CALENDARUL ZILEI:

SCLIPIRI O MIE

SCLIPIREA I
Stateam in casa si priveam pe geam...un gand cutezator ma purta afara si ma vedeam de sus, la geam, privind...spiritul meu facea treceri rapide, care vreodata au parut de neconceput. Ma identificam cu orice urma de existenta, siguranta de care dispuneam fiind intemeiata de strapungerea pamantului de catre tulpina plantelor, coroziunea pietrelor, sau aburul deasupra apelor, Totul fiind transformare.
Rotita cea mica, participanta, era impartita in mod universal, fara de care Nimic exista.
Realizand aceste maniere fine de prezenta, plecam spre stele cu o viteza neinchipuit de mare, parcurgand spatii virtuale, unde viteza luminii era o "sticla sparta"-n strada.
------------
Aceste ganduri ma ajuta sa intru in contact cu Tine, incerc sa iti vorbesc in limba mea inapoiata...e bine totusi ca nu razi si poate ma intelegi, este un sentiment de parca vorbesc mereu in oglinda. Doresc sa iti aduc omagii de aici, de pe Pamant, dar Tu le generezi de fapt in mintea mea si parca te bucuri de gesturile care le faci pentru Tine, caci eu ma bucur si singur Esti, iar Nimic te poate sustine. Tristetea estea a noastra si o cunosti prin noi, la fel si bucuria. Incerc sa fiu ca Tine, dar Tu esti vesnic: daca ma iei sa ma inveti, numeste-ma insotitor, nu stabili legi si reguli, caci sunt cele mai usor de ignorat, ofera Libertate, aceasta fiind masura de neintrecut, placuta mie. Sunt nechibziut de multe ori si imi lipseste acel ceva ce Tu il ai. Ofera, fi Primul, caci esti Parinte. Da-mi sfaturi, le primesc, fa-ma sa simt puterea Ta, ajuta-ma sa fiu cu apropiatii mei, acestia sunt tot ceea ce ma-nconjoara in aceasta Viata, care te intreb inca o data, de ce o dai? Acesta este inceputul? Lasa-ma sa te cunosc, o mana prieteneasca ajunge...
Atunci, din adancurile mele, se facu simtita o prezenta continua...m-am uitat in ochii Aproapelui meu, si acolo L-am vazut.

SCLIPIREA II
Se-ntampla acele fenomene ce vin si ne prind in mreja lor. Sunt acele lucruri care pot avea o stralucire magica, mentalul nostru nedefinind complet forma lor, dar fascinatia acestui fapt ne atrage din ce in ce mai mult pe calea undelor imaginare, o lume iluzorie unde totul se prezinta in forma ideala pe care noi o dorim: PERFECTIUNE.
Suntem predispusi a ramane mult cuprinsi de acest sentiment pe care perfectiunea il poate emana intr-un om, o liniste mentala completa; ochii privesc printre randuri, iar Nimic, capata forme, mai bine spus, preia formele idealurilor noastre. O stare latenta de prim moment, privita din exterior, aidoma unei caderi in spatii nedefinite.
Suntem acolo, la capatul barierelor cotidiene, stapani asupra Lumii noastre interioare, visand si predicand in noi pentru o lume viitoare mai buna. Muzica sentimentelor noastre devine maleabila, capata un "gust", ce poate fi descris cu prajitura care o primeam pe vremuri, in copilarie, dupa care pofteam probabil, zile in sir.
Totul vesnic...Lumea...Lumea visurilor noastre, e dorinta primordiala de a ramane copii, nestingheriti, veseli, prietenosi. "Vreau afara!" Unde AFARA? Vreau sa-mi extind spatiile mentale, vreau in afara atmosferelor inchise, vreau un ocean infinit de Libertate, vreau ca eu sa nu exist decat prin tine...vreau sa nu fiu singur in Lume sau in Univers...deschid ochii...Lumea mea de vis, unde esti?
Motoarele-mi sonorizeaza iluzia, vad fetele incruntate de suferinta si griji, vad mizerie, durere, moarte deplina si mai ales, Singuratate. Suntem singuri in Lume si in Univers, oriunde ne indreptam gandurile frugale, singuri in fata problemelor permanente de rezolvat, desi suntem acasa. Nu gasim solutii, nu simtim minunea Adevarului si a Dragostei. Daca am alege aceste marimi putin proliferate, am fi, in Lumea aceasta, eronati, cu siguranta mai "mici" si mai "slabi". Copii ai cantitatilor sprijiniti in material, Viitorul este in fata noastra! Cu ce il intampinam? Cu pregatirea sumara pentru o defunctie simpla, cand nu are rost a ne mai pune macar intrebarea, daca si Nemurirea mai are loc pe undeva in buzunarle mintii noastre?
----------------
Exist eu oare?
Trebuie s-arat ca simturile-s calatoare
Si corpul, fara mine, nu are vreo valoare?
Eu nu pot sa mai simt, sa vad si sa miros,
Urechile n-aud, cuvinte n-am mai scos.
Eu sunt atunci tot eu, dar eu atunci ca sine,
E bine sa mai stiu de e corpul cu mine?
Si daca corpul meu nu e, nu mai exist eu oare?
Eu sunt atunci Tot, El, in nesfarsita Zare.

SCLIPIREA III
ESTE FASCINANT INFINITUL - un infinit mental, plauzibil in teorii argumentate cu ajutorul unui amalgam de realitati materiale si sperate. Dorim un fundament capabil de a ne sustine in aceasta viata, de aceea ancorarea in material nu este suficienta, lumea gandurilor ocupand o parte din scurgerea timpului, dand nastere unei lumi deosebite in care majoritatea evenimentelor sunt practic imposibil de a fi demonstrate, fiind lipsite de substanta, asa numitul imaterial, acel ceva trecut in atemporalul Univers, o lume creata pentru noi, un mod de a ne defini originea si spiritul vietii. Un camp "nelimitat" de activitate pentru fiinta noastra temporara, dimensiune in care legea centrala poate fi definita calculand orice detaliu ridicandu-l la o putere infinita, avand ca rezultat o indefinire capabila de a sustine orice teorie, dar, o lume a oricarei posibilitati. Suntem canalizati nolens-volens, trecem intr-o perioada in care complexitatea alcatuirii noastre ne permite extragerea ideilor din conexiunile cerebrale, apoi exprimarea prin procese, in masura in care corpul orientat nervos, are posibilitatea de manifestare. Fara o suprafata materiala, ideea ar fi inexistenta la fel ca si manifestarea. In momentul in care depunem efortul de comunicare, suprafata exista, exista absolutul, exista Universul in care ne putem ancora prin ideile si exprimarile noastre. Fara constiinta acestui fapt, un corp ar fi supus direct unor iregularitati, imprimandu-i aceeasi manifestare ca si a Universului dat. Constiinta ne permite separarea de existenta, pentru noi Infinitatea (de necuprins in dorinta noastra de a defini totul), fiind singura marime recunoscuta careia ne supunem direct, apta de a imprima oricand, legi noi Universului in care noi existam; prin aparitia entitatilor umanoide apare fenomenul de constiinta umana care ne da posibilitatea de a ne identifica in aceasta infinitate si mai departe de a dezvolta instrumente de manifestare in raport cu mediul inconjurator caruia ne subordonam in functie de posibilitati si orientare etica. Acest ansamblu mental reprezinta o constructie proprie si unica fiecarui OM, cauza fiind unicitatea complexelor din care suntem alcatuiti. In forma primordiala este de acceptat ca absolut tot este construit pe baza detaliului energetic, formei primare de manifestare in Univers, insa modelarea acestei Energii in procesul de formare de tip umanoid si nunumai, se produce diferit de la caz la caz, suprafata cat si interiorul fiind in forma lor temporara unitati degenerabile aparte si deosbite una fata de oricare. In ansablu, putem spune ca suntem forme de existenta deosebite si unice in entitate materiala si spirituala, deosebite insa, poate cateodata numai in mici, dar existente, detalii de suprafata sau interior. Suntem apti da a impartasi o parere provenita din exterior, a o analiza, sau a fi in total dezacord. Starea de suprafata, supusa analizei simturilor este la fel procesata ca si o parere, suprafata fiind, ca si entitatea noastra, supusa transformarii continue.

SCLIPIREA IV
ENERGIA ESTE INFINITA, ABSOLUTA SI SINGURUL ADEVAR.
ORICE ALTA FORMA EXISTENTA ESTE SUBORDONATA ENRGIEI SI POATE FI INCADRATA IN TIMP SI SPATIU, FIIND SUPUSE TRANSFORMARII CONTINUE.DACA PERSISTENTA PUTEM DENUMI FAZA DISTINCTA, ADEVARUL POATE FI INTELES, ISI PIERDE INSA VALOAREA IN FAZA IMEDIAT URMATOARE, EXPLICATIVA.ENERGIA, DACA ESTE CERUTA ACEASTA AFIRMATIE, ESTE SINGURUL SI REALUL PERPETUUM MOBILE.ENERGIA CONSITUE ACTIVITATE SUB CELE MAI SUBTILE FORME, ACEASTEA FIIND NEDEFINITE, FIIND LIPSITE DE FORME PRIMARE MATERIALE, SAU CLARE FORME DE MANIFESTARE INSOTITE DE ELIBERARI IMENSE A CANTITATILOR DE SUBSTANTA, CELE MAI CUNOSCUTE NOUA FIIND UNIVERSURILE, INTRE ACESTE FORME INTALNIND MULTIMEA FORMELOR DE MANIFESTARE A ENERGIEI LA DIVERSE SCARI DEFINITE DIN PUNCT DE VEDERE STIINTIFIC.ACOLO UNDE STIINTA POATE PATRUNDE, ACOLO AFLAM SI NOUA MARGINE A CUNOSTIINTELOR, O POSIBILA REFORMULARE A TOT CEEA CE A FOST PANA LA ACEL MOMENT CUNOSCUT, POSIBILE FIIND SCHIMBAREA PRINCIPIILOR ETICE IN BAZA CONSTIINTEI RE-EVALUATE.IN AFARA STIINTEI SE AFLA EFORTUL UMAN DE PATRUNDERE IN SPIRIT ETIC IN AFARA NOILOR GRANITE CREATE CAUTAND ADEVARUL, DEFININD NEMARGINIREA CA FIIND SINGURUL ADEVAR, ACESTA CAPATAND IN MOD RELIGIOS NUMELE DE DUMNEZEU.ENERGIA "ESTE DATA" (EXISTA) - SE PUNE INTREBAREA CA POATE FI ACEASTA LA RANDUL EI O MARIME SUBORDONATA SI IMPREUNA CU O ALTA MARIME INDEFINITA SA CREEZE CEVA MAI PUTERNIC CA ADEVARUL?ADMITAND FAPTUL CA TOTUL ESTE POSIBIL, SUNTEM CONFORM CONSTIINTEI LIBERE APTI A AFIRMA CA PROBLEMA PUSA MAI SUS ESTE DE CONFIRMAT.REZULTATUL OBTINUT DIN ACEASTA POSIBILA CONTOPIRE ESTE PESTE PUTEREA GANDIRII SI APRECIERILOR NOASTRE DE
A-L MAI DENUMI, AFLANDU-NE DIN PUNCT DE VEDERE COMPOZITIONAL LA GRANITA INTRE RATIUNE SI IRATIUNE, UN PUR SI SIMPLU NECONCEPUT SAU INDETERMINANTA.INDETERMINANTA O AFLAM LA GRANITA GANDIRII SI IDEALURILOR RELIGIOASE UMANE, NU INSA UN NEGATIV RASPUNS CU PRIVIRE LA FORMA ABSOLUTA, ACEASTA TRONAND NEABATUTA ASUPRA RATIUNII.PARADOXAL, IN ACEST ABSOLUT EXISTA DOAR UN SINGUR PRINCIPIU SI ANUME AL LIBEREI ALEGERI.ACOLO, IN ASA NUMITA DIMENSIUNE A LIBERTATII ANARHICE, UNDE REGULI POT AVEA LOC, LIPSITE INSA DE O ANUMITA PREFERINTA, IMBRACAND FORMA RATIONALA SI CONCEPTUALA GENERATOARE DE ADEVAR, GASIM INDETERMINANTA.CA SI O CONCLUZIE MOMENTANA PUTEM AFIRMA CA ADEVARUL ESTE SECVENTA ADMISA RATIUNII UMANE DE CONTEMPLARE A EXISTENTEI.PUTEM CONSTRUI PE ACEST FUNDAMENT AL RATIUNII, O FORMULARE PRINCIPIALA DE CONDUITA UMANA, UNDE LIBERTATEA DE A ALEGE TREBUIE A FI INSTRUMENTUL PRIMORDIAL AL SOCIETATII UMANE, ACCESIBIL TUTUROR.

SCLIPIREA VII
Insiruirea evenimentelor petrecute cu adevarat ar fi o simpla descriere triviala ce se desfasoara, de fapt continuu, la diferite scari, in lumea noastra cotidiana. Importanta este esenta extrasa, si anume: daca eu si tu si noi si toti am da dovada de intelegere, capatand o nuanta de sincronism in faptele noastre, am avea in primul rand Timpul de partea noastra. Daca am sti sa fim oricand drepti si cinstiti, conform intelepciunilor strabunilor nostri, am putea avea parte de o Lume in care cineva nu ar asteapta un gest frumos de la altcineva pentru a-l face si el insusi. Nu ar exista indiferenta sau ignoranta, lipsa de respect. E bine sa incepem simultan, sau fiecare pentru sine si a nu astepta ca cineva sa faca primul pas. Acesta este impulsul in crearea undei. In contratimp, asincronism, sau neintelegere, nu va fi creata nicicand constructia pentru care Oamenii isi au rostul, aici, pe Pamant. Iar acolo unde lipseste si ignoranta si indiferenta si neincrederea si multe alte "virtuti" ale omului “inteligent", isi croieste singura drum inspre lumina, Dragostea. Exista credinta ca aceste ganduri primare, lipsite de complexitate matematica, pot fi generate de fiecare Om in parte, in timpul activitatilor sau relaxarii, in asa numitele "momente de spiritualitate". Traim deocamdata aceeasi zi de inceput a civilizatiei umane, copii ai Terrei, fugind dupa o minge in directie opusa deplasarii ei.

SCLIPIREA VIII
Ne prezentam ca fiind umani
Cand ne descriem caracterul;
Nu am avut niciand dusmani,
Dar nici iubiti, lovi-ne-ar Cerul!
O mana-ntinsa prezentam
(Vorbesc de mana de-ajutor),
Cum stam noi calmi si discutam,
Incetinel, o transformam usor...
"Sa-ti spun ceva, de imi permiti,
Nu poti sa uiti parerea ta?",
Soptesc eu aspru printre dinti...
"E buna viata la ceva?
Ia uita-te un pic la mine,
Imi vezi piciorul-il trag cu greu...
Fi multumit si da-mi si mie
Din mana ta, in buzunarul meu!
..............
De-l vezi cumva pe Cutarica
Ca umbla prin sacoul meu,
Nu-ti fie frica, e si el pe-acolo
La fel ca tine, prost mereu."

SCLIPIREA IX
noi suntem cine nu gandim ca suntem,
aflam ca suntem si gandim...
dar daca vrem sa stim ca cine suntem,
sa aruncam o lacrima-n privire,
ca sa vedem pe unde suntem...
iar daca suntem unde trebuie sa fim,
atunci e locul nostru aici,
acum, oricand, in gand.

SCLIPIREA X
Te-acoperi infricat
De vantul ce-ti tulbura Suflarea!
Pacat...un spirit, usor te dezveleste
Si iti arata calea.
Dar tu, nu o cunosti,
Te imbonavesti...
Nu sta cu mainile in san
Sau pe genunchi;
Priveste, sprijinit de balustrada
O data-n sus, o data-n jos
Si nu uita ca esti si Tu pe-acolo,
Copil de vis salbatec
Cu trupul invelit, zambeste.
Band somnul vesniciei,
Ti-e frica c-ai murit
Si-asa vei pierde drumul
Uitat si prafuit?
Amar, dar simplu;
Adevarat, nu stii...

SCLIPIREA XV
Cuvinte,
Desertaciuni si dor…
Parole,
Pierderi de spatii…
Imbarbatari,
Caci suntem slabi…
Si culmea…
Suntem tristi
Cand florile mor!
Dar nu-ntelegeti ca
Ele vor reinvia?

SCLIPIREA XVIII
Buna,
ma numesc, spre surpiza mea, altfel decat mai inainte. Asa este, cand primesti un contract nou. Am fost chemat la Firma Terra (ce nume, e mai mult decat Pamant aici), printr-o invitatie survenita indirect, purtatorii mesajului fiind tata si mama care au respectat cerinita de a furniza potential nou, apt de munca, acestui sistem. Nu prea se stia nimic de mine la sosire, de aceea am lasat chestia asta de o parte si m-am apucat direct de activitate. Contractul meu consta in a colora in paralel cu activitatea mea de zi cu zi, la libera alegere, bile care in prezent sunt mov, in rosu sau albastru. Am primit un loc de munca langa altii ca mine (nu sunt singur, doar cateodata cand pleaca toti in treburile lor).
Frontal se afla o constructie opaca in care se afla absolut tot instrumentarul pentru desfasurarea activitatii de munca. E o cutie, mai bine spus, construita in asa maniera incat arata identic din toate perspectivele de vedere. Este cubica si poti sa lucrezi de pe orice parte, fiind prevazuta cu orificii in care intorduc bratele, acolo gasindu-se o pensula, bile si rezervoare de culoare. Cu acest intrumentar am libertatea de a lucra. Colorez cum ma taie capul. Descrierea interiorului este cam vaga pentru ca stiu prea putine destpre el. Oricum, exista o banda rulanta pe care circula bilelele la o vitzeza echivalenta potentialului meu de lucru. Bineinteles pana acum nu am reusit sa colorez fiecare bila, simt cateodata cum imi trec pe sub mana…in fine, cu o singura pensula e cam anevoios sa colorezi bile cand rosu, cand albastru. De asta mi-am dat seama mai tarziu. Trecand de la o culoare la alta culoare, imi ies bilele la fel ca la inceput, mov. Hmmm, nu e bine!
Nu mi s-a spus sa colorez in mod egal, nu, am tot timpul libertatea sa fac cum vreau eu. Daca ma doare mana sau imi vine sa ma duc la toaleta, normal ca las lucrul si plec. Ma intorc, ma asez cum vreau eu, cateodata ma intind, si reincep coloratul. Am insa colegi care din munca lor sunt brusc chemati la alta firma pentru a completa alte contracte. Altii isi cauta o firma la nimereala si pleaca. Uneori chiar si fara contract.
...e greu aici, dar stiu ca este nevoie de mine. Banda rulanta nu se opreste niciodata. Astazi lucrez eu, maine altcineva. In curand voi fi invitat la alta firma pentru un alt contract. Iar bilele mov vor fi colorate mai departe. Am aflat ca bilele rosii si albastre au aceeasi calitate, ca ies din mana mea sau a altuia. Rosu e rosu, albastru este albastru, nu poti obtine superlative. Iar cele mov la fel. Prezinta ele nuante dar oricum ele reintra in fluxul benzii rulante si asteapta sa fie si ele colorate intr-o culoare anume. Despre munca mea, pot sa va spun ca va fi cantarita astfel: bilele mov se stie se intampla cu ele, iar celelalte vor fi puse intr-o balanta. Tot ce ramane in plus acela e castigul meu, ca e albastru sau rosu, nu conteaza…deocamdata. Se spune ca daca la un moment dat bilele vor fi in totalitate de o culoare anume, atunci banda rulanta se va opri si nu vor mai exista contracte pentru firma Terra (ce nume mai e si asta…e mai mult aici decat Pamant!)…iar Pamantul va deveni o bila...rosie sau albastra.

SCLIPIREA XXXIX
Neadormit inca, in proaspata dimineata,
Unda solara strabatandu-mi genele,
Crengi rasfirate-n parul ei,
Otel incandescent din buze
De-a lungul coapselor, pline de sudoare,
Un Sisif al gandului Iubirii
Ce-l port catre iubita mea.
Aici, Lumea a devenit
Lacasul Dragostei.

SCLIPIREA XL
Copilul din povesti adormi...
Un print de vant canta dintre nori
Si nimeni nu-l putea intrece
In arta sa de a iubi.
Doar cantul stelelor era cu el.
Din padurea de vise,
Pasari se-ndreptau catre cer
Se preschimbau in sori,
Lumini zburatoare,
Aripi catre Soare.
Fericirea era asa aproape
Incat era de necrezut.
Intinse mana spre Zenit
Atunci cand Noaptea
Se-mpreuna cu Ziua…
Acolo afla mangaiere.

SCLIPIREA XLII
Vestmintele Sufletului luneca incet...
Lumina se strecoara…suntem orbiti
de stralucirea puritatii.
Instinctele dispar in roua diminetii,
mareea ne cuprinde, ne duce in larg…
orizont, in veci de necuprins,
apoi ne lasa in seama Apei,
Vantului si Imbratisarii...
E atat de multa Dragoste aici!

SCLIPIREA LXII
Ramai...
In amintirea mea
De fiecare zi,
Strabate-mi unda gandului,
Privirea alunga-mi-o-n eter,
Trupul sa-mi cada moale-n iarba
Si dac-o umbra-n juru-mi mai alearga,
Ea tu sa fi, atat iti cer...
Incalecand in saua murgului
Pe unde ne-om inzapezi
Zile si nopti, o viata-ntreaga,
Cu mine sa ramai.

SCLIPIREA LXXXVI
imbracat in transparenta zilelor
mergeam pe soare in aval
ferocitate la nivel de pori
un sine preaputernic pentru a mai fi
stapanit de un bubuit interstelar
craterul vecin al gandurilor mele
pare umplut la timp cu intransigenta
astfel incat sa nu avem eroi cazuti
la datorii necunoscute

SCLIPIREA XCII
Trenul alearga prin campul de grau, impartind, chiar daca numai pentru cateva secunde, Lumea in doua. La geam, o privire dusa-n eter poposeste frugal pe cel mai indepartat taram, incercand o ancorare in prezent, o provocare la duel. O asemanare deosebita se defineste...salasuirea plina de putere, in jur totul stand sa cada la picioare in tremurul materiei invizibile, necunoscute si parca nebagate in seama. Se pot deslusi ridurile straturilor minerale, aidoma chipului lovindu-se brutal in imaginea din oglinda. Mai mult decat atat, lungi priviri reciproce se nasc in miscarea paralela, aidoma unor samurai, studiind cu mare delicatete punctele slabe si purtand un respect obligatoriu...Strigate scurte imperative izbucnesc intr-o minte halucinata, o deplasare virtuala la intampinare cu sabii spintecand vantul cautand lovitura finala. La mici distante de nimcire se produce o revenire la real si se ramane in contemplarea exercitiului de maiestrie, despartirea producandu-se imaginabil, incet si irevesibil, fara a intoarce spatele...o Lupta pana in ultimul moment.
Soarele, spectator al atator coregrafii, urmareste pana acolo unde nori cu tunsori neobisnuite se pun in calea sa, lasand umbra sa imbrace intr-un vestmant straniu, Natura. Taramul si privirea raman puncte pe axa spatiotemporala, sortite la un moment dat unei sabii Atotputernice. Viitorul se apropie, punctele perpetuand graficul, in urma lor tot ce a fost, preschimbandu-se-n cenusa...praf...sau fum, o coada de cometa a Lumii gonind.

SCLIPIREA XCV
Cazut de pe reduta,
Raman culcat pe burta.
Ridic privirea
Si uit de ratacirea
Ce o traisem cateva momente
Prin numerotate regimente.
Doar vant ce duce aroma
Mortii in cer.
Primesc diploma
Ravnita ani intregi.
Acum ma aflu intre regi
Care-au ucis
Si n-am fost prins
Ca ei, nici judecat,
Sau pe la spate impuscat.
Ce vreau eu oare
Aici, acolo, unde nu mai sunt hotare...
M-am intrebat vreodata
Mai mult decat o albina beata?
Din buze doar mimez,
Cu umerii parez
Inevitabilul raspuns
Raman ascuns.
Haos in linistea deplina,
Subtila lipsa de lumina,
Pruncul dormi, eu inca
Cuget deplin in gaura adanca,
Neagra si plina de-ntuneric.
Intru ingrijorat in teleferic.
Un cablu mai vechi neuronal
De el depind s-ajung la festival.
Sunt asteptat, si pe deasupra imbracat
In uniforma militara. Soldat asasinat
Inca mergand intr-o virtute
A inertiei care pute.

SCLIPIREA CI
Dormind pe marginea prapastei,
Visam ca sunt
O Pasare de Foc
Cum zbor deasupra tuturor…
Trezindu-ma gonind,
Abisul hranindu-se din mine,
Trecuti erau cam toti
Si drumul era singur,
Un viitor al Mortii…
Am scos o jucarie fermecata,
Solutia extrema,
Am spus o vraja,
M-am preschimbat cu-adevarat
In Pasarea de Foc
Zburand deasupra norilor.
Dar ei...
Ei m-au vanat!

SCLIPIREA CIII
Bratele tale moi si calde
Tineau lumanari ore-n sir...
Doreau, suferind, sa le mai tina,
Caci altfel insemna ca am murit.
Bratele impietreau,
Deveneau reci si numai
Lumanarile ramaneau
Infinite, acolo unde noi doi
Traiam vesnici, impreuna.

SCLIPIREA CXXIX
Dormeam cu burta-n buzunar,
Visam de tine si gandeam:
"Cat de frumoasa ai ramas,
Mai esti cu mine?
Nu te-am vazut de mii de ani,
Dar poate acum cand nu-i pericol,
sper sa vii..."
Stateam pe cord si rasuflam anevoios;
Aceasta este taina intalnirii.
De-aceea am ramas in spatiu gol
Si te-am zarit pe Cer, pe Lume, peste Mari,
Oriunde ma intorc, este la Tine.
"Ce vis de om nebun" imi spun,
Acum cand m-am sculat si perna-mi este uda...
A fost frumos. Dar iata,
In zori sageata este franta,
O parte sta infipta-n mintea mea
Insangerata.
Tu, jumatatea mea, pastrezi
Ca-notdeauna in tine restul,
Ne-mpreunam in tot ce ne adevereste,
zboruri, gesturi...
Gandesc ca drumurile se intretaie,
ma scol si vine vremea
De trecere in revista si un dus.
Beau din cafea, tigara-n coltul gurii,
Un scaun ce scartie a faliment...
Ma pregatesc de-o 9 zi de munca
plina de ciment si efemera;
La tine nu am voie sa gandesc.
Ma concentrez si dau tot cenusiul
pe-o analiza de santier,
Acasa nu mai pot sa scot cuvinte,
Caut o latura de aer
care ma tine in viata,
M-agat de-un fir de par...
Am sa te vad la noapte.
Vino, sa ne indreptam necunoscut,
Columbusi ai spatiilor finite,
Sa evadam si sa ne pierdem infinit.
Lipsea un vers de aici...
il pun deci la Sfarsit.

SCLIPIREA CXLVIII
Ma uit in servieta si dau peste o agenda plina de cerneluri. Foi ingalbenite si partial lipite intre ele imi constientizeaza faptul ca prieteni nu mai am de mult.Oare cine a simtit venirea mea pe Pamant in afara de Ea? (Cateodata sunt prea mandru sa-i soptesc numele sau sa ma gandesc macar...) Doream sau nu sa fiu cunoscut, dar nu pot sa-mi aduc aminte daca am avut aceasta dorinta la inceput. Stiu doar ca incet, incet am devenit popular si cumva respectat, pe de alta parte invidiat si urat. De cine, nici asta nu stiu. Eu insumi sunt invidios si urasc cateodata...cu toate acestea nu am avut nici un rol in acest mers al lucrurilor decat prin simpla mea stare de a fi. Am fost cuprins in valul vietii, purtat pe brate si apoi lasat in caderea libera, tipic umana, "descurca-te daca poti".Peste toate acestea a avut loc si fenomenul rationalizarii laptelui pe care l-am trait. Atunci cand spiritul adormea si murea in amiaza sub un curcubeu. Dar cine avea ochi sa mai vada acel superb dar ceresc? Trecutul devenea tot ce aveam si mai presus de toate mut, caci indepartat...Acum, la varsta respectabila de peste un miliard de clipe, un pic mai constient, va intreb de ce faceti atata propaganda cand vreau pur si simplu doar un loc de meditatie si de iubire pe Pamantul asta bolovanos, adus artificial in forma plana pentru nevoile zilnice care s-au transformat si in nevoile mele. NU AM TIMP...vreti sa urlu ca sa intelegeti si prin timbrul ragnetului Adevarul?Ati auzit de uragane, sau va pasa cand ard codrii? Stiati ca adapostul ursului s-a transformat intr-un popas turistic plin de gunoaie? In tot acest timp ne privim in oglinda si suntem superbi, egocentrici si sobrii. E vantul ce ne turba mintea, si valul ce ne uda parul ce ne face a fi subplanetari? Nu incercati sa spuneti "DA"...Naratiunea da prilejul intetirii unui foc in mine si imi vine a scrie poezie. (Poezie? Ce mai este si asta?) Un tip la o masa alaturata confirma verbal un gand de mult ascuns partenerului de discutie: "Pentru mine, diploma ta de inginer valoreaza 300 de Dolari"...dar mai bine ascultati poezia:A fost o data DragosteaPe langa ea toate marunteAu devenit apoi un munteIar Dragoste nu mai era.Imperceptibil, dar palpabil, o simbioza paradoxala are loc: vorbim de Dragoste, paralel Universul nostru comensurabil este umplut cu secretii puturoase. Suntem eroi sau inconstienti? Spun ca e multa Dragoste in Lumea mea si simt o chemare, dar tu ciocani in usa cautand comunicatie si doar, doar nu raspund cu "Imi pare rau, dar sunt plecat".Imagineaza-ti lemnul aruncat din mana preaputernica ce loveste marul, marul care iti cade-n palma si privesti minunat, ca un copil oligofren...si daca am ramane doar la mere...
--------------------------
Timpul trece. Am descoperit in mine astazi Lumea, Columbus nelaureat...Printre altele insa, lucrul care mi se pare cel mai important este ca am invatat sa iti miros trupul, sa te aud si sa iti simt suflarea si am invatat sa te sarut si sa iti mangai sanul pe inserat. Sunt hranit de atingerea corpului tau si vorbele frumoase care le schimb cu tine. Si daca este soare si ploaie si vant si constiinta e cu mine, ar fi cam tot ce imi doresc, sa pot realiza ca e superb sa fiu in viata. Copilul care am fost, este acum copilul meu cu tine si iata o roata ce se invarteste la infinit, aciclic, spiralat si incalcit fractal.

SCLIPIREA CL
Exista un loc pe care nu-l poti vedea,
Si numai daca esti liber, il poti simtii...
Exista o singura Dragoste si e cu mine
Iar daca o simti, poti fi si tu liber.
Acestea sunt zilele-nsorite care le poti trai...
Dar ele vor trece de-ndata ce vei plange
Incearca sa vezi mai mult decat au putere ochii.

SCLIPIREA CLI
Invata sa traiesti;
O viata, sa cunosti
Locul de lume cel mai departat;
Respecta omul cel uitat.
Inchipuieste-ti ca esti floare
Si ca te doare
De vei fi smuls la randul tau,
Sau fi mai tare
Atunci cand vine ceasul greu.
Iar daca vrei sa plangi,
Nu-ti fie teama;
La fel si daca vrei sa razi,
Esti luat in seama
De oameni ce au invatat.
Iar pentru altii...
Esti omul cel uitat.

SCLIPIREA CLXII
Pasajele abigue ale cartilor iti par in aparenta lor contradictorii....esoterism, valori superficiale, explicatii ascunse…cine te ajuta sa gasesti raspunsul? Cine te imbraca in armura care te apara de forta incredibila a tentatiilor lumii materiale? Cine iti arata cel mai bine defectele?Natura egoismului nu te va face niciodata sa simti nevoia reviziei in caracter.Dragostea, Munca, Meditatia, sunt caile de realizare in viata, iar raspunsurile la intrebarile puse mai sus pot fi unul singur...si anume TU.

SCLIPIREA CLXXII
De unde vin, unde apar,
In zorii zilei stravezii?
Sunt inger mort sau vreun hoinar...
Cu mine daca vrei sa vii,
In rame negre de cosmar,
Adapostiti sub un pahar
Intampinam o noua zi...

SCLIPIREA CLXXXIX
Am naufragiat doar pentru un motiv:
Nu vreau sa mai observ
Cat de posesiva iti decurge clipa de gandire.
Se-mpreuneza cu sclipirea gandurilor mele
Ma infecteza, sunt bolnav, si nu am chef
De vreun razboi bucal...am spus odata,
Doar daca-ti mai aduci aminte, ca
Eu sunt doar asa, de ornament aici;
Daca se poate sa-nvatam un Adevar
Sa fim oricand cu el si cand e Apa sub picioare
Sa il lasam sa isi croiasca drumul,
Fara canalizare de buget, artizanala.
Am asteptat sute de ani sa iti dispara urma
Canibalistica si ura, dar nu ai vrut
Si mai presus de atat tu mi-ai rapit si Dragostea
Spion al Infernului ce esti...
De-aceea parasind acest tinut
M-am indreptat spre-o Insula la nimereala
De-acolo iti trimit mesajul de pe laterala...
Frontal ai fi murit pe loc si nu am chef sa iti fac jocul.
Ramai singur pe fiecare zi ce trece, batran, bolnav,
Cuprins de remuscari...ah, si daca mai ai forta
indreapta-ti privirea spre poza de pe noptiera
Pe spate de citesti, e un mesaj scris la plecare
In fuga, cu un pix din buzunare.
De nu apuci sa te mai misti nu-i nici un bai
Il retrimit acum "Mai ai putin si ai malai*
...
"*ai malai = i´m alive

SCLIPIREA CCXIV
Te cunosc, dar nu stiu ce este in spatele tau. Si daca te-ai intoarce, o fata ar ramane nevazuta mie intotdeauna. Cum pot sa te cuprind in mine si inca Totul? Mi-e tare greu...cred (dar nu periodic) intr-un sens mai mult decat intr-un simplu joc. Stiu ca iti sunt aproape si uite, stiu de tine. Nu ai fi vrut, dar nu ti-a fost puterea asa de mare. Si Tu, la fel ca mine, cand se lasa noaptea, bajbaim in intuneric. Si Tu, la fel ca mine, nu esti vesnic. Ceea ce nu a fost spus, e Adevar, ceea ce e necunoscut, e Adevar, ceea ce ramane ascuns, e Adevar.

SCLIPIREA CCXCV
Sangerezi...
Am auzit ca ai sa pleci
Prin Martie, Aprilie, sau Mai,
Te-ai hotarat sa mergi la greci,
Pe la mormantul lui Mihai...
Ai spus ca pana nu il vezi
Nu crezi; te vad Pamantul strabatand
Il cauti si adormi pe unde-apuci,
Sandale nu mai porti si nici papuci.
Sunt trist, intr-una ascultand,
Astept sa te intorci si sper sa nu mai urci,
Iar eu s-astept ca un nemernic,
Muntele cel Sfant!
Of Doamne...De ar fi un Vant puternic
Intr-una, pe Pamant!

SCLIPIREA CCCX
dupa munti ascunsa Luna, scump al noptii giuvaer,
intr-un colt de incapere, ghemuit, lumini pe fier,
corp farmat, cu cap pe spate, ganduri mate-n santier,
Odiseea este scrisa, dus de mult al meu Homer,
spatiu micsorat la maxim in al timpului mister
Haos deveni pamantul omogenizat cu cer
as dori sa pot afla ca am voie sa ader
laolalta, intr-o hora, pas saltat putin stingher
ma invita Universul sa-i fiu noul Lucifer.
semizei sau doar eroi mintea mea de mamifer
un perete mai opreste dilatarea cand disper,
bratele cuprind genunchii, amortiri ascunse cer
poate doar o amanare la reintoarcerea-n eter,
iar din visul meu de moarte la trezire sa mai sper...

SCLIPIREA CCCXII
veni-va ea ninsoarea
si te va umple de fulgi albi
frugali din fire, pe jos vor fi
calcati in laturi sau comprimati
cu suflet. Vor napusti asupra ta,
iti vor fura suflarea…din mana mea.

SCLIPIREA CCCXXXI
Colonii de pulberi
Poposesc pe Pamantul
Saturat de pierderi.
Noroaie sangeroase
Le primesc...si
Pulberile cunosc prin noul
Adapost, nenorocirea
Sufletului nostru.

SCLIPIREA CDXI
ramas incremenit, coltul de Univers
ma adancii subit, in finele structuri,
in linistea inainte de furtuna.
extras din timp, lipsit de legaturi,
manifestare nula, nimic in plus si minus
simultan, o conservare maxima,
un plan desfasurandu-se subtil
in spatele oricarei aparente, bine stiut
de fapt, cu anume precadere ales
acel moment, in care gandirea lucida
era prezentul element...
un salt urias,
de pe-un nivel pe altul zdruncina fatal
aceasta nesimtire, o ardere-n banal,
completa, Univers dispers, marioneta,
in locul lui, fecunda, apoi luand fiinta si
trecuta, tanara si dintr-o data garbovita,
de parca nici n-a fost a mea, secunda.

SCLIPIREA DI
Nu ma lasa sa plec de langa Tine,
Chiar daca, uneori, asa iti pare.
Eu sunt doar Omul, care se tot schimba,
Datorita legilor Tale.
Sa caut alta casa,
Sa ma adapostesc in ea
Nu este ceea ce-am dorit,
Aceea nu e casa mea.
Iti vorbesc si iti cant
Si vad Soarele razand,
Iar eu stiu ca Tu esti acela care
Ma asteapta, dincolo de Zare

SCLIPIREA DIV
ce liniste...e gandul?
ce drumte-a abatut
in tine?
din intamplare
n-ai ajuns,
aici nu te-a purtat
nici vantul...
stiai de mine,
ai aflat
de asteptarea mea
eterna.
dumul il stii
de acum, dorinta
este-n tine;
esti tu si eu
si noi, oricand
in liniste si gandul.

SCLIPIREA DX
Ascult...povestea incepe unde ia sfarsit, in tara nimanui, acolo unde nimeni se astepta, sau doar maxime momente inainte, cateva, introducand timpul, stalp de sprijin al iscusintei de prevedere al viitorului.Destin, soarta permanent voluntar schimbata, parca dinadins, ne place sa parem imprevizibili; privind in oglinda, cu o justete bine fondata, observam cat de stereotipa este insasi clipa, ziua, ceea ce facem, ceea ce gandim, totul regasindu-se la un moment dat, doar revelatia ramanand mijlocul de evadare din pecetluirea timpurie. …si daca incercam sa fie altfet decat repetat, fugim din liniste...doar intr-o zi o vom percepe ca o aliniere la persistenta, bataia inimii, rasaritul si apusul soarelui, integrarea in acest ciclu al ansamblului de mediu intra- sau extravisceral, apoi va deveni iar obisnuinta, profesionalismul gurului neinitiat.In felul acesta gasim si pierdem liniste, suntem constienti si stapani pe clipa ce vine, egali cu absolutul sau mai altfeli. Iar daca clipa dinainte prevede clipa ce vine, continuu suntem eroi al unui scenariu, jucand rolul nostru a celui ce a fost, care doreste sa ramana acelasi, sau sa se schimbe, sau refuzand sa fie. Suntem singuri si tot altceva este spectator plictisit de atata material prost pus in scena. 1 gand, ca impreuna putem realiza frumusetzea, sincronizari ale gandurilor bune, fara teama de a ne izbi de intuneric, caci lumina ar fi oriunde am intoarce ochii, fiind reflectati de punctul in care odihnim privirea...ce frumos...oare crezi in forta de a schimba infinitul intr-un altul?
Plecat din mine, explorand noi posibilitati de a ma petrece spre iesire, observ caldura soarelui, tremurul din vant trecut aspra mea, un val de apa filtrand privirea-mi critica, pamantul care tine, sau pe care il presez prin pasii zilnici, o floare in vaza sau iesita tot din el, pamant, si multe alte fenomene in amalgam, un aluat numit de unii viata, experiment fatal, o tragicomedie, nimic curat si totul gri.Privind peste umar, manifestarea inlantuita a fost modul in care povestea a continuat, infinite variante ramanand neexplorate, gasind in singularitatea si calea absoluta, o unica, dar oricand, o noua forma de existenta.Asa de mici si disperati ne intrebam, oare ce a fost asta, Perfectiune, sau joc imortal al unei copilarii fara sfarsit?
---------------------
Curios, vad cocoloase diforme de culoare albastruie, spongice, interactionand intre ele, aidoma rotitelor masinariilor exacte. Ma uit si mai de sus...si mai de sus...si mai de sus...asa de marginta-mi este gandirea din cauza imaginii care ar trebui descrisa in cuvinte! O indescriptibila, acolo unde explicatia absenta dezvaluie marea taina. E gandul unui anotimp infrigurat, pierdut pe strazi, hoinar pribeag, un zambet si apoi suras amar, asteptand o ultima ninsoare si apoi dus inspre apus...si merg - pasi impleticiti in zapada crescenda.

SCLIPIREA DXI
...si s-au batut...
Pamantu-l cautam in van...
nu este loc,
in schimb a fost,
dar iata,
dintr-o data,
distrus de foc, dispare,
intr-o mare,
apoi intr-un ocean.
nici valul ce se spulbera
in tarm,
nici zaruri sa le aruncam
nu sunt.
Pamantul, o apa mult prea mare
intr-un prea mic lighean.

SCLIPIREA DCX
Nascut pe un Pamant, eu dorm. E noapte?
Rece sau cald, nedefinit, e visul, in care
O viata intreaga se petrece, injosit,
Intr-o mare desertaciune aruncat,
Cauta in el luciditate. Copii cer jertfa;
Parintii o aduc copiilor care devin parinti…
Un timp dusman, o lege vicioasa, riduri,
Pe obraji si maini, de-atatea catarari pe ziduri...
E ora la care ma trezesc, clipesc incet si vad.
Sunt ochi, investmantat e Totul in Lumina,
Dar nu aici, in lipsa puterii de a fi,
E petrecut intr-o Lume personala, paralela,
Un loc in care permanenta este zi.

SCLIPIREA DCXXXI
Drapele ne cheama spre Rasarit.
"De ce?", striga un sarman copil...
Fluvii de carne impuscata
Sunt mortii
Care-au trecut eroic
Prin fata unei vitrine-a vietii.
Si atunci te-ntreb pe Dumneavoastra,
"Esti copil?"

SCLIPIREA DCLXVI
Totul este, datorita conditiei si al modului actual de gandire umanist, de necuprins, posibilitatea de a departaja si de a alege o concludenta cale de dezvoltare spirituala, fiind inconstient ignorata. Ne af1am intre REALITATE si ILUZIE, o pozitie destul de inconvenabila pentru mentalul care prezinta o permanenta dorinta de aprofundare in Adevar, indiferent de caracterul personal.Comportamentul releva existenta multor tipuri de gandire, puncte de vedere si ideologii puse in perspectiva, reprezentand o cale ce influenteaza puntea de legatura dintre material si spiritual, intr-un mod foarte variabil. Datorita amintitilor factori, conditia umana devine suportul unei inhibari spirituale, "Realitatea" eliberand o gandire materialista, individul departandu-se de sine, aruncandu-se tot mai in afara sa, devenind astfel insusi o iluzie materiala. In acest caz nu se mai poate vorbi decat despre ceva relativ, Totul devenind relativ, Infinitul, Existenta, insasi starea preponderenta de A FI, devenind relative sau chiar nihilizate.
Fenomenul are loc prin punerea unor accente deosbite in domeniul simturilor proprii, acestea fiind la randul lor diferite de la caz la caz, determinand ca factorii esentiali de pozitie sociala, varsta, sex etc., sa dezvolte ideologii variabile, ajungandu-se la o non-conformatie generala, Lumea, Universul, Infinitul, fiind privite prin prisme personale, capatand valori mai mult sau mai putin concludente.Exista deja o traditie care produce o transmitere pe mai departe a starilor relative si vagi, iar aceasta nicidecum nu conserva aceste stari, dar mai mult, le dezvolta; astfel se produce fenomenul de indepartare de sine, ajungandu-se la o imagine distrofiata a Realitatii, care de altfel este si acceptata, pentru ca altceva mai bun, la prim(itiv)a vedere "nu avem de ales!" O imagine clara este cautata in prezent din ce in ce mai rar, domeniul de baza fiind acela de a supravietui, preocupare care ocupa datorita inhibarii inconstiente, un intreg curs vital.Situatia ne arata o Lume care doreste dreptate personala, egoista, o Lume plina de "izvoare" autodidacte care prin "relativ" bine determinate intentii, sau doar pentru ca se simte necesitatea de a fi autodidact (individul se pune intr-o situatie critica a gandirii, forteaza propriul mental ca intr-un interval scurt, o multime de idei sa fie pur si simplu fabricate, necontand sensul acestora, dand raspunsuri), invoca sau revoca afirmatii care sunt mai slabe ca potential decat faptul ca Existenta este unica si pentru toti la fel! Aceasta situatie simplifica aproape ireductibil posibilitatea explicarii unor procese sau fenomene intr-un mod simplu (se socoteste a fi un mod inferior de a explica!) in conformitate cu asa zisul stadiul avansat al civilizatiei unde se urmareste dezvoltarea unor Axiome care amesteca pur si simplu tot ceea ce este spus deja, plus idei personale, plus echivalari si a nu uita aproximarile, ajungandu-se la editarea unor "conceptii" noi.Aceste noi conceptii sunt mai mult sau mai putin convingatoare, ergo accentele nu mai sunt potentiale. Ce exista, se doreste a fi depasit; cunoastem ca ceea ce este clar de fapt nu este clar. Se lucreaza intr-un mod accelerat la viitorul pe care il dorim prezent si de ce nu, deja trecut!O conceptie care are la baza sa structura amintita mai inainte, devine suportul unei noi conceptii, ajungandu-se la neconcordante din ce in ce mai substantiale intre ceea ce a fost pus in lucru si modul in care s-a proiectat acel proces, fata de constructia finala. Adevarul pierde din valoarea nativa; se arata ca se ajunge totusi din A in B, iar drumul parcurs este evitat de a fi definit altfel decat drept, dar lucrul acesta nu conteaza! Nu se pune problema unor repercursiuni viitoare si aceasta din cauza unui alt proiect la fel de instabil prin care se urmareste prevenirea si stoparea acelor posibile repercursiuni. Si astfel se ajunge a lucra numai in domeniul echilibrarii unui proiect plecat gresit din start, care primeste dimensiuni din ce in ce mai vaste si care este clar sortit prabusirii la un moment dat, se pare nestiut. Acest lucru nu se doreste a fi observat.Cauza Egoista este acea dorinta personala de a simti clipa, o savurare pe masura posibilitatilor uzate la maximum; cautam a reduce totul in jurul nostru la zero, pentru ca NOI traim ACUM si Maine nu conteaza ce va fi.Dar Noi nu ne luam prea mult in consideratie in "anumite" momente si afirmam ca de fapt LUMEA este din ce in ce mai nedreapta iar Noi suntem cei care ispasesc acea munca monotona si istovitoare a lui Sisif. Noi suntem Lumea! Noi insine avem datoria de a o schimba! In interiorul nostru exista lanturi ce tin incatusata adevarata LIBERTATE, lanturi care nu sunt altceva decat sarmane, dar nu firave ganduri inhibate, o panza de paianjen intinsa la maximum asupra mentalului. Odata stabilita, aceasta ordine interioara, vom afla ca Puterea cea mai mare de a schimba, Noi o detinem; nu este datoria nimanui altcuiva decat a noastra ca Viata de pe Pamant sa revina in lacasul ei, in acea cautata stare de a fi suportabila! Dar drumul e lung, iar in prezent ceea ce detinem este acea minte diabolica, ce pune pe picioare o lume mai salbateca si mai salbateca...Ne indepartam de Adevar; procesul de acaparare pe care Iluzia Materiala o exercita asupra nivelului cerebral, se face simtita (sau mai bine spus ne-simtita) prin interceptarea diferitelor influente externe, simturile neprelucrate, in excitatie continua de a descoperi ceva nou, nemaidand posibilitate individului a gandi cu adevarat REALITATEA.
Aceasta reprezinta posibilitatea unui individ de a pune conditia absolut pura de obiectivism in fata oricarui proces sau fenomen, cultivand in acest fel Adevarul. Adevarul este neutru in originea sa, si reprezinta unica baza a Existentei (esenta Realitatii). Acesta produce insa reactii diferite asupra unui individ, in functie de pozitia individului fata de Realitate. In cursul procesului de cunoastere (cultivare) al Adevarului, individul are de parcurs un drum in trecut, constructia mentala pe care o detine recunoscand-o ca imperfecta, cautandu-se indepartarea de egoism (Eul Material) si acceptarea punerii unei noi baze mentale. Aceasta se consolideaza prin extragere din stari proprii, considerate fantezii mentale, si punerea in legatura cu o stare unica, elementara, comuna, supranumita EXISTENTA (a nu fi confundata cu existenta materiala). Aceasta stare poate fi regasita prin manifestari interioare de Rabdare, Concentrare si Meditatie. Aprofundarea in interior se realizeaza prin exteriorul, prelucrat anterior astfel: CUNOASTERE-INTELEGERE-ACCEPTARE-RESPECT.
1. CUNOASTEREA poate fi atinsa prin procesul de Cautare bine determinata, aceasta insemnand cercetarea diferitelor procese si fenomene Universale. O cercetare este bine realizata prin existenta unui Instrumentar capabil de a face fata unui drum plin de experiente si rezultate, deasemenea capabil a pastra capacitatea de constientizare permanenta. Instrumentarul ales este reprezentat prin manifestarile interioare amintite.
2. INTELEGEREA este capacitatea de redefinire mentala a proceselor si fenomenelor cunoscute, rezultand permanent o singura posibilitate de explicare a acestora.
3. ACCEPTAREA rezulta prin punerea in comun acord a individului cu Realitatea.
4. RESPECTUL reprezinta calitatea de a perpetua in mod unic Adevarul.
Prin procesul de aprofundare maxima in Interior se redescopera punctul originar al mentalului universal. Acest punct detine Structura Inteligenta, capabila de a simultaneiza fenomenele si procesele care le produc. Rezultanta este o reactie controlata in fata unei situatii noi, dar cunosute in prealabil, mentalul fiind eliberat de eventuale "probleme" pasibile de a-l bloca. Intr-un anumit punct trebuieste inceput Dialogul si prin acesta constructia interactiva umana. Dialogul nu are sfarsit, capatand forme din ce in ce mai subtile. Dragoste, Pace si Intelegere Universala - acesta ar trebui sa fie rezultatul perpetuum.

SCLIPIREA DCCX
daca o parte din mine
ar cuprinde tot timpul
dus pan-acum si ce o sa vina…
si daca o parte din mine
ar cuprinde tot spatiul stiut
si ascuns de lumina...
iar daca o parte din mine
miscare-ar cuprinde
ce Intregul sustine
si daca o parte din mine'
elemente-ar cuprinde
din care Lumea devine…
daca o parte din mine
ar cuprinde amarul,
de dureri ar fi plina…
iar daca o parte din mine
ar cuprinde tot gandul
in tacerea deplina…
atunci, o parte din mine
speranta ar cuprinde
pentru clipa ce vine,
atunci ar fi vara
si Soare ar fi si Iubire,
iar Tu, o parte din mine.

SCLIPIREA M
Existenta infinita...
Doar cand nu am chef de tine
Am impresia ca sunt
Cel puternic, dar de fapt
Marginit si vai de mine...
Lasand la o parte timpul,
Spatiale limitari,
Proaspete civilizatii
Primesc nastere in spatii,
Dar satule de-aberatii,
Jocuri de lumini si umbre
Mor subit in jocuri sumbre.
Teze si cu proclamatii -
Ma-ntorc inapoi la mine,
"De ce oare am plecat
Cand eram tot eu dar altul",
Am soptit in toiul noptii.
Trece ora, ora vine...
E un joc hoinar al mintii
O copilarie adulta,
Ce te duce pe un fir
De poveste abatuta.
Primesc unda de lumina
O ascund in suflet bine,
Iar din fuga, colo-n zare
Ma opresc din cautare.
Nici limbajul nu-mi da voie
Sa-i mai dau un singur nume.
Azi esti Tu, maine sunt Eu
Alta data, tot mereu...
Gaura din anotimpuri
Decupata din colaje
Ale umbrei inocente
Materializata-n Lume.
Este gandul care-mi face
Cateva contururi...
Vorbe de povete pline,
Urme-albastre peste randuri,
Pot sa dau orice se cere.
De vrei Mare, iti dau Mare,
De vrei maluri, iti dau maluri.
Povesteste-mi despre tine,
Sa-mi pot face-o parere
D-ale Lumii idealuri.
Viziuni si aspiratii
Se opresc intr-un ocean,
El deasupra si sub toate
Infinit, in van.
E o Lume fara ageri
Sau lucizi. De ce?
Asteptand ironic timpul
Sa cantam tot alfabetul
Fara nota "Re"?
Poate ne ajunge Unul
Care va putea-ntr-o zi,
Fara multa brambureala,
Sacrificii si rascoala,
In sfarsit s-arate drumul
Catre noi, copii.

^Sus