CALENDARUL ZILEI:

SIMEON AL DRAGOSTEI

"Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut" (Iisus Hristos)

Citisem in “Vietile Sfintilor” viata cuviosului Simeon Stalpnicul. Cel ce timp de 80 de ani s-a mucenicit stand pe un stalp si rugandu-se bunului Dumnezeu.Rabdand. Pentru ca reuseam sa tin post, dar nu post negru, in cate o zi de miercuri sau vineri, ori chiar luni, de la o vreme incoace, gandeam despre mine insumi, ca un pacatos, ca ma aflu deja pe calea sfinteniei. Citirea vietii sfantului Simeon m-a cutremurat. Mi-a aratat nevointele cumplite traite de un placut al Domnului. Mi-a aratat desertaciunea si fatarnicia gandurilor mele de a-I fi placut. Vai, cat puteam sa fiu de nemernic si marunt!

Am plecat de la serviciu iluminat de furnicia mea in fata lui Dumnezeu. M-am oprit pe drum la o biserica. Era inchisa. Am citit la un avizier Decalogul tacerii. Daca nu ai nimic valoros de spus, sa taci. Sa taci. Si sa faci binele. M-am inchinat si mi-am continuat drumul. Un cvartal de blocuri. Cateva tomberoane de gunoi. In fata lor, cu adidasi negri, blugi negri, si un pulovar negru, un tanar, cu mainile intr-un tomberon. Era murdar pe maini, de atata cautare. M-am cautat in buzunar, unde stiam ca am doua monezi de o mie de lei. I-am intins monezile, spunandu-I: Doamne-Ajuta! M-a privit cu fata lui mica, alba, suprinsa, si mi-a spus: Multumesc ! Atat de raspicat. Atat de frumos. Atat de clar.Atat de limpede si omenesc.

L-am lasat continuandu-si cautarea in tomberon. Pentru cateva clipe, l-am privit asezand monedele in palma cu evlavie, privindu-le, si apropiindu-le, in palma. Mi-am continuat drumul, cautandu-ma prin buzunare dupa un alt dar. Nu mai aveam nimic. O pereche de ochelari de vedere, doar.

Nu m-am gandit sa il iau pe tanar cu mine acasa. Sa ii dau o paine si un borcan de dulceata, macar. La toate acestea m-am gandit mai tarziu. Era un copil al strazii, probabil. Haine gaseau mai usor decat hrana. Un copil al nimanui. Fara casa. Fara parinti. Fara rude. Fara nimeni pe pamant. Adapostul lui – o banca. Masa lui – un tomberon. Prietenii lui – niste caini vagabonzi.

Pe ce lume traim! Eu sunt primul vinovat al acestei lumi. Nu am facut nimic pentru acest copil. Si nu il voi mai intilni. Nici macar numele nu i-l stiu. Dar cred ca numele lui este Simeon. Simeon Stalpnicul Care – travestit in copil al strazii – colinda lumea, cautand o picatura de dragoste.