata intregii Romanii crestine.
Nu dispretuiti pe slujitorii lui Dumnezeu, oricum ar fi ei. Iata ca in aceste momente de cumpana sufleteasca, rugaciunile si privegherile manastirilor, nu sunt acelasi lucru cu activitatea desfasurata in cazinouri, discoteci, cluburi sau locuri de distractie unde lumea a uitat ca exista Dumnezeu, dar se crede plina de cultura si toba de carte.
Rugam pe Marele Stapin, Bunul Mintuitor Iisus Hristos, sa ne ierte de toate gresalele noastre cu voie si fara voie, sa opreasca urgia cerului si minia Lui cea dreapta, sa-si indrepte fata spre crestinatatea drept-maritoare a acestei Romanii, sa caute la rugaciunea robilor sai si la suferintele celor necajiti, si sa imblizeasca cerul.
Sa uitam vrajbele si rautatile, miniile si pizma, si sa depunem orice efort posibil, sufletesc si duhovnicesc, ca Dumnezeu sa caute la rugaciunea noastra a pacatosilor, sa ne intareasca in nadejde, in credinta si in dragoste, si in momentele de cumpana, ca si atunci cind suntem in timp de pace.
Indraznesc sa rog pe cei care vor citi aceste cuvinte, sa creada din tot sufletul ca fara Dumnezeu nu putem face nimic.
Ca fiu al acestui neam si al acestei Biserici Ortodoxe pe care o slujesc in calitate de monah, ma simt obligat sa spun aceste cuvinte celor care cunosc legea si rinduiala crestina ortodoxa lasata de Dumnezeu in pamintul sfint al Romaniei.

“Cautati imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si celelalte vi se vor adauga voua…”, …”cine nu este cu Mine, este impotriva Mea” spune Domnul Iisus Hristos.

Dumnzeu sa ne ajute !

Parintele Calistrat, manastirea Barnova
Azi, 13 iulie 2005. (transcris de Marius - www.sihastru.net)

^Sus