CALENDARUL ZILEI:

CUVINTELE CARE NE DUC IN RAI - “Ne vorbeste Parintele Cleopa” – 13

Traim pe o lume a punctelor de vedere “caldute”. Este “intelept” sa fii neutru, in orice disputa de idei. Sa nu apartii nici uneia din tabere. Sa fii obiectiv. Impartial. Echidistant. Sa iti alegi cu grija cuvintele, pentru a nu intra intre “cutitele” nici uneia dintre tabere. Pentru a ramane impaciuitor si – un cuvant la mare moda in ziua de azi – tolerant.

Numai ca o carte precum “Va vorbeste parintele Cleopa” – volumul 13, este o provocare pe lumea cuvintelor rostite ( sau scrise ) de dragul de a ne asculta vorbind, scriind, sau traind. Ea pune in discutie teme fierbinti ale zilelor noastre, in jurul carora s-au iscat si se fac confuzii enorme: reincarnarea, judecata de apoi, postul, viata calugareasca, intamplari si istorisiri din vietile sfintilor.

Oricare dintre volumele parintelui Cleopa poate primi cu usurinta atributele de comoara duhovniceasca, carte de suflet, altar viu al credintei incredintat cititorului. Ele sunt pline de o inspirata oralitate, de duhul viu al parintelui care s-a straduit intreaga sa viata – si o mai face inca, si dupa moarte – sa-si duca contemporanii in Rai. Insasi viata parintelui arhimandrit Cleopa Ilie este cuprinsa, in spirit tainic si luminat, in aceste carti, care isi depasesc conditia lor de tiparituri, si se auresc de spiritul si duhul parintelui, dintre ale carui vorbe de duh m-au impresionat cu deosebire trei ziceri: “Manca-v-ar Raiul!”, “Faceti crucea dreapta!”, si “Binele nu este bine daca nu se face bine”.

Traim timpuri in care – sub influenta filozofiilor de sorginte indiana, a curentelor hinduiste, budiste – problema reincarnarii este de o mare actualitate. Am avut chiar supriza sa deschid cartea parintelui Cleopa dupa ce lecturasem volumul de amintiri si calatorii al unui intelectual oltean, care, dupa ce rememora anii tineretii din Basarabia, sub influenta unei lovituri a vietii, pierderea fiicei – avea sa faca, in finalul volumului, o adevarata apologie a teoriei reincarnarii, apeland chiar, pentru contactul cu fiica disparuta, la cate un inzestrat medium. In mod firesc, pentru un crestin, cum se numea autorul, impartasirea unui asemenea punct de vedere mi se parea un act de grava confuzie. Si asa si era. Totusi, marturisesc ca simteam nevoia unui sfat in aceasta privinta. In acest moment, am primit volumul parintelui Cleopa, si raspunsul a fost clar: pentru un crestin, nu exista reincarnare. Iar pentru un necrestin, reincarnarea este o inselatorie. Iata ce ne spune parintele Cleopa: “Marele Apostol Pavel ne arata ca trupul nostru, acesta pe care il purtam, se va face tarana si nicidecum nu arata ca sufletul nostru va intra in alte trupuri dupa moarte. Si dumnezeiesul parinte Efrem Sirul arata ca nu este cu putinta ca dupa ce se duce cineva din aceasta viata, iarasi sa se mai intoarca in alte trupuri. Si iarasi zice acest dumnezeiesc parinte Efrem Sirul: “ Mare frica este atunci, mare cutremur, mare taina... cand ne vom duce din veacul acesta la veacul cel nemarginit, de unde nimeni nu s-a mai intors”.

Vai si amar de cei ce parasesc sfanta si dreapta credinta in Iisus Hristos, Domnul Dumnezeul si Mantuitorul nostru, si se iau dupa religiile cele pagane ale budismului si ale hinduismului, care invata nebunia si ratacirea cea mai stricata si pagana a reincarnarii si a mutarii sufletului, dupa moartea trupului, in alte trupuri.

Budismul este o religie fara Dumnezeu. Budismul lasa deci pe om propriilor sale puteri si propriilor sale lupte, neputincioase, cu raul. Religia budista, pe drept cuvant, a fost calificata ca ateista. La fel si religia hinduista nu are o doctrina bine conturata despre Dumnezeu si despre lume sau despre raporturile dintre Dumnezeu si om si despre destinul uman. Iata ce zice Iov: “ ...daca (Dumnezeu) ar lua inapoi la sine duhul Sau si suflarea Sa, toate fapturile ar pieri deodata si omul s-ar intoarce in tarana””.

Este interesant faptul ca maiestria de orator a parintelui Cleopa Ilie se manifesta prin modul in care el face apel, in discursul sau, la experienta si zicerile inaintasilor sai, ai sfintilor parinti, incununati cu daruri si minuni, ai ortodoxiei. De aici si sentimentul cititorului – in timpul lecturii – de inaripare a sufletului, de citire a unui manuscris sfant. In prezentarea momentului judecatii de apoi, parintele Cleopa face apel la cuvintele sfantului Efrem Sirul: “Si atunci, spune Sfantul Efrem, unde va fi puternicul, unde imparatul, unde domnul, unde bogatul, unde inteleptul veacului de acum, unde intrebatorul veacului de acum? Unde-s caii, unde–s carutele, unde-s slugile, unde-i muzica, unde-i vinul cel strecurat? Unde-s cei cu alaute si cu tobe, unde va fi plesnitul mainilor si jocurile si dezmierdarea trupului cea spurcata? Unde va fi atunci, cand cerurile cu cutremur vor astepta sa se deschida sa vina acela Care le-a zidit, inconjurat de miliarde de miliarde de ingeri... Si cand se vor deschide cerurile la judecata de apoi, intai o sa apara pe nori Sfanta Cruce, care va straluci mai tare decat soarele... Imediat dupa Sfanta Cruce vine Sicriul Legii Domnului...Apoi vine Mantuitorul, dar nu ca sa miluiasca lumea, ci ca sa judece lumea, precum scrie: Judecata lumii intru dreptate si noroadele intru indreptare. Dreptatea si judecata este adevarul scaunului Sau .”

Parintele Cleopa este un corolar de vorbe sfinte al unei intregi traditii ortodoxe “vii”. Vii pentru ca ea s-a transmis, prin oralitate vie si prin scris viu, prin mainile, gura si inimile sfintilor parinti. De pe aceasta pozitie de inalta autoritate, adevarul spuselor sale este necrutator, nu este un adevar al jumatatilor de masura, ci unul intreg, iubitor, si indelung marturisitor.

“Preasfantul nostru mantuitor, Dumnezeu, cand a venit in lume, vezi ca n-a mustrat pe curve si pe talhari si pe vamesi si pe cei raniti de tot pacatul. Cu aceia statea la masa si-i vindeca si-i tamaduia si facea minuni si-i chema la Sine: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati.

Si ca un Dumnezeu citea in inima fariseilor si a legiuitorilor si a carturarilor. La dansii vedea pacate, nu trupesti, ci mai grele decat cele trupesti. Zice dumnezeiescul Gura de Aur: “Daca vrei sa gasesti credinta curata si sincera, la poporul de la tara o gasesti. Ca in cei bisericesti, are obicei satana sa se salasluiasca cu zavistia, cu fatarnicia, cu viclenia, cu invidia, cu ura, cu iubirea de argint si celelalte lucruri care nu se vad”.

Noi nu le vedem, dar Dumnezeu le vede.”

In continuare, parintele arhimandrit Cleopa Ilie ne istoriseste intamplari din viata Sfintilor Ierarhi Spiridon si Nicolae. Minunile vietilor lor inchinate bunului Dumnezeu ne smulg de pe o lume a calculelor mercantile, si ne duc intr-o lume a bunatatii si basmelor “adevarate”, in care Sfintii pipaie sufletele celor buni, si ii ajuta cu puterile lor miraculoase. Sfintii rastoarna fireasca nedreptate a zilelor de atunci, si a zilelor noastre, si aduc in inimi speranta, pace, si nadejde nebiruita in bunul Dumnezeu. Acestor intamplari, le urmeaza in carte alte si alte istorisiri pline de farmec, ale altor sfinti si nevoitori ai credintei, ca un indemn pentru a lua aminte la ei, la cei mari, si la cei marunti, deopotriva, atat de dragi, prin viata lor simpla, si cuvioasa, si plina de iubire de aproapele si credinta, lui Dumnezeu.

“Cel intelept, cel cu frica de Dumnezeu, care-si trimite comoara in cer, nu mai are grija de nimic. Acela ce are comoara pe pamant, cand s-a facut seara, zice: “Mai, femeie, pune zavorul la usa si adu pistolul sa-l pun sub cap. Du-te si vezi, sunt incuiate vitele in grajd? Vezi, dezlegati-s cainii? Vezi, furca de fier e la indemana? Vezi, cutitul e aici? Daca vin hotii sa ne aparam”. Si parintele Cleopa ne indeamna sa ne facem comoara noastra in cer, acolo unde nici moliile, si nici rugina nu o pot roade.

Cat despre post, cu un umor sanatos, popular, parintele ne spune asa: “nu manca o zi-doua, si cand vei manca... vei vedea ca ai sa mananci si vreascuri. Painea goala si cu apa ti se va parea ca-i cozonac. Caci pricina pentru care n-ai gust de mancare este imbuibarea...”

Parintele Cleopa Ilie a trecut la cele vesnice la 2 decembrie 1998. Multi zic ca parintele este un Sfant. Eu nu ma indoiesc ca fiecare piatra de pe mormantul lui este o minune, care ne invata sa privim cu luare aminte fiecare cuvant pe care aceasta Gura de Aur a ortodoxiei, luminat Duhovnic, pustnic si nevoitor, ni le-a lasat, pentru ca, pomenindu-l pe el, sa pomenim un lung sir de calugari si stareti binecuvantati de Dumnezeu. Pe cararea lor, fie sa ajungem si noi, cu toti, acolo unde parintele Cleopa Ilie si mentorii lui ne asteapta rugandu-se pentru noi, bucuro s i: in Rai.

16 martie 2004

^Sus